Contestaţie decizie suspendare contract de muncă

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa  nr. 1237/2013

Şedinţa publică din 07 februarie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul DA în contradictoriu cu pârâta SC .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile, reclamantul fiind reprezentat de avocat DD, conform împuternicirii avocaţiale aflată la dosarul cauzei, lipsă fiind reprezentatul pârâtei.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care a învederat că prin serviciul registratură s-au depus de către pârâtă note scrise la care au fost ataşate în copie, extras din contractul colectiv de muncă, copia întâmpinării, preavizului nr. 3625/08.10.2012, fişele postului pentru numiţii MD şi AD, copia cărora se comunică apărătorului reclamantului.

Nemaifiind excepţii de invocat, cereri de formulat şi probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul pe fond.

Avocat DD pentru reclamant lasă la aprecierea instanţei excepţia nulităţii absolute a deciziilor contestate; în ceea ce priveşte fondul cauzei, solicită instanţei anularea deciziilor atacate ca fiind netemeinice şi nelegale, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la plata salariilor indexare, majorate şi reactualizate, precum şi celelalte drepturi  de care ar fi beneficiat. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată şi depune la dosar concluzii scrise.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. ..,  reclamantul  AD a chemat în judecată pârâta SC, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constatate nulitatea absolută a deciziilor nr. .. din .. şi .. din .., emise de către pârâtă,  şi pe fond să se dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reîncadrarea sa în funcţia de specialist resurse umane, şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.

In subsidiar, în cazul în care nu se reţine excepţia nulităţii absolute a deciziilor atacate, pe fondul cauzei, a solicitat anularea deciziilor ca fiind netemeinice şi nelegale, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reîncadrarea sa în funcţia de specialist resurse umane, şi obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, şi în temeiul art. 274 C.pr.civ. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Contractul individual de munca încheiat şi înregistrat sub nr. … în registrul de evidenţă a salariaţilor din S.C. a fost angajat în funcţia de specialist resurse umane, în cadrul Compartimentului Administrativ - Secretariat, unde şi-a desfăşurat neîntrerupt activitatea până în luna octombrie 2012, iar la data de … i s-a comunicat înştiinţarea nr…., prin care i s-a acordat un preaviz de 20 de zile lucrătoare, urmând ca la împlinirea acestui termen să înceteze contractul individual de muncă potrivit deciziilor nr. … şi nr. ….

A precizat că din analiza conţinutului celor două decizii atacate, respectiv din înserarea în cuprinsul deciziei nr. .. a menţiunii privitoare la criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi specifice concedierilor colective, rezultă că S.C. a procedat la o concediere colectivă a salariaţilor, fără a respecta procedura concedierii colective stipulată în dispoziţiile art. 68-74 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii republicată, nerespectarea acestei proceduri având drept consecinţă nulitatea absoluta a concedierii dispuse.

În subsidiar, a arătat că în conţinutul deciziilor nr. .. şi nr. …, cât şi al preavizului … sunt menţionate două societăţi comerciale S.C. şi SC, între cele două societăţi comerciale nu există identitate juridică, fapt ce reiese în mod evident din actul constitutiv şi statutul S.C, în aceste  documente neregăsindu-se denumirea SC ca forma prescurtată a denumirii "S.C. ".

A mai arătat că deciziile atacate nu respectă elementele de conţinut obligatoriu stabilite de art.76 lit. c din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, astfel: „în ce priveşte motivele care determina concedierea deciziile atacate nu precizează motivele care  au determinat luarea acestei măsuri şi în ce priveşte criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi: art.76 lit. c din Legea nr. 53/2003 - muncii, republicată, prevede că aceste criterii se trec în decizia de concediere numai în cazul concedierilor colective. În art. 1 alin. 3 din decizia nr. 224/2012 se menţionează că "criteriile de stabilire ordine priorităţi sunt cele prevăzute de CCM la nivel de unitate".

