Anulare act administrativ

Sentinţa Nr. 89/2012

Şedinţa publică de la 17 Ianuarie 2012

Pe rol fiind pronunţarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa publică din  10.01.2012 în cauza formulată de reclamanţii V.S., P. F., M. V., S. C., C. D., B. C., B. I., L. T., B. I., C. I., P. V., P. N., V.G., D. I., L. I., F. G., P. D I., S. R., P. I., M. I., P. C.V. în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Tg-Jiu, Primăria  Municipiului Tg Jiu - Serviciul Urbanism şi  Consiliul Local al Municipiului Tg-Jiu , având ca obiect anularea parţială a Hotărârii Consiliului Local Tg-Jiu nr.4/28 ianuarie 2008 şi a dispoziţiei nr.4880/11 septembrie 2009 în ceea ce priveşte demolarea garajelor  situate în Municipiul Tg-Jiu, zona Gării (lângă calea ferată) şi suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluţionarea definitivă a contestaţiei ce face obiectul cauzei .

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 10.01.2012, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr.9366/95/2009, V.S., P. F., M. V., S. C., C. D., B. C., B. I., L. T., B. I., C. I., P. V., P. N., V.G., D. I., L. I., F. G., P. D I., S. R., P. I., M. I., P. C.V au chemat în judecată pârâţii Primarul Municipiului Tg-Jiu, Primăria  Municipiului Tg Jiu - Serviciul Urbanism şi Consiliul Local al Municipiului Tg-Jiu, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să dispună anularea parţială a Hotărârii Consiliului Local Tg-Jiu nr.4/28 ianuarie 2008 şi a dispoziţiei nr.4880/11 septembrie 2009 în ceea ce priveşte demolarea garajelor situate în Municipiul Tg-Jiu, zona Gării (lângă calea ferată) şi suspendarea executării actelor administrative contestate până la soluţionarea definitivă a contestaţiei ce face obiectul cauzei .

În motivarea acţiunii  reclamanţii au arătat că: sunt proprietarii unui număr de 22 de garaje amplasate în mun.Tg-Jiu , Zona Gării, în imediata vecinătate a blocurilor unde locuiesc, garaje ce delimitează practic calea ferată de domeniul public al municipiului Tg-Jiu. Prin HCL nr.4/2008 s-a decis demolarea garajelor realizate pe domeniul public al municipiului Tg-Jiu, iar prin dispoziţia nr. 4880/11 sept.2009 s-a dispus demolarea în concret a garajelor noastre. Au învederat că înainte de a se adresa instanţei, au urmat procedura prealabilă cerută de Legea nr.554/2004, motiv pentru care nu s-ar putea invoca o eventuală excepţie a prematurităţii acţiunii.

Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ, prin intermediul Asociaţiei de proprietari nr.133 Tg-Jiu, ai cărei membrii sunt, au solicitat la 25 septembrie 2009 revocarea dispoziţiei nr.4880/11 sept.2009, iar ulterior au revenit cu cereri similare formulate de toţi reclamanţii, ce au fost înregistrate la Primăria Tg-Jiu sub nr.45775/10.11.2009, nr.48366/30.11.2009 şi nr.50465/16 decembrie 2009. Au menţionat că toate garajele în litigiu chiar dacă sunt realizate fără autorizaţie de construire, sunt edificate corespunzător calitativ şi estetic, pe acelaşi aliniament, sunt înregistrate fiscal pentru impunere, se află amplasate atât pe terenul intimatei cât şi pe terenul SNCFR şi reprezintă o barieră de protecţie între calea ferată şi zona blocurilor. Raportat la modul de amplasare a acestor garaje, la suprafaţa mică de teren în litigiu, pe care nu pot fi realizate alte investiţii de către Primăria Tg-Jiu, consideră că nu se justifică măsura demolării acestor garaje în temeiul dispoziţiei nr.4880/2009.

Toţi contestatorii plătesc impozit pentru garaje, doresc concesionarea contra cost a suprafeţelor de teren ale intimatei pe care se află amplasate garajele, astfel că acest fapt ar reprezenta o sursă suplimentară de venit pentru intimată şi s-ar normaliza o stare de fapt existentă şi care nu afectează cu nimic municipiul Tg-Jiu. Intenţia intimatei este de a demola aceste garaje şi a realiza tot spaţii de parcare, însă acest lucru nu se justifică în cazul de faţă deoarece acelaşi scop îl au şi actualele garaje, tot acelaşi număr de locuri de parcare vor fi, iar în plus, pe starea de fapt existentă în prezent, vor achita anual taxe pentru aceste veniturile bugetului local. De când au fost edificate aceste garaje, s-a creat o zonă de protecţie între calea ferată şi blocuri, nu au mai existat furturi de şi din autoturisme, persoanele fără adăpost din zona gării şi ceilalţi infractori nemaiavând acces direct de la calea ferată la blocuri. Pentru aceste motive a solicitat admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

În drept reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art.7, 11 şi 15 din Legea nr.554/2004. În dovedirea acţiunii reclamanţii au depus la dosar, în copie, dispoziţia nr. 4880/11.09.2009, cererea reclamanţilor înregistrată sub nr.48366/30.11.2009, cererea reclamanţilor înregistrată la Primăria Municipiului Tg-Jiu sub nr.50465/16.12.2009, răspunsul Primarului Municipiului Tg-Jiu nr. 48366/07.12.2009.

Prin întâmpinare, Consiliul Local al Municipiului Tg-Jiu a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca nefondată. A învederat că reclamanţii au formulat acţiunea înainte de a li se naşte acest drept, întrucât dispoziţiile art. 7 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 554/2004 sunt clare: „„(l)înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un, interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia" (4) Plângerea prealabilă, formulată potrivit prevederilor alin. 1, se soluţionează în termenul prevăzut la art. 2 alin. l lit. g - termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege se prevede alt termen " sunt imperative şi termenul de 30 de zile în care instituţia avea obligaţia să-i răspundă nu a trecut, deci reclamanţilor nu li s-a născut dreptul de a acţiona in justiţie. A considerat că sesizarea instanţei înainte ca termenul să-şi înceapă cursul atrage respingerea acţiunii ca prematur introdusă.

În susţinerea excepţiei de mai sus, a solicitat  să se observe că reclamanţii s-au adresat cu o cerere (50465/16.12.2009) prin care solicită anularea (revocarea) parţială a HCL nr.4/28.01.2008 cu privire la decizia de demolare a garajelor situate în Zona Gării (lângă calea ferată) precizând că această cerere constituie plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. În primul rând, cererea nu a fost adresată Consiliului Local în calitate de organ emitent al actului administrativ contestat ci „ Primarului "şi în al doilea rând nu au aşteptat să fie soluţionată favorabil sau nefavorabil, astfel că astăzi la primul termen de judecată nu au trecut cele 30 de zile prevăzute de lege. A precizat că respectiva cerere a fost direcţionată către Consiliul Local care o va analiza şi se va pronunţa prin hotărâre în şedinţa din 25 ianuarie 2010, sens în care a anexat răspunsul la respectiva cerere. În consecinţă, a considerat că sesizarea instanţei înainte ca termenul să-şi înceapă cursul atrage respingerea acţiunii ca prematur introdusă.

În al doilea rând, a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată având în vedere că data emiterii HCL nr.4 este 28.01.2008, adică aproape 2 ani. Referitor la dispoziţia nr.4880/11.09.2009, a arătat că de asemenea, operează excepţia lipsei procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr. 554/2004 .

Pe fond, a arătat că acţiunea este neîntemeiată pentru următoarele considerente: în ceea ce priveşte legalitatea dispoziţiei a arătat faptul că aceasta a fost emisă în concordanţă cu prevederile legale în vigoare. Astfel, potrivit art.34 alin.4 din Legea nr.50/1991 actualizată, „ ... construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativa de autoritatea administraţiei publice competente fără sesizarea instanţelor judecătoreşti si pe cheltuiala contravenientului". În consecinţă, cum prin însăşi contestaţia de faţă reclamanţii recunosc faptul că garajele sunt construite fără autorizaţie de construire pe domeniul public, neîncălcând nici o dispoziţie legală, considerăm că actul administrativ contestat este unul legal care are în vedere atât realitatea faptică din teren dar şi nevoile întregii comunităţi, motiv pentru care trebuie menţinut ca atare.

Cu privire la cererea privind suspendarea aplicării dispoziţiei şi hotărârii contestate până la soluţionarea contestaţiei, a considerat că această măsură nu se impune, deoarece reclamanţii nu arată care sunt drepturile ce le sunt prejudiciate. Mai mult, dispoziţia şi hotărârea nu încalcă nici o normă juridică, reclamanţii fiind cei care se află în culpă, deţinând garaje construite fără autorizaţii de construire pe teren domeniul public. Faţă de cele de mai sus, a solicitat în principal respingerea acţiunii ca prematură, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.115-118 Cod procedură civilă, Legea nr.215/2001 şi Legea. Prin notele de şedinţă depuse la dosar, pârâtul Primarul Municipiului Tg-Jiu a solicitat respingerea cererii reclamanţilor. A învederat că dispoziţia nr.4880/11.09.2009, nu este un act administrativ de sine stătător, ci este un act de punere în aplicare şi ducere la îndeplinire a prevederilor imperative ale Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu nr.4/28.01.2008, prin care s-au stabilit o serie de lucrări edilitar gospodăreşti, printre care şi amenajarea de parcări rezidenţiale în zona „Castanilor (lângă calea ferată) ".

Realizarea acestor parcări rezidenţiale are drept scop atât igienizarea zonei, amenajarea peisagistică a acesteia, cât şi optimizarea funcţionalităţii acesteia. Ceea ce este la fel de important este şi faptul că aceste parcări rezidenţiale vor fi edificate special pentru cetăţenii ce locuiesc în această zonă şi vor fi folosite tocmai de către aceştia, însă în condiţii de igienă şi amenajare peisagistică demne de un municipiu. Raportat la această stare de fapt şi de drept, nu înţelege reticenţa reclamanţilor la crearea unor căi de acces, parcări rezidenţiale şi spaţii verzi aferente, în condiţii de igienă şi amenajare urbanistică moderne, ai căror unici beneficiari sunt.

Demolarea garajelor, care creează o imagine neplăcută şi un disconfort general cetăţenilor din Municipiul Târgu Jiu, a fost dispusă pentru întreg teritoriul municipiului, deci nu doar pentru zona Castanilor, cu scopul menţionat mai sus, iar rezultatele în folosul cetăţenilor sunt reale şi vizibile în toată zona de sud şi sud vest a oraşului, unde există blocuri de locuinţe colective, zone în care cetăţenii nu numai că au înţeles necesitatea şi beneficiile acestor lucrări edilitar gospodăreşti, dar au şi participat efectiv la această igienizare şi amenajare urbanistică. Referitor la modul în care au fost construite aşa zisele garaje, care nu sunt altceva decât nişte improvizaţii lipsite de orice condiţii de igienă şi aspect urbanistic, a considerat că acestea s-au făcut în mod abuziv şi ilegal, fără autorizaţie de construire şi fără a deţine un titlu valabil asupra terenului domeniu public, aspect recunoscut şi prin acţiunea de faţă.

Astfel, potrivit art.34 alin.4 din Legea nr.50/1991 actualizată, construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice competente, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului". Rezultă astfel cu pregnanţă că dispoziţia nr.4880/11.09.2009 nu încalcă nici o normă juridică, deţinerea de garaje construite fără autorizaţii de construire fiind culpa deţinătorilor, pentru că nu au nici un fel de contract sau vreun alt titlu pentru terenul ocupat din domeniul public. Mai mult decât atât, la dosarele reclamanţilor privind ocupaţiunea acestor terenuri, există declaraţii sub semnătură privată, prin care practic reclamanţii recunosc cele prezentate de noi mai sus, dar mai ales faptul că se angajează ca, în termen de 48 de ore de la comunicare, să demoleze aceste construcţii ilegale pe propria cheltuială.

Faţă de cele de mai sus, a considerat dispoziţia nr.4880/11.09.2009 ca fiind temeinică, legală şi oportună, motiv pentru care nu se impune anularea acesteia. Urmare acestei stări de fapt şi de drept, reclamanţii nu pot face dovada dreptului sau al interesului legitim prevăzut în mod imperativ de lege pentru promovarea unei astfel de acţiuni. Din economia art.1 alin.1 din Legea nr. 554/2004, rezultă cu claritate faptul că promovarea unei acţiuni în contencios administrativ este condiţionată de vătămarea unui drept recunoscut de lege în favoarea persoanei ce se adresează instanţei. Mai rezulta însă că nu este suficientă existenţa unui interes legitim sau a unei simple vocaţii, fiind absolut necesară dovedirea încălcării de către autoritatea administrativă a unui drept subiectiv recunoscut de lege în favoarea reclamantului.

În speţa de faţă nu este dovedită vătămarea unui drept, deci nu se poate  susţine încălcarea unui  drept  subiectiv recunoscut de lege în favoarea reclamanţilor. Este adevărat şi faptul că nimic nu poate opri instanţa de fond să analizeze actul normativ atacat şi să aprecieze dacă acesta a fost emis cu încălcarea legii, deoarece rolul contenciosului administrativ este acela de garant al legalităţii actelor administrative. Însă prima cerinţă pe care trebuie să o îndeplinească reclamanţii are în vedere ca "dreptul acestora să fie recunoscut de lege", deoarece dacă legea nu-l recunoaşte, instanţa de contencios administrativ nu numai ca nu-l poate acorda, dar nici nu este competentă a-l lua în discuţie.

Prin urmare, nu este suficientă existenţa unui interes legitim, ci trebuie dovedită şi existenţa încălcării unui drept subiectiv care revine reclamanţilor. Rezultă deci, că acest act normativ a condiţionat în mod expres admisibilitatea acţiunii în contencios administrativ de vătămarea unor drepturi recunoscute de lege în favoarea reclamanţilor, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat de rezolvare a cererii referitoare la un asemenea drept. În acelaşi sens sunt şi articolele 21 şi 52 din Constituţia României care se referă strict la un drept sau un interes legitim, texte de lege ce limitează posibilitatea formulării acţiunilor în justiţie de acest gen, deoarece nu există legi speciale în sensul extinderii protecţiei juridice asupra unor simple vocaţii sau interese ale persoanelor reclamante.

In sprijinul celor menţionate mai pledează un argument de text dedus din două documente internaţionale a căror semnificaţie majoră pentru dreptul intern nu poate fi contestată. Este vorba de Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, adoptată şi proclamat de Adunarea Generală a O.N. U. prin rezoluţia nr. 217 A (III) din 10 decembrie 1948, precum şi de Pactul Internaţional de Adunarea Generală a O.N.U. la 20 decembrie 1966 şi ratificat de România la 9 decembrie 1974. Atât denumirea cat şi conţinutul acestor documente se referă în mod expres la drepturi şi nu la interese ale persoanelor. Prin urmare, o acţiune în contencios administrativ întemeiată doar pe o pretinsă vătămare a unor interese personale neprotejate de lege, nu este admisibilă, instanţa urmând să o respingă ca atare.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanţii au solicitat admiterea în parte a cererii, în senul anulării parţiale a Hotărârii Consiliului Local Tg-Jiu, nr.4/28 ianuarie 2008 şi a dispoziţiei nr. 4880/11 septembrie 2009 în ceea ce priveşte demolarea garajelor situate în Municipiul Tg-Jiu zona Gării (lângă calea ferată), având numerele nr.1-22. Aşa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, o porţiune din garajele cu numerele 1-22, nu se află pe terenul aparţinând domeniului public al Municipiului Tg-Jiu, ci reprezintă zona de siguranţă a SNCFR.

Ca atare, doar o lăţime de 3,74 m din lăţimea de 5,60 a fiecăruia dintre aceste garaje se află în domeniul public al mun.Tg-Jiu , astfel că pentru restul terenului pârâţii nu aveau vreun drept de dispoziţie cu privire la demolarea garajelor. Este adevărat că celelalte garaje numerotate 23-27, aparţinând reclamanţilor B.V, V.G, C. D. şi M. V. se află poziţionate pe terenul ce aparţine domeniului public. Au menţionat că toate garajele în litigiu, referindu-se aici în special la nr. l-22, chiar dacă sunt realizate fără autorizaţie de construire, ele sunt edificate corespunzător calitativ şi estetic, pe acelaşi aliniament, sunt înregistrate fiscal pentru impunere, se află amplasate atât pe terenul domeniu public cât şi pe terenul SNCFR şi reprezintă o barieră de protecţie între calea ferată şi zona blocurilor.

Raportat la modul de amplasare a acestor garaje, la suprafaţa mică de teren în litigiu, pe care nu pot fi realizate alte investiţii de către Primăria Tg-Jiu, consideră că nu se justifică măsura demolării acestor garaje în temeiul dispoziţiei nr.4880/2009. Toţi reclamanţii plătesc impozit pentru garaje, doresc concesionarea contra cost a suprafeţelor de teren aparţinând domeniului public pe care se află amplasate garajele (adică pe lăţimea de 3,74 m a fiecărui garaj) astfel că acest fapt ar reprezenta o sursă suplimentară de venit pentru pârâţi şi s-ar normaliza o stare de fapt existentă şi care nu afectează cu nimic municipiul Tg-Jiu. Intenţia pârâţilor este de a demola aceste garaje şi a realiza tot spaţii de parcare, însă acest lucru nu se justifică în cazul de faţă deoarece acelaşi scop îl au şi actualele garaje, tot acelaşi număr de locuri de parcare vor fi, iar în plus, pe starea de fapt existentă în prezent, reclamanţii vor achita anual taxe pentru aceste garaje care vor suplimenta veniturile bugetului local. De când au fost edificate aceste garaje, s-a creat o zonă de protecţie între calea ferată şi blocuri, nu au mai existat furturi de şi din autoturisme, persoanele fără adăpost din zona gării şi ceilalţi infractori nemaiavând acces direct de la calea ferată ia blocurile noastre. Pentru aceste motive a solicitat  admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.

În primul ciclu procesual s-a pronunţat sentinţa nr.842 din 15.04.2011 reţinându-se că din probele  aflate  la  dosarul  cauzei  reclamanţii  au  investit  instanţa  de  judecată  cu  soluţionarea  raportului  juridic  litigios  ce  a  apărut  între  părţi ca  urmare  a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu nr.4/28.01.2008, prin care s-au stabilit o serie de lucrări edilitar gospodăreşti, printre care şi amenajarea de parcări rezidenţiale în zona „Castanilor (lângă calea ferată) ", în  baza  căreia  s-a  emis dispoziţia nr.4880/11.09.2009 a Primarului Municipiului Tg-Jiu ,  privind demolarea garajelor din zona gării.  Prin Hotărârea  Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu nr.4/28.01.2008 s-au stabilit o serie de lucrări edilitar gospodăreşti în zona „Castanilor (lângă calea ferată)" din cadrul  Municipiului Târgu Jiu, printre care şi amenajarea de parcări rezidenţiale. Demolarea garajelor reclamanţilor din zona Castanilor a Municipiului Târgu Jiu s-a dispus prin dispoziţia nr.4880/11.09.2009 a Primarului Municipiului Tg-Jiu.

Având în vedere concluziile expertizei tehnice efectuată în cauză şi probele aflate la  dosarul cauzei s-a  reţinut  că terenul ocupat de garajele reclamanţilor se regăseşte şi în zona stabilită de Municipiul Tg-Jiu prin HCL nr.4/28-01-2008 şi dispoziţia nr.4880/11-09-2009,  la nr.4 „Amenajări parcări în cartiere blocuri„ din anexa  , ce însoţeşte HCL nr.4 / 28-01-2008. O  parte  din garajele reclamanţilor (de la nr.1 la nr.22 ) sunt edificate pe terenul aparţinând domeniului public al Municipiului Tg - Jiu, o lăţime de 3,74 m din 5,60 m cât au garajele, diferenţa de 1,86 m fiind în zona de siguranţă a SNCFR. Această situaţie se menţine până la garajul cu nr.22, pe schiţa raportului de expertiză, celelalte 5 garaje (nr.23 - nr.27) fiind în totalitate pe terenul aparţinând domeniului public al Municipiului Tg - Jiu.

Garajele reclamanţilor  sunt construite  în  apropierea liniilor  de cale ferată, prima linie  de  cale  ferată  cu un ecartament de 1,58 m fiind situată la 2,75 m de garajul cu nr.1 şi la 3,90 m de garajul cu nr.27, după cum se concluzionează prin raportul de expertiză tehnică. Dreptul de proprietate este definit ca dreptul real principal care conferă titularului său atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie (jus possidendi, jus utendi, jus fruendi, jus abutendi) asupra bunului, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv şi perpetuu, cu respectarea limitelor materiale şi a limitelor juridice. S-a subliniat faptul că proprietatea indiferent de titularul acestui drept este protejată de Constituţie şi legile ordinare, ceea ce presupune deplina libertatea a titularului de a exercita cele trei atribute, respectiv posesia, folosinţa şi dispoziţia şi prin urmare proprietarul are dreptul să schimbe destinaţia sau natura juridică a bunului conform propriului interes. Prin  HCL nr.4 / 28-01-2008 şi prin dispoziţia nr.4880/11-09-2009, la nr.4 „Amenajări parcări în cartiere blocuri„ din anexa 1, ce însoţeşte HCL nr.4/28-01-2008, au fost exercitate de titularul dreptului real  atributele care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv şi perpetuu, cu respectarea limitelor materiale şi a limitelor juridice.

Împotriva sentinţei nr.842 din 15 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, au declarat recurs reclamanţii V.S., P. F., M. V., S. C., C. D., B. C., B. I., L. T., B. I., C. I., P. V., P. N., V.G., D. I., L. I., F. G., P. D I., S. R., P. I., M. I., P. C.V, considerând sentinţa nelegală.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei instanţei de fond, instanţa de recurs a constatat că recursul este fondat, în temeiul unui motiv care a fost invocat de instanţă, ce urmează a fi rezolvat conform art.306 alin.2 C.proc.civ. Reclamanţii au solicitat anularea parţială a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Tg.-Jiu nr.4/28.01.2008 şi a dispoziţiei Primarului nr.4880/11.09.2009. Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Tg.-Jiu nr.4/28.01.2008 s-a aprobat programul de lucrări edilitar gospodăreşti pe anul 2008. Din verificarea dosarului de fond a rezultat că judecata cauzei s-a făcut în lipsa introducerii în cauză a autorităţii publice de la care emană actul contestat, respectiv a Consiliului Local al Municipiului Tg.-Jiu.

