Furt calificat

Dosar nr. 1213/333/2010  furt calificat

DECIZIA PENALĂ NR. 51/A

Şedinţa publică de la 16 Martie 2011

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : NICULACHE LUMINIŢA

Judecător : BALAN LAURA-MONICA

Grefier : BODESCU PANSELUŢA

Ministerul Public reprezentat de procuror ARMEANU SORIN

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA VASLUI, judeţul Vaslui, împotriva sentinţei penale nr. 1377 din 05.11.2010 a Judecătoriei Vaslui, pronunţată în dosarul penal nr. 1213/333/2010 privind pe inculpatul BV-G.

Obiectul cauzei : infracţiunea prev. de art. 208 -209 alin.1 lit.e Cod penal.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică lipsesc toate părţile: inculpatul intimat în apelul Parchetului  BVG, partea vătămată intimată PAL şi reprezentantul legal PDC.

Procedura legal îndeplinită – fără citare părţi.

Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică de la 2 martie 2011 şi s-au consemnat în încheierea de şedinţă aferentă. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunţarea pentru termenul din 9 martie 2011 şi, ulterior, pentru termenul de azi, încheierile de şedinţă de la termenele de judecată din 2 martie 2011, respectiv 9 martie 2011, făcând parte integrantă din prezenta decizie.

Deliberând,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului penal de faţă, instanţa retine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1377, pronunţată la data de 5.11.2010 de către Judecătoria Vaslui, această instanţă, în baza art. art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. c C.p.p., l-a achitat pe  inculpat,  sub aspectul comiterii infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e şi g C.p.

Totodată, a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 346 alin. 3 C.p.p. a respins cererea de despăgubire formulată de martorul – cumpărător de bună credinţă NF

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., a stabilit că  cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei reprezentând onorariul apăr ătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut faptul că  la data de 25.02.2010, pe rolul acestei instanţe s-a înregistrat sub nr. 1213/333/2010, rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. 1413/P/2008 prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. e şi g C.p.

Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut că în seara zilei de 01/02.05.2008, inculpatul a sustras o bicicletă aparţinând părţii vătămate aflată în scara blocului  pe care a vândut-o ulterior  martorului NF.

Situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare al instanţei a fost reţinută pe baza plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, procesului verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiilor de martori, procesului verbal de verificare, procesului verbal de evaluare.

La termenul din 29.04.2010, instanţa a verificat şi constatat regularitatea actului de sesizare al instanţei şi a dispus citirea acestuia de către grefierul de şedinţă.

În cursul cercetării judecătoreşti instanţa a audiat sub prestare de jurământ martorii MA şi NF, declaraţiile acestora fiind consemnată şi ataşate la dosar (filele 92, 93).

La solicitarea instanţei, la dosar s-a ataşat fişa de cazier judiciar a inculpatului, s.p. nr. 402/2009, 129/2009, 2520/2002, 2521/2002 ale Judecătoriei Vaslui, cu referate întocmite de Biroul de Executări Penale.

Inculpatul, deşi legal citat atât la ultimul domiciliu cunoscut cât şi prin afişare la uşa Consiliului Local Vaslui, nu s-a prezentat, astfel încât nu a putut fi audiat în cauză.

La rândul său, analizând probele administrate în cursul procesului penal, instanţa a reţinut că, în fapt, la data de 01.05.2008, partea vătămată minoră s-a deplasat împreună cu tatăl său la bunica sa care locuieşte Partea vătămată minoră şi-a depozitat bicicleta în scara blocului nr. 70 şi a asigurat-o de balustradă legând-o cu un sistem antifurt. Uşa de la scara blocului, deşi de termopan, nu se încuia, fiind permis astfel accesul oricărei persoane în scara blocului.

A doua zi dimineaţă, minorul şi tatăl său au constatat lipsa bicicletei din locul în care o lăsaseră.

În aceeaşi zi, reprezentantul legal al părţii vătămate a sesizat organele de poliţie cu privire la sustragerea bicicletei aparţinând fiului său.

În urma denunţului făcut, la faţa locului s-a desfăşurat o cercetare ocazie cu care nu a fost însă depistate urme sau mijloace de probă (fila 7 dosar de urmărire penală).

În ziua de 20.07.2008, partea vătămată şi-a recunoscut bicicleta care se afla în posesia martorului NF (fiind vorba despre o bicicletă de culoare roşie cu alb). Audiat de către organele de poliţie şi de către instanţa de judecată, martorul N a susţinut că a cumpărat bicicleta la începutul lunii mai 2008 de la inculpat care i-a spus că îi aparţine. Susţinerile martorului N au fost confirmate de către martorul MA care a asistat la vânzarea bicicletei de către inculpat către martorul N.

În codul de procedură penală român, prezumţia de nevinovăţie este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 5 ind. 2 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă".

Prin adoptarea prezumţiei de nevinovăţie ca principiu de bază, s-au produs o serie de restructurări ale procesului penai şi a concepţiei organelor judiciare, care trebuie să răspundă următoarelor cerinţe;

- vinovăţia se stabileşte In cadrul unui proces, cu respectarea garanţiilor procesuale, întrucât simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei,

- sarcina probelor revine organelor judiciare, astfel că interpretarea probelor se face în fiecare etapă a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii şi definitive pentru următoarea fază a procesului (aceasta raportat şi la susţinerea de motive expuse în cererea de recurs, cu privire la probele administrate în cursul urmăririi penale);

- hotărârea de condamnare trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială, ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se pronunţe o soluţie de achitare.

În cauza de faţă, aşa cum s-a reţinut anterior, singurele chestiuni stabilite cu caracter de certitudine le constituie împrejurarea că în seara de 01/02.05.2008 părţii vătămate i-a fost sustrasă o bicicletă de culoare roşie pe care inculpatul a vândut-o, la începutul lunii mai 2008 martorului N, aspecte reţinute din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate, a reprezentantului părţii vătămate şi a martorilor N şi M. În cauză nu a fost însă administrate probe pe baza cărora instanţa să poată stabili cu certitudine modalitatea în care bunul aparţinând părţii vătămate a intrat în posesia inculpatului.

Pentru pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe bază de probe certe, ori în cauză probele în acuzare nu au caracter cert, decisiv, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului aşa încât instanţa a apreciat că se impune a se acorda eficienţă regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo), regulă ce constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, care reflectă modul în care principiul aflării adevărului consacrat în art. 3 Cod pr. penală se regăseşte în materia probaţiunii.

Astfel, simplul fapt că inculpatul s-a aflat, la un moment ulterior sustragerii bicicletei, în posesia acestui bun, nu poate constitui dovadă certă a comiterii de către acesta a infracţiunii de furt în dauna părţii vătămate . În acest sens, s-a reţine pe de o parte că în cauză nu a fost administrată nicio probă directă care să dovedească vinovăţia inculpatului dincolo de orice dubiu rezonabil, pe de altă parte s-a arătat faptul că  inculpatul putea intra în posesia bunului prin mai multe modalităţi (găsirea bunului care putea fi abandonat de altă persoană, achiziţionarea de la adevăratul făptuitor, etc).

Pentru aceste considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art. 10 lit. c C.p.p. instanţa a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul comiterii infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e şi g C.p. în dauna părţii vătămate .

În termenul legal prev. de art.363 Cpp a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, care a criticat sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie.

Astfel, în primul rând , s-a sustinut că sentinţa apelată este neîntemeiată întrucât din probele administrate  rezultă că inculpatul este autorul infracţiunii de furt retinută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanţei.

Astfel, s-a arătat, în esenţă,  faptul că din coroborarea probelor administrate, respectiv din declaraţiile martorilor NF, SM si MA a rezultat faptul inculpatul este autorul faptei comise în dauna părţii vătămate.

În al doilea rând, s-a arătat că sentinţa apelată este nelegală  sub aspectul temeiului de drept al achitării-art.10 lit.c Cpp, întrucât instanţa motivează soluţia dată în sensul că există un dubiu cu privire la săvîrşirea faptei de către inculpat, ipoteză în care temeiul corect al achitării care trebuia reţinut era art. 10 lit.d Cpp.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, dar si din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 al. 2 Cpp, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei, tribunalul constată că apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui este întemeiat .

Conform prevederilor art. 3,62,65 si 66 din Codul de procedură penală, în desfăşurarea procesului penal, organele de urmărire penală si instanţa de judecată trebuie să asigure apărarea adevărului si lămurirea cauzei sub toate aspectele sale, pe bază de probe care nu au o valoare prestabilită.

Totodată, potrivit prevederilor art. 345 al.2 Cpp , condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune si a fost săvârşită de către inculpat.

Potrivit prevederilor art.208 al1 Cp,  constituie infracţiunea de furt luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia , fără consimţământul acestuia, în scopul însuşirii pe nedrept.

Potrivit prevederilor art. 209 al.1 lit. e si g  Cp, furtul săvârşit într-un loc public si în timpul nopţii, constituie o formă calificată a infracţiunii de furt.

Instanţa de apel retine că din examinarea coroborată a probelor administrate  în cauză rezultă că, în noaptea de 1.05.2008, dintr-un loc public, respectiv din scara blocului,  inculpatul a sustras o bicicletă tip Impact, marca Carina, de culoare roşie, apartinând părtii vătămate minore.

Ori, instanţa de fond, contrar dispozitiilor legale invocate, a aprecit că  probatoriul administrat în cauză, pe care, de altfel, l-a valorificat partial, nu dovedeşte în mod indiscutabil-cert vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii retinute în sarcina sa prin actul de sesizare.

Partea vătămată si reprezentantul său legal au susţinut în actul de sesizare , precum si în declaratiile date în cursul urmăririi penale că, în noaptea de 1.05.2008, din scara  blocului nr.,  a fost sustrasă  o bicicletă tip Impact, marca Carina, de culoare roşie, apartinând părtii vătămate minore, bicicletă pe care au identificat-o în cursul lunii iulie  2008  pe raza municipiului Vaslui

Astfel, din declaratia martorului NF, în posesia căruia a fost identificată bicicleta apartinând părtii vătămate, rezultă faptul că, la începutul lunii mai 2008, a cumpărat de la inculpat bicicleta apartinând părtii vătămate, pentru un preţ de 65 ron, un preţ mult redus faţă de valoarea reală a bunului de 108 lei.

Acelasi martor a relatat faptul că anterior îl mai văzuse cîteva zile pe inculpat folosind această bicicletă si că  l-a întrebat pe acesta în momentul vânzării  de unde  are bicicleta , iar acesta l-a asigurat că bunul  îi aparţine, evitând a preciza  provenienţa acestuia.

Sustinerile acestui martor sunt confirmate si de declaratiile martorilor M A si SM, care au asistat la momentul în care a fost încheiată tranzacţia dintre inculpat si martorul NF.

Ambii martori afirmă că , într-o seară, în jurul orelor 19,00-20.00, la începutul lunii mai 2008, în timp ce se aflau la barul apartinând SC „Euronet” SRL , clădire  amplasată pe starda, au fost interpelaţi de inculpat dacă nu doresc să cumpere o bicicletă de culoare roşie. În acest contest afirmă martorii că între inculpat si martorul NF a intervenit o convenţie de vînzare cumpărare, inculpatul înstrăinând bicicleta martorului pentru infima sumă de 65 ron.

Aceiasi martori au relevat si faptul că, fiind interpelat inculpatul cu privire la provenienţa bunului, acesta a afirmat că îi aprtine.

Totodată, din procesul verbal de identificare încheiat de către organele de poliţie a rezultat că bicicleta găsită la martorul NF în luna iulie 2008 apartine părtii vătămate, numerele de identificare  inscripţionate pe această bicicletă, fiind cele din certificatul de garanţie prezentat de vătămat.

Este de mentionat si faptul că în aceiaşi perioadă, mai –iunie 2008, aşa cum rezultă din sentinţele penale depuse la dosarul prezentei cauze, inculpatul  a comis numeroase acte materiale de furt, pentru care a fost condamnat prin sentinţele penale nr. 402 si  129/2009 ale Judecătoriei Vaslui.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, instanţa de apel retine că probatoriul administrat în cauză, care a fost descris mai sus,  dovedeste cu caracter de certitudine vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea faptei si vinovăţia inculpatului, motiv pentru care instanţa, rejudecând cauza, va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă cu inchisoarea în limitele textului incriminator.

Instanţa reţine faptul că fapta inculpatului de a sustrage , în noaptea de 1.05.2008, din scara  blocului nr., o bicicletă tip Impact, marca Carina, de culoare roşie, aparţinând părtii vătămate minore, cauzându-i părtii vătămate un prejudiciu în cuantum de 108 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat  prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit. e si g Cp.

La individualizarea judiciară a pedepsei se urmează a fi aplicată inculpatului, vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, şi anume: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului, urmările produse şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.

Va fi reţinută în favoarea inculpatului şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 al.2 Cod penal, constând în valoarea relativ redusă a prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii, care este în cuantum de 108 lei la nivelul lunii mai 2008 şi se va coborî astfel pedeapsa ce se va aplica, în limitele permise de art.76 lit.c C.p., condamnând inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.e si g Cp, cu aplic. art. 74 al.2 raportat la art. 76 lit.c Cp.

Instanţa constată că  fapta din prezenta cauză, săvârşită în noaptea de 1.05.2008, este concurentă cu faptele de distrugere prev. de art. 217 al.1 Cp comisă la data de 3.12.2007 si furt calificat prev. de art. 208, 209 al.1 lit.g si i CP, cu aplic art. 41 al.2 Cp, comise în perioada 18/19.05.2008- 28/29.06.2008, pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 402/24.03.2009 a Judecătorie Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare la data de 7.04. 2009, dar si cu faptele  de furt calificat prev. de art. 208, 209 al.1 lit.e,g si i  CP, cu aplic art. 41 al.2 Cp, comise în perioada  13/14.06.2008 – 19/20.06.2008, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr.129/03.02.2009 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 17.02.2009.

Prin urmare, menţinând anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr.129/03.02.2009 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la 17.02.2009, anulare dispusă prin sentinţa penală nr. 402/2009,  în temeiul prevederilor art. 449  lit.a Cpp, va descontopie pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 402, pronunţată la data de 24.03.2009 de către Judecătoria Vaslui, definitivă la data de 7.04.2009, în pedepsele componente, astfel:

-2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217al.1 Cp,

-3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208al.1 si 2, 209 al.1 lit.g,iCp, cu aplic. art. 41al.2 Cp.

-2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208al.1, 209 al.1 lit.e,g,i Cp, cu aplic. art. 41 al.2 Cp si art. 74 lit.c cu referire la 76 lit.d Cp, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 129/3.02.2009 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 17.02.2009,

În temeiul prevederilor art. 33 lit.a si 34 lit.b Cp coroborate cu prevederile art. 36 Cp, va contopi contopeşte pedeapsa  de 1(un) an si 6(şase) luni închisoare aplicată în prezenta cauză pentru  săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208al.1, 209 al.1 lit.e,g Cp, cu aplic art. 74 al.2 Cp raportat la art.76lit.c Cp, cu pedepsele de 2 luni închisoare şi 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 402/2009 a Judecătoriei Vaslui , precum si cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 129/2009 a Judecătorie Vaslui în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa.

Va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II_a , lit.b Cp în condiţiile prevăzute de art. 71 Cp.

Va Înlătură dispoziţiile contrarii din sentinţă si va menţine  celelalte dispoziţii.

În temeiul prevederilor art. 191 al.1 Cpp  va obligă inculpatul  la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi în apel, din care  suma de 400 lei, reprezentând două onorarii pentru apărătorii desemnaţi  din oficiu inculpatului, în faţa instanţei de fond si în faţa instanţei de apel,  va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui  împotriva sentinţei penale nr.1377, pronunţată la data de 5.11.2010 de către Judecătoria Vaslui, pe care o desfiinţează în totalitate,

Rejudecând cauza,

Condamnă inculpatul BVG,  la pedeapsa de 1(un) an si 6(şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208al.1, 209 al.1 lit.e,g Cp, cu aplic art. 74 al.2 Cp raportat la art.76lit.c Cp.

În temeiul prevederilor art. 449 al.1 lit.a Cpp, descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 402, pronunţată la data de 24.03.2009 de către Judecătoria Vaslui, definitivă la data de 7.04.2009, în pedepsele componente, astfel:

-2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217al.1 Cp,

-3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208al.1 si 2, 209 al.1 lit.g,iCp, cu aplic. art. 41al.2 Cp.

-2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208al.1, 209 al.1 lit.e,g,i Cp, cu aplic. art. 41 al.2 Cp si art. 74 lit.c cu referire la 76 lit.d Cp, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 129/3.02.2009 a Judecătoriei Vaslui, definitivă la data de 17.02.2009,

În temeiul prevederilor art. 33 lit.a si 34 lit.b Cp coroborate cu prevederile art. 36 Cp, contopeşte pedeapsa  de 1(un) an si 6(şase) luni închisoare aplicată în prezenta cauză pentru  săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208al.1, 209 al.1 lit.e,g Cp, cu aplic art. 74 al.2 Cp raportat la art.76lit.c Cp, cu pedepsele de 2 luni închisoare şi 3 ani închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 402/2009 a Judecătoriei Vaslui , precum si cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 129/2009 a Judecătorie Vaslui în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care inculpatul o va executa.

Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II_a , lit.b Cp în condiţiile prevăzute de art. 71 Cp.

Înlătură dispoziţiile contrarii din sentinţă si menţine celelalte dispoziţii.

În temeiul prevederilor art. 191 al.1 C.p.p. obligă inculpatul  la plata către stat a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi în apel, din care  suma de 400 lei, reprezentând două onorarii pentru apărătorii desemnaţi  din oficiu inculpatului, în faţa instanţei de fond si în faţa instanţei de apel,  va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiţie.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică,azi, 16.03.2011.

PREŞEDINTE,  JUDECĂTOR, GREFIER,

 Niculache Luminiţa Balan Laura Monica Bodescu Panseluţa

Domenii speta

Spete similare