In situaţia în care  i-a încetat contractul individual de muncă potrivit dispoziţiilor din Codul muncii, prin concediere individuală, înserarea în cuprinsul deciziei atacate a menţiunii privitoare la criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi, specifice concedierilor colective, duce la concluzia că S.C. a procedat la o concediere colectivă a salariaţilor săi, inclusiv a sa, fără a respecta procedura concedierii colective stipulată în dispoziţiile art. 68 - din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, nerespectarea acestei proceduri având drept consecinţă nulitatea absolută a concedierii dispuse.

În ce priveşte dispoziţiile art. 65 alin.2 Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, potrivit cărora desfiinţarea locului de munca trebuie sa aibă o cauză reala şi serioasă, precizând că aceasta cerinţă nu a fost îndeplinită de intimată.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.76,78,80. 269 şi următoarele din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, şi art. 112 şi urm. Cod procedură civilă.

Pârâta S.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei de nulitate absolută  invocată de reclamant, întrucât unitatea nu a efectuat  concedieri colective  şi prin urmare  nu pot fi aplicate  dispoziţiile art. 68-74 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestaţiei  şi menţinerea deciziilor nr. 224/08.10.2012 şi nr. 228/09.10.2012, ca fiind temeinice şi legale avându-se în vedere  faptul că în conţinutul deciziilor şi al preavizului nu au fost invocate două societăţi comerciale diferite, aşa cum susţine reclamantul, respectiv SC şi SC, în realitate fiind vorba de una şi aceeaşi societate comercială în conţinutul documentelor folosindu-se  prescurtarea SC încă de la înfiinţarea societăţii.

Cu privire la faptul că deciziile atacate nu respectă elementele de conţinut obligatoriu, a precizat că in decizie şi în preaviz este invocat documentul denumit  „Analiza diagnostic, economico-financiara", înregistrat în cadrul Societăţii sub nr. 3.552 / 02.10.2012, de unde rezultă o stare economică destul de precară a societăţii, iar acest document a fost prelucrat tuturor salariaţilor.

Motivul că s-a invocat în decizie "criteriul de stabilire ordine priorităţi” deşi acesta se trece doar în cazul concedierilor colective, nu este întemeiat întrucât în Contractul Colectiv de Muncă pe unitate înregistrat la ITM Gorj sub nr. 143/17.08.2012, este  prevăzută o astfel de clauză

În legătură cu faptul că nu s-a făcut dovada notificării AJOFM Gorj, cu privire la măsura luată, a precizat că nu s-au efectuat concedieri colective, acest fapt rezultând din compararea statelor de funcţii si a organigramelor de personal, atât cele dinainte cat si cele ulterioare acestor concedieri.

Referitor la faptul că în cadrul compartimentului in care a activat reclamantul a mai fost angajată o persoană, a precizat pârâta că angajarea s-a făcut la începutul lunii iunie 2012, deci anterior apariţiei documentului denumit  „Analiza diagnostic", respectiv data de 02.10.2012, iar pe de altă parte, un consilier juridic este mult mai util la acest compartiment, având în vedere volumul mare de contracte procesat, precum si gestionarea mai eficienta a litigiilor rezultate.

Au fost anexate în copie Hotărârea nr. 54/29.11.2012 a Consiliului Local Rovinari privind aprobarea organigramei, statutului de funcţii de personal  al SC Apă Canal Salubritate SRL, începând cu data de 01.12.2012, organigrama, ştatul de funcţiuni, ştatul de personal  la data 02.10.2012, adresa nr. 15457/20.08.2012 emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă Gorj, extras din  „Tratat de Dreptul Muncii " autor. Profesor Universitar Doctor- Alexandru Tiefea, cererile formulată de reclamantul AD înregistrate sub nr. 2768 din 24.07.2012 şi nr. 3388 din 12.10.2011, referat de necesitate întocmit de AD înregistrat sub nr. 3858 din 29.11.2011, înscrisul intitulat „Analiza diagnostic, economico-financiară".

În vederea soluţionării cauzei, instanţa a solicitat pârâtei să comunice numărul de salariaţi concediaţi în perioada octombrie – noiembrie 2012, motivul concedierilor, precum şi numărul de salariaţi ai societăţii în luna octombrie 2012, răspunsul la relaţiile solicitate fiind comunicate fiind comunicat cu adresa nr. 219/21.01.2013.

Analizând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul constată că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamantul AD a fost angajat în funcţia de specialist resurse umane în cadrul Compartimentului Administrativ-Secretariat al SC.

Prin decizia nr. …, modificată prin decizia nr. … s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului după expirarea perioadei de preaviz, urmare a desfiinţării postului ocupat de către reclamant din motive economice.

Reclamantul a contestat aceste decizii, invocând faptul că pârâta nu a respectat la concediere procedura prevăzută de art. 68-74 din Codul muncii, fapt ce atrage nulitatea absolută a deciziei de încetare a contractului individual de muncă.

La rândul său, pârâta s-a apărat susţinând că dispoziţiile la care reclamantul face referire reglementează concedierea colectivă, ori ea nu a procedat la concedieri colective, ci la concedieri individuale.

Tocmai pentru a clarifica aceste aspecte, instanţa a solicitat relaţii cu privire la numărul total de salariaţi ai pârâtei anterior concedierii reclamantului, numărul de salariaţi concediaţi şi motivul concedierilor efectuate.

Din adresa nr. …. (fila 109 din dosar), rezultă faptul că la începutul lunii octombrie 2012, societatea pârâtă avea un număr de 132 de salariaţi şi a efectuat un număr de opt concedieri din motive economice. Potrivit art. 68 alin. 1 lit. b din Codul muncii, concedierea colectivă presupune concedierea a cel puţin 10% din salariaţi în situaţia în care angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 şi cel mult 300 de salariaţi.

În cazul de faţă, pârâta nu a concediat 10% dintre salariaţii săi, astfel că nu poate fi vorba despre concediere colectivă. Ori, procedura prevăzută de art. 68-74 din Codul muncii reglementează concedierile colective şi nu concedierile individuale, astfel că nu se poate vorbi despre nulitatea deciziei de concediere pentru faptul că nu ar fi fost urmată această procedură.

Nici faptul că în cuprinsul deciziei s-a folosit prescurtarea SC nu este un motiv care să atragă nulitatea deciziei de concediere, din actele aflate la dosar fiind evident că prescurtarea era uzitată şi de către salariaţi, chiar reclamantul folosind-o în cereri sau referate (a se observa înscrisurile de la filele 44-46 din dosar).

Instanţa reţine că în urma analizei economico-financiară nr. 3552/2.10.2012, s-a decis reducerea cheltuielilor de personal ale societăţii pârâte cu până la 30%, urmare a dificultăţilor economice.

Prin Hotărârea nr. 54/29.11.2012 a Consiliului local  a fost aprobată o nouă organigramă a societăţii pârâte, postul ocupat de reclamant, acela de specialist resurse umane în cadrul Compartimentului Administrativ-Secretariat fiind desfiinţat. La dosar a fost depusă organigrama, din cuprinsul acesteia rezultând faptul că desfiinţarea postului a fost una efectivă.

Este adevărat că în cadrul Compartimentului Administrativ-Secretariat se regăseşte funcţia de consilier juridic, însă angajarea s-a făcut înainte de luna octombrie 2012 şi oricum posturile nu sunt similare. Angajatorul a decis cu privire la desfiinţarea postului de specialist resurse umane, iar acest lucru a fost aprobat şi prin Hotărârea nr. 54/29.11.2012 a Consiliului local ce nu a fost contestată. În consecinţă, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia formulată de reclamantul AD, cu domiciliul în, în contradictoriu cu pârâta SC, cu sediul…..

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 7.02.2013, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare