Ordonanţă preşedinţială

Sentinţa  Nr. 318/2012

Şedinţa publică de la 31 Ianuarie 2012

Pe rol pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din data de 27.01.2012 în cauza având ca obiect cerere de suspendare act administrativ formulată de reclamanta S.C. L. S.RL. în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul de Poliţie Judeţean Gorj - Serviciul Poliţiei Rutiere.

La apelul nominal au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea  de şedinţă din data de 27.01.2012, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de  18.01.2012, sub nr. de dosar 565/95/2012, reclamanta S.C. L S.RL. a chemat în judecată pârâta Inspectoratul de Poliţie Judeţean Gorj - Serviciul Poliţiei Rutiere, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării măsurii complementare constând în suspendarea dreptului de utilizare a autovehiculului cu numărul de înmatriculare (…) şi restituirea plăcutelor cu numerele de înmatriculare depuse la pârâtă, măsuri dispuse ca urmare a întocmirii procesului verbal de contravenţie seria CC nr.8786053/21.11.2011, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 04.11.2011, conducătorul auto al societăţii a fost sancţionat contravenţional pe raza localităţii Scoarţa, DN 67, jud. Gorj, întocmindu-i-se procesul verbal de contravenţie seria CC nr.8785337, de către agentul S. I-M. din cadrul I.PJ SPR Gorj, prin care i s-a aplicat o amendă contravenţională in cuantum de 20000 lei RON pentru săvârşirea faptelor prevăzute şi pedepsite de art.61 alin. l lit o din O.G 43/1997.

La data întocmirii respectivului proces verbal de contravenţie şi aplicării sancţiunii contravenţionale nu s-a dispus şi măsura suspendării copiei conforme a licenţei de transport.

La data de 21.11.2011 la sediul I.PJ Gorj, s-a întocmit procesul verbal de contravenţie seria CC nr.8786053/21.11.2011, prin care agentul de poliţie din cadrul serviciului rutier Gorj, E.I.I., a sancţionat societatea pentru faptul că a circulat în data de 10.11.2011 cu copia conformă a licenţei de transport suspendată.

Reprezentantul societăţii a explicat agentului constatator şi totodată a efectuat şi menţiuni în cuprinsul procesului verbal de contravenţie în sensul că nu a cunoscut aspectul că i s-ar fi suspendat licenţa de transport.

Cu toate acestea, societatea a fost sancţionată cu amenda contravenţională în cuantum de 15000 lei, totodată ridicându-i-se şi plăcutele cu numerele de  înmatriculare pentru o perioadă de 6 luni de zile.

Solicitarea adresată instanţei de a se dispune suspendarea efectelor juridice pe care le produce acest act administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art.14 din legea 554/2004 este motivată de faptul că, deşi a fost formulată plângere contravenţionala împotriva procesului verbal de contravenţie (dosar nr. 17835/318/2011 al Judecătoriei Tg-Jiu declinat la Judecătoria Motru) şi ca atare s-a solicitat pârâtei să-i restituie plăcutele cu numerele de înmatriculare, aceasta refuză sub pretextul că trebuie să prezente o sentinţă judecătorească în acest sens.

Art. 14 din legea 554/2004, instituie condiţiile de admisibilitate a cererii privind suspendarea actului administrativ şi anume un caz bine justificat şi producerea unei pagube iminente.

Apreciază că societatea  îndeplineşte cumulativ cele două condiţii prevăzute de lege:

I.) În sensul legii 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit.t) şi ş).

Astfel, faţă de conţinutul şi valoarea probatorie a înscrisurilor de care înţelege să se prevaleze şi a actelor în baza cărora s-a procedat la aplicarea sancţiunii şi la ridicarea plăcutelor cu numerele de înmatriculare instanţa trebuie  să reţină că este creată o îndoială puternică şi serioasă în privinţa prezumţiei de legalitate a actului adoptat, de natură să justifice suspendarea executării acestuia.

Prezumţia de legalitate a actului este pusă la îndoială ca urmare a faptului că agentul constatator a luat această măsură în mod arbitrar şi abuziv fără să verifice în prealabil dacă societăţii i s-a adus la cunoştinţă că i s-ar fi suspendat licenţa de transport.

Ridicarea plăcutelor de înmatriculare conduce la imobilizarea autovehiculului aspect ce justifică iminenţa producerii unei pagube, ce constă în blocarea activităţii economice a societăţii şi imposibilitatea desfăşurării în condiţii normale a obiectului de activitate al societăţii.

In ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie referitoare la iminenţa producerii unei pagube, învederează instanţei de judecata că se impune adoptarea acestei măsuri faţă de împrejurarea ca societatea este angajată în derularea unor contracte comerciale, cu Direcţiile Silvice, exploatând masa lemnoasa de pe raza Ocolului Silvic Runcu, Motru şi Padeş, masa lemnoasă care este contractată către diverşi beneficiari din ţară şi care trebuie transportată în diverse locaţii.

De asemenea arată că societatea are un număr de cea 58 angajaţi care, în condiţiile instituirii acestei masuri ar rămâne fără obiectul activităţii, întrucât masa lemnoasa neputându-se transporta ar putea fi sustrasă din depozitele primare şi din rampa parchetelor adjudecate la licitaţie.

Ca atare, respectiva măsură solicitată se impune în vederea preîntâmpinării unei pagube iminente, existând riscul blocării activităţii societăţii, respectiv concedieri, staţionarea utilajelor, întârzierea plăţilor către bugetul statului şi către diverşi parteneri, rezilierea contractelor comerciale, aspecte care, pe fondul crizei economice pot duce cu uşurinţă la starea de insolvenţă.

În ceea ce priveşte cerinţa demonstrării cazului bine justificat, fără a intra în cercetarea fondului cauzei arată că în mod nelegal s-a reţinut în sarcina societăţii săvârşirea respectivei contravenţii.

Astfel, societatea a fost înştiinţată de respectiva măsură privind suspendarea licenţei de transport prin adresa nr.6958/11.11.2011 comunicată de către A.R.R prin Posta Atlassib curier rapid la data de 15.11.2011 (DATA LUĂRII LA CUNOSTTINTA)

De asemenea, măsura suspendării copiei conforme apare ca fiind abuzivă ca urmare a nerespectării disp.art.611 pct.10 din OG 43/1997 text de lege care prevede că respectiva măsură se poate lua: „(10) Odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale conform art. 61 alin. (1) lit. o) si a), se va aplica şi măsura suspendării copiei conforme a licenţei de transport sau a copiei conforme a certificatului de transport în cont propriu pentru o perioadă de 30 de zile de la data constatării contravenţiei."

Ori, faţă de înscrisurile prezentate respectiva măsură apare ca fiind luată în lipsa societăţii iar aducerea la cunoştinţa s-a efectuat ulterior întocmirii procesului verbal de contravenţie.

Ca atare, în lipsa acestor elemente, nu poate fi reţinută în sarcina societăţii respectiva contravenţie, neexistând nici un fel de vinovăţie.

De asemenea, arată că în sarcina numitului Z. C. G.,conducătorul auto şi angajatul societăţii s-a reţinut in mod nelegal săvârşirea contravenţiei  ce constă în "refuzul de a însoţi vehiculul personalului cu atribuţii de control în vederea cântăririi şi/sau măsurării dimensiunilor transportului".

Faţă de interpretarea gramaticală a textului de lege, se poate constata că agentul de poliţie din cadrul Serviciului Politiei Rutiere Gorj, nu era îndreptăţit să aplice respectiva sancţiune, întrucât nu făcea parte din personalul cu atribuţii de control, aşa cum acesta este definit în art.2 din ordinul 311/20.04.2011.

În lipsa personalului împuternicit de la faţa locului, solicitarea agentului constatator efectuată conducătorului auto de a întoarce autovehiculului de la ruta prestabilită înapoi pe o distanţă de cca. 15 km nu are bază legală şi ca atare nu era îndreptăţit să aplice sancţiunea pentru că nu exista o solicitare din partea personalului cu atribuţii de control care nu se află de faţă, deci  nu există niciun refuz in sensul legii.

Actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţia autenticităţii şi veridicităţii, fiind el însuşi titlu executoriu.

Principiul legalităţii actelor administrative presupune însă, atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalităţii actului administrativ şi al executării acestuia din oficiu — suspendarea executării constituie însă, o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative au existat şi la nivel european, prin perspectiva acestora în Recomandarea R(89)8 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei către statele membre referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă instanţa putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.

În concluzie, examinând sumar actele dosarului, fără a se antama fondul cauzei în această etapă a procedurii, solicită să se constate că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în raport de conţinutul procesului verbal de contravenţie şi de actele care au stat la baza întocmirii acestuia.

Analizând cererea de suspendare a măsurii dispuse prin actul administrativ proces verbal de contravenţie, formulată de reclamantă în temeiul art. 15 din legea 554/2004, tribunalul o reţine ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. V din OUG nr. 34 din 12 aprilie 2010 privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri şi de persoane, împotriva măsurii de suspendare a dreptului de utilizare a unui autovehicul prin reţinerea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor de înmatriculare se poate formula plângere la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile legii.

Pe de altă parte, art. 14 alin. 1 Legea nr. 554/2004, care reglementează procedura suspendării executării actului administrativ, prevede că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.

Art. 15 din acelaşi act normativ, prevede posibilitatea solicitării suspendării actului administrativ, pentru motivele prevăzute la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din lege, rezultă că suspendarea actului administrativ poate fi dispusă numai cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

În sensul legii, cazurile bine justificate constituie acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, aşa cum aceste sunt definite de art. 2 lit. t din Legea 554/2004.

Pe de altă parte, paguba iminentă este reprezentată în expresia unui prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, în perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, astfel cum este prevăzut în art. 2 lit. ş din actul normativ menţionat.

Pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ, trebuie deci ca cele două condiţii să fie îndeplinite cumulativ.

Referitor la prima condiţie, tribunalul constată că existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare, instanţa având numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Or, în cauza de faţă, reclamanta şi-a argumentat cererea de suspendare a măsurii dispuse prin actul administrativ atacat, tocmai pe motivele de nelegalitate a actului invocate şi în susţinerea plângerii contravenţionale formulate împotriva acestuia.

 Faţă de conţinutul şi valoarea probatorie a documentelor în baza cărora s-a emis actul administrativ prin care s-a dispus măsura suspendării dreptului de utilizare a autovehiculului cu nr. de înmatriculare, tribunalul reţine că nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate de care se bucură actul  adoptat, de natură să justifice suspendarea executării acestuia.

Aşa, fiind, se observă că prima condiţie cerută de lege pentru a se putea dispune suspendarea măsurii dispusă prin actul administrativ atacat, aceea a cazului bine justificat, nu este îndeplinită în cauză.

Nici condiţia necesităţii prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită în speţă, reclamata nefăcând dovada că autovehiculul pentru care s-a dispus suspendarea dreptului de folosire este singurul care deserveşte activitatea de transport de material lemnos rezultat din activitatea de exploatare forestieră şi nefolosirea acestuia ar avea drept rezultat neonorarea contractelor aflate în derulare şi implicit pagube financiare majore, cu atât mai mult cu atâta aceasta a menţionat că are un nr. de 58 de angajaţi şi deci o bază tehnico - materială suficientă pentru onorarea acestor contracte.

Faţă de considerentele ce preced şi având în vedere că nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două condiţii cerute de art.14 al.1 din Legea nr. 554/2004, tribunalul apreciază cererea ca fiind nefondată, urmând să o respingă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. L. S.RL. în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul de Poliţie Judeţean Gorj - Serviciul Poliţiei Rutiere.

Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 31.01.2012, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare