Drepturi băneşti

Dosar nr.

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCA ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentinţa nr. 2586/2013

Şedinţa publică din

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Asistent  judiciar

Asistent  judiciar

Grefier

Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul X în contradictoriu cu pârâta P, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns reclamantul asistat de avocat B şi avocat G  în substituire pentru avocat  C.

Procedura de citare  legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, avocat F  depune la  dosar delegaţia de substituire pentru C.

Apărătorii părţilor arată că nu au obiecţiuni cu privire la raportul de expertiză.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa consideră cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor pe fond.

Avocat pentru reclamantul  X solicită admiterea acţiunii şi obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti potrivit raportului de expertiză şi la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat şi onorariu pentru expert. Depune la dosar chitanţa nr.  din pentru suma de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.

Avocat F pentru pârâta P solicită în principal respingerea acţiunii formulate de reclamant; în subsidiar solicită instanţei să aibă în vedere faptul că în lunile ianuarie şi februarie 2012  reclamantul nu a efectuat ore suplimentare şi solicită ca sumele calculate în raportul de expertiză pentru această perioadă ar trebui scăzute din suma totală, astfel că s-ar impune doar admiterea în parte a cererii de chemare în judecată. Depune la dosar concluzii scrise.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr. .., reclamantul X  a chemat în judecată pârâta P pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata drepturilor salariale reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pentru anii 2011 şi 2012, orele de muncă suplimentare prestate în perioada 2011–2012 şi sporurile cuvenite  pentru zilele lucrate  sâmbăta, duminica şi sărbătorile legale.

Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că începând cu 22.02.2011 a desfăşurat activitate pentru pârâtă, însă nu a fost plătit corespunzător pentru orele de muncă suplimentare efectuate şi nu a beneficiat de concedii de odihnă  pe anii 2011 şi 2012. De asemenea, a precizat că nu au fost plătite corespunzător  zilele lucrate  sâmbăta, duminica şi sărbătorile legale.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile contractului individual de muncă şi Codul muncii.

În dovedirea cererii, a depus la dosar contractul individual de muncă, decizia nr. ., situaţii cuprinzând autoturismele spălate, a solicitat audierea martorilor … solicitat încuviinţarea unei expertize contabile.

Pârâta P a formulat întâmpinare,  solicitând respingerea cererii formulată de reclamant, cu motivarea că pentru anul 2012, numărul de zile de concediu de odihnă trebuie stabilit în funcţie de perioada lucrată, respectiv până la data de 18.07.2012, când contractul individual de muncă al reclamantului a încetat. Pentru anul 2011, consideră pârâta că nu este posibilă compensarea în bani a concediului de odihnă, deoarece raporturile de muncă au încetat în anul 2011, iar conform art. 146 alin. 4 din Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă  numai în cazul încetării contractului de muncă.

Referitor la celelalte capete de cerere, a învederat instanţei faptul că raportul de muncă a început la data de 22.02.2011, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă, astfel că eventualele drepturi pot fi solicitate doar începând cu această dată. A precizat pârâta că şi-a îndeplinit toate obligaţiile prevăzute de lege în raporturile sale cu reclamantul, astfel că acţiunea acesteia trebuie respinsă.

În apărare, a depus la dosar, în copie, contractul individual de muncă al reclamantului, şi decizia nr. 15 din 18.07.2012 şi a solicitat audierea martorilor …

La data de 15 noiembrie 2011, reclamantul şi-a precizat acţiunea, arătând că este de acord cu plata orelor suplimentare începând cu data de 22.02.2011.

Instanţa a solicitat pârâtei să înainteze la dosar state de plată a salariului, pontajele întocmite şi situaţia maşinilor spălate.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa constată că acţiunea reclamantului este în parte întemeiată, pentru următoarele considerente:

Reclamantul X a fost angajat al pârâtei P  în funcţia de spălător vehicule în perioada 22.02.2011—18.07.2012, când contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în baza art. 55 lit. b din Codul muncii prin decizia nr. 15/18.07.2012.

Reclamantul a susţinut că în toată această perioadă nu a beneficiat de concediu de odihnă. La rândul ei, pârâta s-a apărat susţinând că pentru anul 2011, în  conformitate cu dispoziţiile art. 146 din Codul muncii, nu mai este posibilă compensarea în bani a concediului de odihnă, iar în ceea ce priveşte anul 2012, trebuie să fie avută în vedere perioada lucrată de către reclamant.

Este adevărat că potrivit art. 146 alin. 4 din Codul muncii, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, aşa cum susţine pârâta. Pe de altă parte, alineatul 3 al aceluiaşi articol prevede obligaţia angajatorului de a acorda concediul de odihnă până la sfârşitul anului următor tuturor salariaţilor care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul. Cum pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie şi nu a acordat reclamantului concediul de odihnă pe anul 2011 în anul următor până la încetarea raporturilor de muncă, acesta este îndreptăţit la compensarea în bani a concediului de odihnă atât pentru anul 2011, cât şi pe anul 2012.

Din raportul de expertiză rezultă faptul că reclamantul era îndreptăţit la 18 zile de concediu de odihnă pentru anul 2011 şi 13 zile pentru anul 2012, indemnizaţia netă aferentă acestor zile fiind de 526 lei, sumă ce va fi acordată de instanţă, în temeiul art. 146 alin. 4 din Codul muncii.

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, rezultă faptul că spălătoria de maşini aparţinând pârâtei îşi desfăşura activitatea cu doi salariaţi, iar programul de lucru  era între orele 9,00 şi 18,00, chiar dacă angajaţii aveau trecut în contractul individual de muncă un program de 4 ore. Relevante în acest sens sunt declaraţiile martorilor ..şi ..,  ai spălătoriei, care au relatat instanţei de judecată faptul că şi la ora 18,00 spălătoria era deschisă şi că  spălătoria oferea servicii clienţilor săi şi în zilele de sâmbătă şi duminică. Din declaraţia martorului .. rezultă că pentru spălarea unei maşini (interior şi exterior) era necesară alocarea a circa 45 de minute şi, aşa cum se poate observa din situaţia spălărilor de vehicule, erau destule maşini care ajungeau în spălătoria pârâtei, astfel că instanţa apreciază că s-a făcut  dovada faptului că reclamantul a lucrat peste programul de lucru de 4 ore stabili în contract şi în zilele de repaus săptămânal, fără a beneficia de timp liber în compensare.

În  raportul de expertiză întocmit în cauză s-a calculat suma pentru munca suplimentară efectuată de reclamant prin aplicarea unui spor la salariu de 75%, conform art. 123 din Codul muncii, respectiv suma 12832 lei brut,  cât şi cea cuvenită pentru zilele de sâmbătă şi duminică şi sărbători legale, conform art. 137 şi 142 din Codul muncii, adică 3624 lei brut.

Instanţa apreciază însă că în mod greşit au fost calculate de către expert sume aferente unor ore suplimentare sau unor zile de repaus săptămânal pe lunile ianuarie şi februarie 2012. în primul rând, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu rezultă faptul că în acea perioadă la spălătorie s-ar fi lucrat în afara orelor de program, de notorietate fiind şi faptul că în acea perioadă condiţiile meteo au fost aspre. Astfel, în acea perioadă a nins abundent, temperaturile au fost scăzute, iar în aceste condiţii puţini şoferi alegeau să meargă cu maşina în spălătorie. De altfel, între evidenţele zilnice depuse la dosar cu privire la maşinile spălate, nu se regăsesc situaţii întocmite în cele două luni.

Prin urmare, din suma netă calculată pentru anul 2012, vor fi scăzute sumele aferente lunilor  ianuarie şi februarie 2012, adică 1369 lei (anexa 12, coloana 8), aşa încât pentru anul 2012, pârâta îi datorează reclamantului  suma netă de 3463 lei pentru munca suplimentară efectuată şi pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal şi sărbători legale. Pentru anul 2011, suma calculată de expert a fost de 7077 lei net.

În consecinţă, pârâta va fi obligată la plata sumei nete de 10540 lei către reclamant, reprezentând drepturi băneşti datorate acestuia.

În temeiul art. 276 Cod de procedură civilă, pârâta va fi obligată la plata sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, dat fiind faptul că şi acţiunea reclamantului a fost admisă în parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de către reclamantul X,  cu domiciliul în .., în contradictoriu cu pârâta P, cu sediul în ..

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma netă de 10.540 lei, reprezentând drepturi băneşti cuvenite pentru perioada 22 februarie 2011-18 iulie 2012.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din .. aprilie 2013, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare