Civil- pretenţii

Sentinţă civilă 836 din 17.11.2011


Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr. ......... din 09.09.2010, reclamantul ......... a solicitat obligarea pârâtului FRANDES MARIUS GABRIEL la plata sumei de 14.675 Euro, cu titlu de sume achitate si nerestituite. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului si la plata dobânzilor achitate de catre reclamant catre ......... Bank, în baza contractului de credit nr. CCNPA 025/00159/26.06.2009 precum si a cheltuielilor de judecata.

Ulterior, reclamantul si-a precizat obiectul cererii, în sensul ca a solicitat obligarea pârâtului la plata urmatoarelor sume: 14.675 euro, cu titlu de rest de plata, 1.100 Euro cu titlu de dobânzi si comisioane achitate catre ......... Bank si 225 Euro, cu titlu de comision acordare credit.

În motivare, reclamantul a aratat ca în cursul anului 2009 acesta a încheiat o conventie verbala cu pârâtul, în privinta cumpararii unui imobil ce apartinea pârâtului, la pretul de 40.000 Euro. Urmare a acestei conventii, reclamantul a contractat un credit bancar de 17000 Euro, pentru achitarea obligatiilor catre pârât sens în care i-a remis suma de 16900 Euro, cu titlu de avans. Întrucât între parti nu s-a mai finalizat conventia de vânzare-cumparare a imobilului, reclamantul se considera îndreptatit la restituirea avansului achitat.

Reclamantul nu a indicat temeiul de drept, al actiunii.

Pârâtul, a formulat întâmpinare prin care consimtea ca între parti a avut loc o conventie privind vânzarea-cumpararea unui imobil, la pretul de 40.000 Euro, din care reclamantul a platit o arvuna de 16.900 Euro, diferenta urmând a fi achitata într-un termen de 6 luni. Întrucât reclamantul nu si-a executat aceasta obligatie, pârâtul a înteles sa dea eficienta dispozitiilor art. 1297 Cod civ. si sa retina arvuna pentru compensarea prejudiciului suferit - fapt pentru care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

Solutionând cauza, Judecatoria Tulcea, prin Sentinta civila nr. 1465 din 20 aprilie 2011, a admis în parte actiunea si l-a obligat pe pârât la plata sumei de 14.675 Euro catre reclamant.

S-a respins capatul de cerere privind plata dobânzilor si comisioanelor bancare, ce derivaau din contractul de credit de consum nr. CCNPA 025/00159/26.06.2009.

În temeiul art. 274 Cod proc. civ., a fost obligat pârâtul la plata catre reclamant a sumei de 5.495 lei reprezentând onorariu de avocat si taxa judiciara de timbru.

În temeiul art. 18 din O.U.G. Nr. 51/2008 a  fost obligat pârâtul sa plateasca suma de 1.490,31 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru, în contul bugetului local al municipiului Tulcea.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:

În luna iulie 2009, între partile aflate în litigiu a avut loc o conventie privind vânzarea-cumpararea unui imobil din Tulcea, ........, la pret negociat de 40.000 Euro. Din acest pret, reclamantul a achitat suma de 16.900 Euro.

Potrivit contractului de credit de consum nr. CCNPA 025/00159/26.06.2009 reclamantul a contractat un credit de 17.000 Euro.

Pârâtul a restituit o parte din suma pe care a primit-o de la reclamant, asa cum a rezultat din dispozitiile de plata atasate în probatoriu.

Cum niciuna din parti nu a contestat aceasta situatie de fapt, instanta de fond a analizat natura juridica a sumei de bani platita de catre reclamant pârâtului, respectiv daca aceasta reprezenta arvuna sau avans (acont) la conventia civila de vânzare-cumparare.

Vânzarea este o conventie prin care doua parti se obliga între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dintâi pretul lui, asa cum rezulta din prevederile art. 1294 Cod civ.

Potrivit art. 1297 Cod civ. - în caz de vânzare facuta prin dare de arvuna, conventia accesorie a arvunei nu va putea avea nici un efect: (1)daca conventia principala a vânzarii este nula; (2) daca vânzarea se executa; (3) daca vânzarea se reziliaza prin comun consimtamânt; (4) daca executarea vânzarii a devenit imposibila fara culpa nici uneia din parti. Arvuna în aceste cazuri se va înapoia sau se va prinde în prestatiunile reciproce, dupa împrejurari.

În raport de aceste prevederi, s-a constatat ca pentru calificarea arvunei, ambele parti trebuia sa fi convenit în acest sens.

Rationamentul deriva din faptul ca nu orice suma de bani ce se plateste cu ocazia perfectarii unui contract, are caracter de arvuna, întrucât aceasta suma poate avea si semnificatia unui avans din pretul negociat, adica poate constitui un început de executare a conventiei de vânzare-cumparare.

Distinctia, determina regimul juridic diferentiat; astfel daca, pentru neexecutarea a obligatiilor contractuale, avansul va fi restituit de catre vânzator,  arvuna va fi retinuta de catre acesta.

Arvuna constituie o clauza penala privind estimarea anticipata a prejudiciului  suferit de catre vânzator pentru neexecutarea contractului de catre cumparator.

Cum, pârâtul a efectuat o restituire partiala a sumei primite de la reclamant, nu se poate deduce decât faptul ca aceasta suma reprezenta avans (acont) la conventia de vânzare-cumparare si nicidecum arvuna.

Pentru aceste considerente, solicitarea reclamantului privind restituirea de catre pârât a sumei de 14.675 euro a fost întemeiata.

Cu privire la plata dobânzilor si comisioanelor bancare, acest capat de cerere urma a fi respins pentru urmatoarele considerente:

Evaluarea judiciara a prejudiciului reclamat, s-a facut cu respectarea prevederilor art. 1084 - 1086 Cod civ. si îndeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

- prejudiciul suferit trebuie sa cuprinda pierderea efectiv suferita (damnum emergens) sau câstigul nerealizat (lucrum cessans);

- debitorul obligatiei nu poate fi tinut sa repare decât prejudiciul previzibil la momentul încheierii contractului;

- prejudiciul trebuie sa fie în legatura cauzala cu faptul care a generat neexecutarea contractului.

Din declaratia martorului audiat în cauza, a rezultat ca reclamantul a încheiat contractul de credit nr. CCNPA 025/26.06.2009 pentru executarea contractului de vânzare-cumparare al imobilului în speta.

Cu toate acestea însa, reclamantul nu a dovedit ca prejudiciul era previzibil pentru pârât, la momentul încheierii conventiei de vânzare-cumparare, desi sarcina probei îi incumba, potrivit dispozitiilor art. 1169 Cod civ.

Notiunea de previzibilitate era compatibila numai cu activitatea contractuala, ce depindea în întregime de vointa partilor.

Pârâtul, avea calitatea de tert fata de contractul de credit încheiat de reclamant cu ......... Bank, astfel ca accesoriile acestui contract nu puteau fi asimilate decât unui prejudiciu imprevizibil la momentul încheierii conventiei de vânzare.

Pârâtul ar fi putut raspunde pentru prejudiciul imprevizibil, doar în mod exceptional si doar pentru situatia în care neexecutarea obligatiei îmbraca forma dolului, situatie care însa, nu a fost dovedita de catre reclamant (dolul nu se presupune, potrivit art. 960 alin. 2 Cod civ.).

Fiind retinuta culpa procesuala a pârâtului, în temeiul art. 274 Cod proc. civ., cu aplicarea si a prevederilor O.U.G. nr. 51/2008, acesta urma a fi fost obligat si la plata cheltuielilor de judecata (taxa judiciara de timbru si onorariu de avocat).

Impotriva acestei sentinte civile a formulat recurs pârâtul ........ criticând-o ca fiind nelegala si netemeinica.

A aratat recurentul ca, între acesta si reclamant a intervenit în luna iulie 2009 o promisiune de vânzare-cumparare a imobilului situat în municipiul Tulcea, .........., conventie bilaterala prin care reclamantul ......... s-a obligat sa cumpere imobilul sau la pretul total de 40.000 Euro (în echivalent lei) pret din care reclamantul a platit o arvuna de 16.900 Euro, la 28.07.2009 si la 11.07.2009, diferenta pâna la pretul integral, urmând a fi platita de reclamant într-un termen maxim de 6 luni de zile, data la care urma sa se încheie si actul de vânzare-cumparare.

La data încheierii conventiei, imobilul în legatura cu care a intervenit promisiunea de vânzare-cumparare era utilizat de catre S.C. ...... S.R.L. Tulcea, societate administrata de ........ (sotia reclamantului).

A mai aratat recurentul ca a fost de acord cu utilizarea temporara fara plata a imobilului (în baza unui contract de comodat) pâna la transferul de proprietate, având în vedere obligatia ferma de cumparare asumata de reclamantul ........., sotul administratorului societatii ce utiliza imobilul.

In toata aceasta perioada, recurentul a tinut legatura în mod permanent cu reclamantul, recurentul insistând sa aiba loc transferul de proprietate, prin aducerea la îndeplinire a promisiunii bilaterale de vânzare-cumparare, asa cum reclamantul s-a obligat si, totodata sa îl sustina pe reclamant în demersurile necesare în acest sens si plata integrala a pretului, însa acesta a dovedit lipsa de preocupare si dezinteres.

A mai aratat recurentul ca pe toata perioada convenita pentru finalizarea transferului de proprietate, de 6 luni, a mai primit oferte sa vânda imobilul în discutie, însa nu le-a dat curs pentru a-si respecta obligatia asumata fata de reclamant, recurentul fiind astfel împiedicat sa valorifice imobilul catre alti cumparatori interesati.

Considera recurentul ca prima instanta a apreciat eronat situatia de fapt si a dat o calificare juridica gresita conventiei dintre parti.

Astfel, între parti nu a intervenit un contract de vânzare-cumparare, conventie care prevedea doar obligatiile reciproce de a vinde si de a cumpara, la o data ulterioara, un bun determinat, la un pret stabilit, contractul de vânzare-cumparare urmând sa fie încheiat ulterior.

In aceste conditii, reclamantul ......... a platit recurentului suma de 16.900 Euro cu titlu de arvuna.

In realizarea promisiunii de vânzare-cumparare, în calitate de promitent vânzator, a respectat obligatia de a nu întreprinde nimic pentru a împiedica perfectarea actului de vânzare-cumparare.

Ori, contractul de vânzare-cumparare nu a putut fi perfectat din culpa reclamantului, situatie în care, în conformitate cu art. 1298 Cod civil, acesta pierde arvuna.

Mai mult, în cazul în care se va retine ca recurentul se face culpabil de neexecutarea conventiei, acesta a solicitat sa se constate ca a mai restituit reclamantului-intimat si suma de 675 Euro cu D.P. nr. 4/20.02.2010, pe care prima instanta nu a avut-o în vedere, astfel ca în total a restituit reclamantului suma de 2900 Euro.

Pe cale de consecinta, recurentul a solicitat admiterea recursului si modificarea hotarârii atacate, în sensul respingerii actiunii reclamantului.

Examinând hotarârea atacata, în raport de criticile aduse acesteia, Tribunalul retine ca recursul este întemeiat.

Astfel, prima instanta a retinut în mod corect ca între parti a avut loc o conventie privind vânzarea de catre pârât, reclamantului, a imobilului din Tulcea, ........ pentru pretul de 40.000 Euro.

Conventia dintre parti nu a fost materializata într-un înscris doveditor, însa fata de sustinerile reclamantului, formulate prin actiune, pârâtul a recunoscut ca a primit de la reclamant suma de 16.900 Euro, pentru ca urma sa îi vânda imobilul.

Reclamantul a facut însa dovada platii sumei de 16.900 Euro pârâtului cu dispozitiile de plata aflate la filele 85, 83 din dosarul instantei de fond.

Este neîntemeiata însa sustinerea recurentului potrivit cu care suma de 16.900 Euro pe care a primit-o de la reclamant, constituie arvuna si nu este supusa restituirii.

In lipsa unei conventii scrise prima instanta a concluzionat în mod corect pe baza probelor administrate ca ea reprezinta avans.

Acest lucru rezulta din chiar cuprinsul dispozitiilor de plata depuse la dosarul cauzei prin care pârâtul a restituit o parte din suma primita si în care s-a facut mentiunea ca reprezinta avans pentru contravaloare garsoniera, str. Pacii si, deasemeni, din chiar împrejurarea ca pârâtaul-recurent a efectuat o restituire partiala a sumei primite.

In aceste conditii, se constata ca prima instanta a apreciat în mod corect ca pârâtul trebuie sa plateasca reclamantului-intimat suma pe care a primit-o cu titlu de avans si pe care nu a restituit-o.

Acesta a facut însa dovada ca a mai restituit reclamantului si suma de 675 Euro cu dispozitia de plata nr. 4/20.02.2010, dovada care nu s-a facut la instanta de fond, fiind depusa în recurs, suma care urmeaza a fi scazuta din suma pe care recurentul o mai are de restituit reclamantului-intimat.

Pe cale de consecinta, urmeaza a admite recursul si a modifica în parte hotarârea atacata în sensul obligarii recurentul la plata sumei de 14.000 Euro catre intimatul ..........