Potrivit art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004: „dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabileşte de instanţă, cu prilejul soluţionării cauzei”. Procedând la judecată în absenţa Consiliului Local al Municipiului Tg.-Jiu, care nu a fost conceptat şi citat, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art.85 şi art.107 din Codul de procedură civilă, care prevăd că judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, respectiv că preşedintele va amâna judecata ori de câte ori va constata că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.

În speţă, trebuia stabilit cadrul procesual prin introducerea în cauză a autorităţii publice de la care emană actul contestat. Este adevărat că, potrivit principiului disponibilităţii, reclamantul este cel care stabileşte cadrul procesual dedus judecăţii atât sub aspectul obiectului, cât şi al părţilor, totuşi instanţa, în vederea asigurării unor drepturi procesuale fundamentale, în temeiul art.129 alin. 4 C.proc.civ. şi art.161 din Legea nr.554/2004 are obligaţia de a pune în discuţia reclamantului necesitatea lămuririi cadrului procesual, a introducerii în cauză a autorităţii publice de la care emană actul contestat, în vederea asigurării respectării drepturilor procesuale şi a opozabilităţii hotărârii pronunţate.

Instanţa nu poate introduce părţi în cauză peste voinţa reclamantului, deoarece este de principiu că nu se poate autosesiza şi că limitele judecăţii sunt date de partea care iniţiază judecata, dar această limitare nu înlătură obligaţia de a pune în discuţie şi de a stabili corect cadrul procesual. Lărgirea cadrului procesual în sensul art.161 din Legea nr.554/2004 poate determina o lămurire a situaţiei de fapt şi a împrejurărilor de drept, datorită apărărilor realizate, absolut necesare pentru controlul de legalitate al actului administrativ dedus judecăţii.

Or, nefiind judecată cauza în contradictoriu cu autoritatea publică de la care emană actul contestat, sentinţa este lovită de nulitate, întrucât, în procesul civil, părţile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfăşurarea judecăţii, atât prin susţinerea şi dovedirea drepturilor proprii, cât şi prin dreptul de a combate susţinerile părţii potrivnice şi de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le poate dispune. Cu referire la acest motiv de ordine publică ce priveşte cadrul procesual, se constată că instanţa de fond nu putea hotărî asupra cererii până nu dispunea citarea în cauză a Consiliului Local, ori, soluţionând cauza în acest fel, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, supusă desfiinţării, aspect ce se constituie într-un motiv de casare prevăzut de art.312 alin.3 C.proc.civ., în sensul în care instanţa nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei în raport cu autoritatea publică de la care emană actul contestat.

În raport de acest motiv, care face de prisos analiza criticilor formulate, sentinţa este nelegală, astfel că recursul va fi admis, va fi casată sentinţa în raport de dispoziţiile art.312 alin.1 şi 3 C.proc.civ. raportat la art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004 şi trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond. În rejudecare, instanţa de fond va stabili cadrul procesual sub aspectul părţilor, potrivit art.129 alin.4 C.proc.civ., cu respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, ulterior pronunţându-se asupra obiectului cererii, cu luarea în considerare a apărărilor formulate în faţa instanţei de recurs, în vederea pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice. 

Prin decizia nr.2481 din data de 20.09.2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 9366/95/2009 a fost admis recursul declarat de recurenţii reclamanţi V.S., P. F., M. V., S. C., C. D., B. C., B. I., L. T., B. I., C. I., P. V., P. N., V.G., D. I., L. I., F. G., P. D I., S. R., P. I., M. I., P. C.V în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Primarul Municipiului Tg-Jiu şi Primăria  Municipiului Tg Jiu - Serviciul Urbanism, împotriva sentinţei nr. 842 din 15 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj, Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. 9366/95/2009, casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. 9366/95/2009*.

În cel de-al doilea ciclu procesual raportat la dispoziţiile art.315 c.pr.civ. tribunalul reţine următoarele considerente:

Prin încheierea interlocutorie din 13 decembrie 2011 s-a lărgit cadrul procesual aşa cum a dispus instanţa de recurs, fiind introdus în cauză Consiliul Local al municipiului Tg.Jiu în calitate de organ emitent al HCL nr.4 din 28 ianuarie 2008, conform dispoziţiilor art.161din legea nr.554/2004, deşi în raport de principiul disponibilităţii procesuale reglementat de dispoziţiile art.112 c.pr.civ. coroborat cu dispoziţiile art.225 c.pr.civ., întrucât în cel de-al doilea ciclu procesual niciuna dintre părţi nu a înţeles să se înfăţişeze, s-a pus în discuţie din oficiu şi s-a dispus în consecinţă.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanţii au iniţiat procedura specială prealabilă prevăzută de dispoziţiile art.7 din Legea nr. 554/2004 în sensul că la data de  30 noiembrie 2009 au formulat plângere prin care au solicitat revocarea dispoziţiei nr.4880 din 11 septembrie 2009 emisă de Primarul municipiului Tg-Jiu şi care a fost înregistrată la această instituţie sub nr.48366, în sensul că s-a învederat acestei instituţii să nu se procedeze la demolarea celor 22 de garaje amplasate în zona gării din municipiul Tg-Jiu, în imediata vecinătate a blocurilor în care reclamanţii locuiesc, deoarece acestea sunt edificate parţial pe domeniul public, parţial pe domeniul CFR, fiind impozitate corespunzător şi dorind să concesioneze terenul ocupat de aceste construcţii provizorii.

La data de 16 decembrie 2009 reclamanţii au formulat plângere ce a fost înregistrată la Primăria municipiului Tg-Jiu sub nr.50465 prin care au solicitat revocarea parţială a HGL nr.4 din 28 ianuarie 2008 în ceea ce priveşte decizia  de a se demola garajele menţionate anterior.

Prin adresa nr.48366  din 7 decembrie 2009 primarul municipiului Tg-Jiu răspunde reclamanţilor în ceea ce priveşte revocarea dispoziţiei  nr.4880 din 11 sept. 2009, în sensul că această dispoziţie nu este un act administrativ de sine stătător, ci este un act de punere în aplicare şi de aducere la îndeplinire a prevederilor imperative ale HCL Tg-Jiu nr.4/2008 prin care s-au stabilit o serie de lucrări edilitar gospodăreşti printre care şi amenajarea de parcări  rezidenţiale în zona Castanilor (lângă calea ferată). Realizarea acestor parcări rezidenţiale are drept scop atât igienizarea zonei, amenajarea peisagistică a acesteia, cât şi optimizarea funcţionalităţii acesteia. La fel de important este şi faptul  că aceste parcări rezidenţiale vor fi edificate special pentru cetăţenii ce locuiesc în această zonă şi vor fi folosite tocmai de către reclamanţi, însă în condiţii de igienă şi amenajare peisagistică  demne de un municipiu, care se vrea a fi unul european.

Raportat la această stare de fapt şi de drept, primarul municipiului Tg-Jiu nu înţelege reticenţa reclamanţilor la crearea unor căi de acces, parcări rezidenţiale şi spaţii verzi aferente în condiţii de igienă şi amenajare urbanistică europene, i căror beneficiari sunt  aceştia. Demolarea garajelor, care creează o imagine deplorabilă şi un disconfort general cetăţenilor din Municipiul Tg-Jiu a fost dispusă pentru întreg teritoriul municipiului, nu doar pentru zona Castanilor, iar rezultatele în folosul cetăţenilor sunt reale şi vizibile în toată zona de sud şi sud vest a oraşului, unde există blocuri de locuinţe colective, zone în care cetăţenii nu numai că au înţeles  necesitatea şi  beneficiile acestor lucrări edilitar gospodăreşti, dar au şi participat efectiv la această igienizare şi amenajare urbanistică.

Raportat la modul în care au fost construite garajele, care nu sunt altceva decât nişte improvizaţii lipsite de orice condiţii de igienă şi aspect urbanistic consideră primarul municipiului Tg-Jiu că acestea s-au făcut în mod abuziv şi ilegal, fără autorizaţie de construire şi fără a deţine un titlu valabil asupra  terenului domeniu public. Astfel, potrivit art.34 alin.4 din Legea nr.50/1991 actualizată, „...construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenul aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, oraşelor ori comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice competente, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului”. Rezultă că, în afara susţinerilor de la punctul 1, care de altfel sunt în beneficiul reclamanţilor, dispoziţia nr.4880 din 11.09.2009 nu încalcă nici o normă juridică, deţinerea de garaje construite fără autorizaţie de construire fiind culpa reclamanţilor, care nu au nici un fel de contract sau vreun alt titlu pentru terenul ocupat din domeniul public. Mai mult decât atât la dosar există declaraţii sub semnătură privată prin care reclamanţii recunosc cele prezentate, dar mai ales faptul că se angajează ca în termen de 48 ore de la comunicare să demoleze aceste construcţii ilegale pe propria cheltuială. Primarul municipiului Tg-Jiu consideră dispoziţia  nr.4880 din 11.09.2009 ca fiind legală, temeinică şi oportună, motiv pentru care nu se impune revocarea acesteia. De asemenea, cererea reclamanţilor privind concesionarea terenului ocupat abuziv cu construirea garajelor, nu mai poate fi analizată, deoarece Consiliul local  al municipiului Tg-Jiu a hotărât destinaţia acestui teren, respectiv crearea unor căi de acces parcări rezidenţiale şi spaţii verzi aferente.

Prin HCL Tg-Jiu nr.4/2008 s-a aprobat programul de lucrări edilitare gospodăreşti pe anul 2008, conform anexei care face parte integrantă din hotărâre. La baza emiterii acestei hotărâri s-a avut în vedere referatul nr.3403 din 21 ianuarie 2008 întocmit de serviciul de gospodărie comunală care a avut în vedere necesitatea executării în anul2008 a diferitelor lucrări edilitare (reparaţii străzi, circulaţie, spaţii verzi, salubritate, etc) şi prin care s-a solicitat aprobarea iniţierii unui proiect de hotărâre privind programul de lucrări edilitare gospodăreşti pe anul 2008 conform anexei prezentată  la referatul respectiv şi aflată la filele nr.40 – 43 din dosarul de fond din primul ciclu procesual.

Prin referatul nr.36819 din 11 septembrie 2009 emis de serviciul urbanism din cadrul Primăriei municipiului Tg-Jiu şi având în vedere HCL nr.4/2008 s-a propus ca în perioada 1 septembrie 2009 – 1 octombrie 2009 să fie desfiinţate toate garajele amplasate în cartierele de blocuri din municipiul Tg-Jiu, respectiv: Mioriţei, Minerilor, Olari, Castanilor, Nicolae Titulescu – zona gării, A.I. Cuza – Gh. Bărboi, amplasate fără autorizaţie de construire şi în vederea acestei proceduri se propune emiterea dispoziţiei de desfiinţare.

Prin dispoziţia nr.4880 din 11 septembrie 2009 primarul municipiului Tg-Jiu dispune desfiinţarea acestor construcţii executate fără autorizaţie de construire în cartierele menţionate anterior şi stabileşte că toate cheltuielile efectuate pentru desfiinţarea garajelor vor fi suportate de către proprietarii acestora în baza unui deviz de lucrări întocmit de către Direcţia de Servicii Comunale Tg-Jiu, urmând ca dispoziţia respectivă să fie comunicată proprietarilor garajelor prin serviciul urbanism.

Din declaraţiile date pe propria răspundere înregistrate la nivelul anului 2001 la registratura generală a Primăriei municipiului Tg-Jiu şi aflate în copie xerox la filele 46-52, rezultă că o parte din reclamanţi au declarat că au amplasat în perioada anilor 1996 - 2000 construcţiile cu destinaţia de garaje, care au fost executate fără autorizaţie de construcţie, iar folosinţa terenului a fost gratuită întrucât nu a existat un contract de închiriere şi nu s-au stabilit taxe.

Prin HCL nr.28/1996 privind folosirea terenurilor proprietate de stat pe care sunt amplasate garaje, s-a stabilit că taxa de folosinţă nu legalizează construcţiile executate fără autorizaţie de construcţie şi nu echivalează cu atribuirea de teren sau concesionarea acestuia, taxa se datorează în temeiul dreptului de accesiune prevăzut de art.492 C.civ. (1864).

De asemenea, s-a stabilit faptul că această taxă de folosinţă se va plăti până la desfiinţarea garajelor potrivit art.26, 28 şi 30 din Legea nr.50/1991, iar construirea de noi garaje pe terenul statului este permisă numai cu respectarea procedurii prevăzută de lege privind licitarea terenului,  concesionarea şi eliberarea autorizaţiei de construcţie  în zonele stabilite de Consiliul local al municipiului Tg-Jiu şi pe baza detaliilor de urbanism.

Prin aceste declaraţii cei şapte reclamanţi: M.I., P. C., B. M.A, B. I.T. I., M.N.V, P. D. I. şi P. V. şi-au luat angajamentul că în cazul în care Primăria municipiului Tg-Jiu dă altă destinaţie terenului folosit, să demoleze garajul pe propria cheltuială în 48 ore de la comunicare.

Tribunalul va avea în vedere proba cu expertiza judiciară administrată în primul ciclu procesual, raportat la dispoziţiile art.225 C.pr.civ. coroborat cu art.315 alin.2 C.pr.civ. tribunalul va aprecia ca fiind câştigate toate aceste probe administrate în contradictoriu cu părţile, întrucât conform dispoziţiilor art.129 alin.1 C.pr.civ., raportat la dispoziţiile art. 242 alin.2 C.pr.civ. se constată că părţile au cunoştinţă de  termenele de judecată din cel de al doilea ciclu procesual, însă niciuna dintre acestea nu a dorit să se prezinte la instanţă sau să formuleze cereri în ceea ce priveşte administrarea de noi probe, având în vedere faptul că decizia de casare s-a emis în condiţiile art.306 alin.2 C.pr.civ. motivat de faptul că emitentul hotărârii nr.4/2008 nu a fost conceptat în primul ciclu procesual, respectiv Consiliul local al municipiului Tg-Jiu şi care nu a formulat nici un fel de apărare.

Din adresa nr.3085 din27 ianuarie 2010 emisă de primarul municipiului Tg-Jiu şi aflată la filele 57-58, rezultă că terenul pe care se află amplasate cele 22 garaje este proprietatea statului, aflându-se în administrarea directă a municipiului Tg-Jiu conform Decretului nr.396 /1977.

În urma apariţiei Legii nr.18/1991 terenul respectiv a trecut în proprietatea municipiului Tg-Jiu conform dispoziţiilor art.36 alin.1, pentru ca ulterior, în urma apariţiei Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia s-a emis HCL nr.133/1999 prin care terenul ocupat de garaje a fost inclus în domeniul public al municipiului Tg-Jiu, fiind atestat prin HG nr.973/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Gorj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Gorj.

În toată această, perioadă terenul a fost utilizat în scopul pentru care a fost expropriat, iar în prezent aparţine domeniului public al municipiului Tg-Jiu, regimul juridic al acestuia fiind reglementat conform dispoziţiilor art.11 şi 12 din Legea nr.213/1998, art.5 din Legea nr.18/1991 şi art.136 din Constituţie. Se menţionează faptul că nu există acte de publicitate în regimul real al cărţii funciare pentru terenul ocupat de fiecare garaj în parte deoarece deţinătorii acestor garaje  nu au un drept real sau un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra terenului cât şi asupra garajelor, reclamanţii având doar calitatea de deţinători precari ai acestor imobile întrucât nu deţin un just titlu.

Din conţinutul raportului de expertiză judiciară întocmit de domnul expert V.N. rezultă că aceste construcţii sunt edificate fără autorizaţie de construire ocupă în cota de 1 terenul aflat în proprietatea publică a municipiului Tg-Jiu, precum şi terenul cuprins în zonele de siguranţă şi protecţie a infrastructurii feroviare conform dispoziţiilor art.25 alin.2 şi 4 din OUG nr.12/1998.

Din schiţa anexă a raportului de expertiză judiciară rezultă limita zonei expropriate pentru construcţia blocurilor prin  Decretul nr.138/1996, precum şi  liniile de cale ferată aflate de-a lungul  garajelor, constatându-se faptul că pe o lăţime cuprinsă între 3,74 m din lăţimea totală a garajelor terenul aparţine municipiului Tg-Jiu, iar pentru o lăţime cuprinsă între 1,86 m se situează în zona de siguranţă a SNCFR,  întrucât cele două lunii de cale ferată se situează la o distanţă de 2,75 m. faţă de garajul cu nr.1 şi respectiv la o distanţă de 3,90 m faţă de garajul cu numărul 27, construcţii situate în zona de siguranţă a infrastructurii feroviare publice.

În raport de toate aceste considerente rezultă că reclamanţii sunt în culpă, întrucât pentru garajele edificate aceştia nu deţin autorizaţii de construcţii şi nici un just titlu de folosinţă a terenurilor ocupate, iar dispoziţia de desfiinţare a primarului municipiului Tg-Jiu este un act administrativ emis în executarea dispoziţiilor HCL nr.4/2008, hotărâre ce a fost emisă în condiţiile Legii nr.215/2001, astfel că nu se poate reţine afirmaţia pârâţilor că dispoziţia contestată nu este un act administrativ de sine stătător, ci doar un act de punere în aplicare şi ducere la îndeplinire a prevederilor imperative ale Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Târgu Jiu nr.4/28.01.2008.

În altă ordine de idei, decizia contestată a cărei anulare se solicită în prezenta cauză în conformitate cu dispoziţiile din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ constituie în sensul dispoziţiilor acestei legi speciale, cu referire la art.2 lit.c un act administrativ ce poate face obiectul controlului de legalitate în conformitate cu art.8 şi urm. din Legea contenciosului.

Potrivit art.2 lit.c actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice. Norma legală face trimitere în cuprinsul aceluiaşi text şi la actele administrative atipice, fiind asimilate în această categorie şi contractele încheiate de autorităţile publice cu referire la punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, a executării lucrărilor de interes public, prestării serviciilor publice şi achiziţiilor publice.

De asemenea, în explicitarea semnificaţiei unor termeni, art.2 alin.1 lit.b din Legea nr. 554/2004 autoritatea publică este orice organ de stat sau al unităţilor administrativ – teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.

Coroborând textele de lege enunţate se poate concluziona că dispoziţia emisă de Primarul municipiului Tg.Jiu reprezintă un act administrativ tipic, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public, putând în consecinţă face obiectul controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ.

Potrivit dispoziţiilor art.1 pct.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin  nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanţei  de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi pentru repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Noţiunea de act administrativ este redată în art.2 lit.c din legea nr.554/2004: „actul unilateral cu caracter individual sau normativ  emis  de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.” Din coroborarea acestor noţiuni rezultă cu certitudine că intră în competenţa de soluţionare  a tribunalelor – secţiilor  de contencios administrativ şi fiscal cererile prin care se contestă un act administrativ.

În ceea ce priveşte excepţiile invocate de către pârâţi atât de Consiliul local al municipiului Tg-Jiu, cât şi de Primarul municipiului Tg-Jiu privind inadmisibilitatea, prematuritatea şi tardivitatea cererii de chemare în judecată, tribunalul urmează să le respingă în raport de dispoziţiile art.7 alin.1 şi 4 din Legea nr.554/2004, întrucât înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ reclamanţii au formulat plângere prealabilă împotriva ambelor acte administrative, iar faptul că  ulterior s-au adresat instanţei de judecată fără să aştepte răspunsul pârâţilor, acest aspect nu reprezintă o cauză de constatare a excepţiei prematurităţii, cu atât mai mult cu cât la data de 7 decembrie 2009 primarul municipiului Tg-Jiu răspunde solicitărilor reclamanţilor, iar cererea de chemare în judecată este înregistrată la data de 21 decembrie 2009, ulterior primirii răspunsului.

Excepţia inadmisibilităţii de asemenea nu poate fi reţinută, având în vedere toate considerentele menţionate anterior, precum şi excepţia tardivităţii raportat la faptul că pârâţii nu au făcut dovada  comunicării actelor administrative contestate sau a afişării acestora prin mijloacele prevăzute de lege, pentru a se putea calcula termenul de 30 de zile  prevăzut de art.7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 care este un termen de prescripţie obiectiv sau termenul de prescripţie de 6 luni, raportat la dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale în ceea ce priveşte alin.7 al art.7 din L.C.

Potrivit art.7 alin.1 din legea nr.554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. În temeiul art.7 alin.7 din aceeaşi lege, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, şi peste termenul prevăzut la alineatul 1, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

Termenul de 6 luni a fost calificat expres de legiuitor ca fiind de prescripţie. De asemenea, că potrivit art.109 alin.2 cod procedură civilă în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, în condiţiile prevăzute de legea specială. Această prevedere legală, corelată cu dispoziţiile art.7 din Legea nr.554/2004, conduce la concluzia că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele şi condiţiile prevăzute de lege atinge inadmisibilitatea acţiunii.

Conform dispoziţiilor art. 11 al. 1 din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual şi recunoaşterea dreptului pretins, se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii, de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, de la data expirării termenului prevăzut la art.2 al.1 lit.h sau de la data încheierii procesului verbal de finalizare a procedurii de conciliere în cazul contractului administrativ.

Este adevărat că dispoziţiile art.11 al.2 din LCA prevăd termenul de decădere de 1 an, dar care este reglementat ca o situaţie de excepţie de la regula prescriptibilităţii acţiunii de la termenul de 6 luni şi devine aplicabil numai dacă acţiunea nu a fost introdusă înlăuntrul termenului de prescripţie din motive temeinice, cum este şi în cazul de faţă întrucât nici unul dintre pârâţi nu a făcut un început de dovadă în ceea ce priveşte aducerea la cunoştinţa reclamanţilor a emiterii HCL nr.4 este 28.01.2008, cu atât mai mult cu cât emiterea dispoziţiei nr.4880/11.09.2009 în executarea hotărârii consiliului local s-a efectuat la o distanţă de un an şi opt luni, dispoziţie ce a fost atacată în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, astfel că în condiţiile art.1203 c.civ. se naşte prezumţia simplă că reclamanţii au luat cunoştinţă de existenţa actului administrativ unilateral cu caracter normativ la data comunicării dispoziţiei nr.4880/11.09.2009, iar conform dispoziţiilor art.11 din legea nr.554/2004 împotriva actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

 Respinge excepţiile prematurităţii, tardivităţii şi inadmisibilităţii.

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii V.S., P. F., M. V., S. C., C. D., B. C., B. I., L. T., B. I., C. I., P. V., P. N., V.G., D. I., L. I., F. G., P. D I., S. R., P. I., M. I., P. C.V în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Tg-Jiu şi Primăria  Municipiului Tg Jiu - Serviciul Urbanism,.

Hotărâre definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 17.01.2012, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare