Propunere arestare preventivă

Dosar nr. 1485/189/2011 propunere arestare preventivă

ÎNCHEIEREA NR. 41/R

Şedinţa publică de la 5 aprilie 2011

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: OANĂ RADU NICOLAE

JUDECĂTOR: BALAN LAURA MONICA

JUDECĂTOR: PARPALEA-FILIP NICOLAE

Grefier: TATARU MIHAELA

Ministerul Public reprezentat de procuror  GALAN RADU

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare recursurilor penale formulate de inculpaţii CL BR, împotriva Încheierii nr.16 din 1.04.2011  dată în dosarul penal nr. 1485/189/2011  al Judecătoriei Bârlad, prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă inculpatul recurent CC, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Buchidău Dan şi inculpatul recurent B R asistat de apărător ales, av.Leuştean Carmen.

S-a făcut referatul cauzei  şi s-au verificat actele şi lucrările dosarului, după care:

Interpelat, inculpatul C C arată că îşi menţine recursul formulat şi este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.

S-au adus la cunoştinţă inculpaţilor drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 70 alin.2-4 Cod procedură penală, după care, interpelaţi, inculpatul C C arată că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de recurs îşi menţin declaraţiile date până în prezent iar inculpatul B R precizează că vrea să mai completeze declaraţiile date.

Instanţa procedează la audierea inculpatului B R, cele declarate de acesta fiind consemnate într-un proces – verbal care după ce a fost semnat, s-a ataşat la dosarul cauzei.

Av.Leuştean Carmen depune la dosar motivele de recurs, în xerocopie scrisoare medicală, caracterizare privind inculpatul B R, certificat de botez, raport de evaluare psiho-socială, note de înregistrare  prin interviu a unui copil abuzat, neglijat, exploatat, fişă convorbire/sesizare telefonică, carte identitate, certificat de naştere, scrisoare medicală, profilaxia endocarditei bacteriene .

Nefiind cereri formulate, instanţa dă cuvântul cu privire la recursurile  formulate.

Av. Buchidău Dan, având cuvântul pentru inculpatul C C solicită admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanţe şi judecarea lui în stare de libertate, raportat la poziţia sa procesuală exprimată în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei ,acesta a recunoscut şi regretat fapta comisă .

Av.Leuştean Carmen având cuvântul critică încheierea instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică .

Instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile legale privind motivarea măsurii arestării preventive, în concluziile  procurorului de şedinţă cât şi în considerente sunt reproduse literal referatul parchetului.

În mod greşit s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B R în temeiul dispoz. art.d şi f cod procedură penală,fiind emis şi mandat de arestare preventivă cu încălcarea prevederilor legale privind temeiul concret care a stat la baza luării acestei măsuri,fiind menţionat temeiul de la celălalt inculpat.

Instanţa nu s-a pronunţat pe toate cererile, a fost ignorată jurisprudenţa CEDO oglindită în hotărârile ce au fost date în cauza Tase contra României,Tarau contra României ,întrucât nu s-au oferit probe concrete de către procuror cu privire la susţinerea pericolului social concret în ceea ce priveşte implicarea inculpatului în această faptă,neindicând în concret pericolul şi neanalizând alternativa la arestarea preventivă. Probele avute în vedere de instanţă nu sunt suficiente pentru a se lua măsura excepţională cea a arestării preventive.

S-au depus la dosar înscrisuri privind conduita şi starea de sănătate a inculpatului şi solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul este tânăr şi chiar dacă este de etnie rommă nu conduce implicit la concluzia că practică activităţi contrar legii cât şi starea de sănătate a acestuia care trebuie să sufere o intervenţie chirurgicală pe cord deschis şi a fost internat de către părinţi întrucât consuma substanţe etnobotanice. Precizează că familia inculpatului se ocupă cu activităţi onorabile, există relaţii bune între inculpat şi partea vătămată cât şi cu celălalt coinculpat .

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanţei de fond şi judecarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii cu cea privind obligarea de a nu părăsi localitatea.

Reprezentantul parchetului, solicită respingerea recursurilor pe care le consideră nefondate, s-au invocat aspecte ce ţin mai mult de individualizarea pedepsei. Nu sunt îndeplinite dispoziţiile art.197 cod procedură penală referitoare la nulităţile,corect a fost motivată încheierea instanţei de fond, ideile procurorului au coincis cu ideile magistratului .

Corect a fost luată măsura arestării preventive în baza disp. art. 148 lit. d şi f Cod procedură penală,reţinute în mod corect temeiurile .

Astfel în realizarea rezoluţiei infracţionale în jurul orei 23.00 au mers împreună la Staţia GPL, unde B R a rămas în faţa staţiei cu posibilitatea de a-l observa pe celălalt inculpat, iar în interior a intrat C C, care a cerut angajatului să-i arate un ulei de drujbă, iar în momentul în care a vrut să plătească, a scos din buzunar un spray lacrimogen, cu care a pulverizat în zona feţei părţii vătămate. Aceasta din urmă l-a imobilizat şi l-a culcat pe podea, l-a deposedat de spray-ul lacrimogen şi a pulverizat cu acesta spre faţa autorului. Apoi inculpatul  C C a reuşit să fugă, însă a fost depistat la scurt timp de către o patrulă de poliţie.

În apropierea locului faptei a fost găsit un fes modificat artizanal tip cagulă, despre care învinuitul C C a declarat că îi aparţine şi că îl avea asupra sa în momentul săvârşirii faptei, dar nu l-a folosit şi  pe care l-a pierdut după ce a fugit din Staţia GPL.

Fapta se probează cu : declaraţia părţii vătămate  P R V, proces verbal de percheziţie , declaraţia inculpatului C C care recunoaşte săvârşirea faptei , proces verbal de examinare criminalistică a telefoanelor mobile ale inculpatului C C şi martorilor Ţ M C şi U A E şi proces verbal de recunoaştere după fotografie.

Corect a fost luată măsura arestării preventive  şi apreciază că nu sunt motive de reformare a încheierii pronunţate de instanţa de fond.

Inculpatul C C , având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanţei.

Inculpatul B R , având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanţei.

S-au declarat dezbaterile închise, cauza fiind lăsată în pronunţare.

T R I B U N A L U L,

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin Încheierea nr. 16  din 1.04.2011, pronunţată de Judecătoria Bârlad în dosarul penal nr. 1485/189/2011, a admis propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad.

În temeiul disp. art. 148 lit.d  şi  f Cod procedură penală,s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor:

- C C , pentru săvârşirea tentativei la  infracţiunea de  tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1 alin. 1 lit. b, c şi alin. 2 1 lit. a C.pen cu aplicarea art. 75 lit. c C.pen. pentru 29 de zile începând cu data de 01.04.2011-29.04.2011 inclusiv  şi

 - B R , pentru săvârşirea tentativei la  infracţiunea de  tâlhărie prev. de art. 20 rap. la art. 211 alin. 1 alin. 1 lit. b, c şi alin. 2 1 lit. a C.pen cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.pen. pentru 20 de zile începând cu data de 01.04.2011-19.04.2011 inclusiv.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Judecătoria  Bârlad  a reţinut următoarele:

În după amiaza zilei  de 31.03.2011, inculpatul C C a fost contactat de inculpatul B R care i-a propus să meargă împreună la o benzinărie din Municipiul Bârlad şi să sustragă bani.

Inculpaţii au comunicat şi prin intermediul telefonului mobil, prin sms, inculpatul B R trimiţându-i celuilalt inculpat de pe nr. de telefon , texte, după cum urmează: „dacă te gândeşti avem 2 în seara asta” şi „ am un pont diseară la un PECO e vb.de  vreo150 mil. facem jumătate jumătate”.

Inculpatul B R a mers împreună cu martorul Ţ M C cu autoturismul marca „Matiz” de culoare albă şi l-au luat pe inculpatul C C, împreună deplasându-se în mun. Bârlad.

Ajunşi în oraş au fost  în barul „La Americanul” din Bârlad, inculpaţii atribuindu-şi roluri în comiterea faptei, astfel inculpatul C C urma să-l imobilizeze pe vătămat – gestionarul staţiei de carburant, iar celălalt inculpat profitând de situaţia creată, urma să sustragă banii din încasările staţiei de carburant.

Astfel în realizarea rezoluţiei infracţionale în jurul orei 23.00 au mers împreună la Staţia GPL aparţinând S.C ROJEVAS SRL , unde B R a rămas în faţa staţiei la aproximativ 10-15 m cu posibilitatea de a-l observa pe celălalt inculpat, iar în interior a intrat C C, care a cerut angajatului să-i arate un ulei de drujbă, iar în momentul în care a vrut să plătească, a scos din buzunar un spray lacrimogen, cu care a pulverizat în zona feţei părţii vătămate. Aceasta din urmă l-a imobilizat şi l-a culcat pe podea, l-a deposedat de spray-ul lacrimogen şi a pulverizat cu acesta spre faţa autorului. Apoi inculpatul  C C a reuşit să fugă, însă a fost depistat la scurt timp de către o patrulă de poliţie.

În apropierea locului faptei a fost găsit un fes modificat artizanal tip cagulă, despre care învinuitul CC a declarat că îi aparţine şi că îl avea asupra sa în momentul săvârşirii faptei, dar nu l-a folosit şi  pe care l-a pierdut după ce a fugit din Staţia GPL.

Deşi inculpatul B R nu recunoaşte comiterea faptei, negând că nr. de telefon de pe care inculpatul CC a primit mesajele de îndemn la comiterea faptei i-ar aparţine, martorii U A  E (prietena inculpatului B R) şi Ţ M C (şoferul de ocazie al aceluiaşi inculpat), atestă faptul că nr. de telefon  , aparţine inculpatului B R.

Din procesul verbal de efectuare a percheziţiei din data de 01.04.2011 dispusă de Judecătoria Bârlad( în acest sens emiţându-se mandatul de percheziţie cu nr.  66/01.04.2011), rezultă faptul că la domiciliul inculpatului C C au fost găsite urme tăiate dintr-un material textil care coincide cu materialul din care a fost confecţionată cagula găsită în apropierea locului faptei.

Fapta se probează cu : declaraţia părţii vătămate  P R V, proces verbal de percheziţie , declaraţia inculpatului C C care recunoaşte săvârşirea faptei , proces verbal de examinare criminalistică a telefoanelor mobile ale inculpatului C C şi martorilor ŢM C şi U A E şi proces verbal de recunoaştere după fotografie.

În cauză sunt întrunite exigenţele art. 143 din Codul de procedură penală existând probe şi indicii temeinice inculpaţii au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală .Or, existenţa (şi persistenţa) unor indicii grave de vinovăţie constituie conform jurisprudenţei CEDO factori pertinenţi care legitimează o detenţie provizorie, măsura arestării preventive a inculpaţilor  fiind conformă cu scopul instituit de art. 5 din CEDO. De asemenea, în raport de probele de la dosar existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracţiune” măsura arestării preventive este justificată prin prisma aceleiaşi jurisprudenţe.

Din probele administrate a rezultat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. d, f C.p.p.  existând date şi indicii că inculpatul C C a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune iar pentru infracţiunea  săvârşită în prezenta cauză, legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un  pericol concret pentru ordinea publică.

În cazul inculpatului  C C sunt  incidente temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit. d  C.p.p deoarece acesta a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care a fost începută urmărirea penală şi pentru care i s-a adus la cunoştinţă învinuirea . Astfel din fişa de cazier judiciar rezultă că la data de 30.11.2010 s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva acestuia  pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 , 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen.

Faţă de ambii inculpaţi se reţin dispoziţiile art. 148 lit. f C.p.p.  pentru infracţiunile săvârşite de aceştia legea prevăzând  o pedeapsă mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului  prezintă un  pericol concret pentru ordinea publică.

Este incident cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., pentru următoarele argumente: în primul rând, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv de  la 7 la 20 ani , şi există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea acestei din urmă condiţii s-a avut în vedere în vedere că sintagma „pericol pentru ordinea publică” desemnează o stare – şi nu un fapt – ce ar putea periclita în viitor, după punerea în libertate a inculpaţilor, normala desfăşurare a unui segment din relaţiile sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv cele privind integritatea fizică şi  cele privind patrimoniul  persoanei. Această stare de pericol se deduce din datele existente în cauză, astfel cum au fost prezentate, privitoare la împrejurările şi modul de desfăşurarea activităţii infracţionale. Raportat la împrejurările şi modul de desfăşurare a activităţii infracţionale, cu siguranţă gravitatea faptelor şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului social pentru ordinea publică.

Aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa C.E.D.O.,măsura arestării preventive este o măsură excepţională, astfel că luarea, ca şi menţinerea ei, trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciată însă ca un element pertinent şi suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea respectivei persoane ar tulbura în mod real ordinea publică. Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu

pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, dar aceasta nu  înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, se constată , în speţă, că existenţa pericolului public rezultă din însuşi pericolul social al infracţiunii pentru care sunt cercetaţi inculpaţii,avându-se în vedere reacţia publică la comiterea unei astfel de infracţiuni şi posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca fiind autori. Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere doar date legate de persoana inculpaţilor, şi anume lipsa antecedentelor penale  ci şi de date referitoare la faptă, date care în speţă sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii, în lipsa luării măsurii arestării preventive.

Având în vedere că măsura arestării preventive este necesară şi  pentru a asigura buna desfăşurare a urmăririi penale, precum şi că lipsa de reacţie din partea organelor în drept ar duce la o încurajare în săvârşirea unor fapte similare,

Consideră îndeplinite condiţiile prevăzute de  art.148  lit. d şi f Cod  procedură  penală,  in  sensul  că sunt  probe  şi  indicii  temeinice  că  inculpaţii au  săvârşit  faptele pentru  care  sunt cercetaţi,  infracţiunile  fiind comise de către inculpaţi cu intenţie,  pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

În consecinţă, instanţa a admis propunerea de arestare preventivă  formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad.

În temeiul disp. art. 149 ind.1 Cod procedură penală, cu referire la art. 148  lit. d şi f  Cod procedură penală,  a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor C Cl  pentru 29  de  zile începând  cu  data  de  01.04.2011 -29.04.2011,  inclusiv şi  a  inculpatului  B R, pentru 20  de zile  începând  cu data  de  01.04.2011-19.04.2011,  inclusiv .

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii, fiind motivat în scris doar recursul declarat de B R.

În susţinerea orală a motivelor de recurs, inculpatul C C, prin apărător, a solicitat cercetarea  lui  în stare de libertate întrucât nu există probe că ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică,a recunoscut şi regretat fapta comisă.

În susţinerea orală a motivelor de recurs, inculpatul B R, prin apărător, a solicitat cercetarea  lui  în stare de libertate întrucât nu există probe că ar reprezenta un pericol pentru ordinea publică, a invocat nulităţi potrivit art.197 cod procedură penală, încheierea fiind nemotivată, în concluziile  procurorului de şedinţă cât şi în considerente sunt reproduse literal referatul parchetului. În mod greşit s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B R în temeiul dispoz. art.d şi f cod procedură penală,  fiind menţionat temeiul de la celălalt inculpat.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat, dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 ind.6 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare:

În mod corect instanţa de fond a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor, reţinând că probele administrate evidenţiază indicii temeinice din care rezultă bănuiala legitimă că au comis faptele prevăzute de legea penală pentru care sunt cercetaţi, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică.

Drept urmare, Tribunalul apreciază că probele administrate revelează realitatea temeiurilor ce permit luarea unei astfel de măsuri în cauza de faţă, respectiv cele prev. de art. 143 din Codul de procedură penală, precum si cerinţele  art. 148 lit. ,,d’’ şi „f” Cod procedură penală. 

Potrivit art. 148 din Codul de procedură penală care reglementează condiţiile în care se poate dispune arestarea inculpatului, această măsură poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile expres prevăzute, literele d şi f prevăzând situaţiile în care inculpatul a săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Art. 143 din Codul de procedură penală, care reglementează condiţiile reţinerii, prevede că această măsură poate  fi luată de procuror ori de organul de cercetare penală faţă de învinuit sau inculpat dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

Relativ la  indiciile temeinice la care face referire textul art. 143 Cod procedură penală,  indiciii care, în conformitate cu art. 68 indice 1 Cod procedură penală, presupun necesitatea de a naşte bănuiala legitimă şi presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a comis fapta, tribunalul observă că probatoriul cauzei oferă suficiente motive de a se crede că inculpaţii sunt autorii faptelor de care  fac obiectul procesului penal pornit împotriva lor. De altfel, aceştia au recunoscut comiterea faptelor.

Prin incriminarea infracţiunii de tâlhărie legiuitorul a înţeles să protejeze relaţiile sociale referitoare la posesia şi detenţia asupra bunurilor mobile cât şi relaţiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, sănătatea şi integritatea corporală a victimei.

Recrudescenţa acestui gen de infracţiuni atât în comunitatea locală cât şi în ţară impun luarea unor măsuri deosebite în curmarea acestora .

Inculpatul C Cl este în prezent cercetat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad în alte două dosare penale punându-se în mişcare faţă de acesta acţiunea penală pentru comiterea unor infracţiuni de furt calificat .Aceasta atestă că inculpatul a devenit un infractor de obicei specializat în comiterea de infracţiuni îndreptate împotriva relaţiilor sociale care protejează posesia şi folosinţa bunurilor mobile la fel ca şi infracţiunea de tâlhărie pentru care acesta a fost arestat.

Inculpatul C C nu are un loc de muncă fiind predispus la comiterea de infracţiuni îndreptate contra patrimoniului în scopul asigurării fără muncă a mijloacelor de trai curente.

Inculpatul B R nu recunoaşte comiterea infracţiunii reţinute în sarcina sa. Din probele administrate însă rezultă faptul că acesta a participat în calitate de coautor la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie în formă de tentativă.

Declaraţiile coinculpatului C C ,ale părţii vătămate P R V şi ale martorului Ţ M C îl indică pe acesta alături de inculpatul C C ca autor al infracţiunii  de tâlhărie în formă de tentativă.

Susţinerile inculpatului B R sunt contrazise şi prin sms-urile  date de acesta de la telefonul său mobil ,coinculpatului C C prin care îi propunea comiterea infracţiunii de tâlhărie la staţia Peco, iar apoi împărţirea banilor sustraşi în părţi egale.

Faptul că în motivarea încheierii nr.16 din 1 aprilie 2011 a Judecătoriei Bârlad prin care s-a luat măsura de arestare preventivă faţă de inculpatul B R în baza dispoziţiilor art.148 lit.d,f Cod procedură penală ,aceasta se referă în mod exclusiv la inculpatul C C numai sub aspectul reţinerii dispoziţiilor art.148 lit.d cod procedură penală, întrucât numai acesta este cercetat şi pentru comiterea anterior a altor infracţiuni de furt calificat,fiind din eroare şi aplicată inculpatului B R.

Faptul că inculpatul B R este consumator de produse etnobotanice şi ca urmare a acestora a fost necesară faţă de el un tratament medical adecvat indică faptul că acesta este o persoană uşor influenţabilă cu un psihic labil şi care este predispus la a mai comite din nou cu intenţie sub influenţa negativă a acestor substanţe şi alte fapte de natură penală.

Susţinerile că inculpatul B R  are grave probleme de sănătate,dovedite cu actele medicale depuse la dosar nu pot conduce la punerea sa în libertate decât dacă se poate dovedi că acesta nu suportă regimul de detenţie sau că este imposibilă tratarea sa într-un spital civil. Aceste probleme de sănătate au apărut încă de la sfârşitul anului 2006 iar inculpatul a ignorat recomandările medicale ,de a se interna în spital în vederea rezolvării acestora,conform scrisorii medicale a Spitalului de Copii Sfântul Nicolae Bârlad.

Faptul că inculpatul cât şi părinţii acestuia au ignorat în din anul 2005 problemele de sănătate neurmând tratamentul medical indică faptul că acestea nu prezintă o gravitate deosebită şi că aceste acte medicale au fost aduse cu scopul de a înduplecat instanţa de judecată în al pune în libertate şi nu reprezintă  un motiv temeinic pentru aceasta.

Inculpatul B R este suspectat ca fiind consumator de produse etnobotanice şi de alcool fiind dezinteresat de activităţile şcolare (5 clase), cât şi de faptul că acesta s-ar fi putut angaja în muncă, pentru a-şi câştiga în mod cinstit existenţa fără a fi necesară comiterea de infracţiuni .

Pentru aceste motive nu este posibilă înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura de a nu părăsi localitatea pentru inculpatul B R, impunându-se în continuare menţinerea măsurii de arest preventiv. Există posibilitatea reală ca fiind pus în libertate inculpatul B R să influenţeze declaraţia martorei U A E ,prietena sa cu care pretinde că ar fi stat în aceea seară la motelul  „Iguana” din Bârlad.

Cât priveşte condiţia referitoare la împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar prezenta pericol pentru ordinea publică, tribunalul reţine că aceasta rezultă în mod cert din probele administrate pentru probarea infracţiunilor  şi a pericolului social concret al acestora. Pericolul este observat din perspectiva producerii unei încălcări a regulilor de convieţuire socială, a valorilor ocrotite prin art.1 din Codul de procedură penală –printre care se numără persoana, drepturile şi libertăţile ei.

Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanţă a faptei, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, care apare ca o urmare firească având în vedere natura infracţiunii. Ordinea publică poate fi atinsă direct, fizic, dar şi indirect prin intermediul unei stări psihice induse publicului sub forma unei temeri colective, motivaţii colective pentru acte contrarii ordinii publice, stare de nemulţumire publică.

Tribunalul are în vedere şi faptul că măsura preventivă este şi trebuie să rămână o măsură de excepţie. Aceasta, în contextul în care libertatea individuală este una dintre valorile fundamentale protejate de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor  fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, ale cărei dispoziţii mai favorabile sunt aplicabile  direct în dreptul  român, potrivit art. 11 şi 20 din Constituţia României şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor  Omului şi de  sistemul european  de protecţie. Această libertate, ca drept fundamental al persoanei, poate fi însă restrânsă în anumite situaţii expres prevăzute de legea internă sau de convenţia la care s-a făcut referire, caz în care privarea de libertate devine licită.

Unele dintre excepţiile invocate  sunt şi cele prev. de art. 148 lit. d şi f. din Codul de procedură penală român, care sunt incidente în prezenta cauză. De altfel, potrivit art. 5 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 23  din Constituţia României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există  motive verosimile  că s-a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

În considerarea motivelor expuse, instanţa de control, în temeiul art. 141 şi 385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursurile declarate de inculpaţi împotriva Încheierii nr.16 din 1 aprilie 2011 în dosarul penal nr.1485/189/2011 al Judecătoriei Bârlad, încheiere pe care o  va menţine.

În baza  disp.art.192 din Codul de procedură penală inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, inclusiv suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul  desemnat din oficiu,pentru inculpatul C C, care va fi virată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C C şi B R,  aflaţi în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă al I.PJ. Vaslui, împotriva Încheierii nr.16 din 1 aprilie 2011 a Judecătoriei Bârlad, pronunţată în dosarul nr. 1485/189/2011, pe care o menţine.

Obligă inculpatul recurent B R  la plata  sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de  stat în recurs şi inculpatul  recurent C C  la plata sumei de 130 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, dintre care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 5 aprilie 2011.

PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

  O.R.N. B.L.M. şi  P.F.N. T.M.

Domenii speta

Spete similare