Pretentii

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Caracal la data de 30.08.2021, sub nr. ...../207/2021, reclamantul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova în contradictoriu cu pârâtul N......... F..........a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 1031,47 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale acordate minorului N......... N.......... S........, inclusiv dobânzi si penalităţi aferente, conform art. 174 si 176 din Codul de procedura fiscala, până la data plaţii efective a debitului.

În fapt, se arata ca prin ordonanţa din data de 17.05.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal în dosarul nr. 373/P/2019, s-a dispus clasarea cauzei penale având ca obiect infracţiunea de vătămare corporală din culpă prev de art. 196 alin. 2 Cp.

Reclamantul a precizat ca din cuprinsul ordonanţei mentionate şi a referatului întocmit de organele de cercetare penală, rezulta ca la data de 04.02.2019, în urma unui accident rutier, minorul N......... N.......... S........ in calitate de persoană vătămată a fost internat la Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, în perioada 04.02.2019/08.02.2019, iar contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 1031,47 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind întrunite astfel condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 si 1357 C.Civil, precum şi condiţiile prevăzute de art. 320 alin. 1 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Se arata că Spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligaţia de a recupera prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul naţional de asigurări de sanatate şi are obligaţia de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate Dolj.

Angajarea răspunderii civile delictuale a autorului fapte presupune întrunirea a patru condiţii cumulative- existenţa faptei ilicite, existenţa unui prejudiciu, existenţa legăturii de cauzalitate între fapta săvârşită şi prejudiciul produs şi vinovăţia făptuitorului.

Reclamanta a  precizat ca în cauza de faţă , sunt indeplinite cumulativ conditiile art. 1349 si 1357 c.civ.

Menţionează că debitul solicitat reprezintă, potrivit art. 320 din Legea nr. 95/2006 "prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata" si face parte din categoria "altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat" definit de art.21 din Codul de Procedura Fiscala cu privire atat la conţinutul, cat si cuantumul creanţelor fiscale .

În dovedirea cererii, a solicitat probele cu înscrisuri şi interogatoriu, fiind atasate decont cheltuieli, copia ordonanţei, referatul  cu propunerea de clasare si interogatoriu.

In drept, acţiunea este întemeiată pe disp. art. 1349 si 1357 C.Civil, 112 Cod Procedura Civila, art. 174 si 176 din Codul de procedura fiscala si art. 320 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, fiind solicitata judecata cauzei in lipsă.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare, potrivit disp. art. 205 Cpc.

Prin sentinţa civilă nr. 1885 din data de 04.11.2021, pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr. ...../207/2021, s-a  admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului, invocată din oficiu de către instanţă.

-a respins acţiunea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova,  în contradictoriu cu pârâtul N......... F............., având ca obiect – pretenţii,  ca fiind îndreptată împotriva unei persoane care nu are calitate de pârât.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamantul  Spitalului Clinic  Judeţean  de  Urgenţă  Craiova a chemat în judecată pe pârâtul N......... F............., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1031,47 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale acordate minorului N......... N.......... S........, inclusiv dobânzi si penalităţi aferente.

Potrivit dispoz.art.248 CPC, instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii iar când  în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia ea este obligată să stabilească instanţa competentă.

După ce a fost sesizată, instanţa trebuie să verifice atât calitatea procesual activă cât şi calitatea procesual pasivă.

Excepţia lipsei calităţii procesuale, este o excepţie de fond absolută şi peremptorie.

Legea nr.95/2006 cu modificările şi completările ulterioare  la art.320 alin.1, stabileşte că, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată, sumele reprezentând cheltuielile efective fiind recuperată de către furnizorii de servicii medicale, la aliniatul 2, acelaşi articol stabilind că furnizorii de servicii care acordă asistenţa medicală prev. la alin. 1 realizează o evidenţă distinctă a acestor cazuri şi au obligaţia să comunice lunar Casei de Asigurări de Sănătate cu care se află in relaţii contractuale această evidenţă in vederea decontării, precum şi cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale,au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurări de sănătate pentru cazurile respective.

Acest text de lege stabileşte clar care sunt persoanele împotriva cărora furnizorii de servicii medicale se pot îndrepta în vederea recuperării cheltuielilor efective ocazionate de asistenţa medicală acordată, fiind vorba despre acele persoane care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane, fără să prevadă şi posibilitatea furnizorilor de servicii medicale de a se adresa in anumite condiţii împotriva persoanelor vătămate, legea nr.95/2006, fiind o lege specială de la care nu se poate deroga, fiind cunoscută regula potrivit căreia pe cale de interpretare nu pot fi create excepţii în drept.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa a admis  excepţia lipsei calităţii procesual pasive, iar pe fond a respins acţiunea ca fiind îndreptată împotriva unei persoane care nu are calitate de pârât.

Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat apel reclamant  Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, criticând-o pentru  nelegalitate şi netemeinicie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 11.01.2022 sub acelaşi număr de dosar respectiv ...../207/2021, iar prin decizia nr.170/10.03.2022 s-a admis apelul declarat de reclamantul Spitalul Clinic de Urgenţă Craiova, împotriva sentinţei civile nr.4885/04.11.2021 pronuţată de Judecătoria Caracal în dosarul civil nr....../207/2021, în contradictoriu cu pârâtul N......... F............., s-a anulat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a pronunţa această decizie tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.031,47 lei, inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate minorului N......... N.......... S.........

În raport de dispoziţiile art. 320 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, în forma la data internării minorului, tribunalul a reţinut că subiect activ al raportului juridic obligaţional este furnizorul de servicii medicale, care are un drept de acţiune directă pentru recuperarea acestor cheltuieli, iar subiect pasiv este persoana care, prin fapta sa, a adus atingere sănătăţii altuia (sau, după caz, persoana care, prin fapta sa culpabilă, şi-a adus atingere propriei sănătăţi).

Este adevărat, din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată nu rezultă în mod expres că reclamantul a formulat o acţiune întemeiată pe răspunderea pentru fapta altuia, însă este de reţinut că în indicarea textelor legale, s-a menţionat expres art. 1.372 C.civ., referitor la răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicţie.

De altfel, dacă prima instanţă ar fi avut nelămuriri cu privire la cauza juridică a acţiunii, ar fi putut, pe temeiul art. 22 alin. 2 C.proc.civ., să ceară reclamantului să prezinte explicaţiile necesare.

Prima instanţă nu a procedat astfel şi a soluţionat cauza prin intermediul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocată din oficiu.

Din motivarea sentinţei apelate rezultă că prima instanţă a considerat că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă întrucât este persoana vătămată prin fapta unei alte persoane, astfel că doar aceasta din urmă ar putea sta în proces în calitate de pârât.

S-a reţinut că, această soluţie nu poate fi păstrată de tribunal, atât timp cât pleacă de la reţinerea eronată că pârâtul este cel care a suferit o vătămare a sănătăţii, ce a determinat internarea în spital şi, în consecință, efectuarea de cheltuieli de către reclamant, în calitate de furnizor de servicii medicale.

Ori, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, pârâtul este tatăl minorului care a beneficiat de îngrijiri medicale, în urma unui accident rutier, fără a se lămuri, prin ordonanţa din data de 17.05.2019, din dosarul nr. 373/P/2019, culpa conducătorului auto sau a pietonului (în speţă, fiul pârâtului) în producerea evenimentului rutier.

În aceste împrejurări, nu poate fi considerat corect raţionamentul logico-juridic al primei instanţe, care a reţinut eronat că pârâtul, fiind persoana vătămată, nu poate fi subiect pasiv al raportului juridic obligaţional supus judecăţii.

Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 3 C.proc.civ., tribunalul a admis apelul declarat de apelantul reclamant, a anula sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 07.06.2022, sub nr....../207/2021*, stabilindu-se prim termen de judecată la data de 29.06.2022, când s-a dispus citarea părţilor.

La data de 07.06.2022 judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza a  formulat cerere de abţinere, iar prin încheierea nr.47/07.06.2022 s-a admis cererea formulată de domnul judecător Matei Miu în soluţionarea cauzei cu nr.3639/207/2021* şi s-a dispus ca dosarul să fie repartizat în sistem informatic.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea formulata  reclamantul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova a chemat în judecată pe pârâtul N......... F............., solicitând să fie obligat la plata sumei de  1.031,47 lei, inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere conform art.174 şi art.176  din Codul de Procedură Fiscală, de la data producerii prejudiciului până la data plăţii efective a debitului, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate  minorului N......... N.......... S........, fiul pârâtului.

Instanţa constată că prin ordonanţa de clasare din data de 17.05.2019 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal în dosarul 373/P/2019 s-a dispus clasarea cauzei în ceea ce priveşte infracţiunea de vătămare corporală din culpă reţinându-se motivarea expusă în referatul cu propunerea de clasare întocmit în cauză, respectiv faptul că minorul N......... F..........S..... a traversat strada Carpaţi pe marcajul pietonal în diagonală, fiind acroşat de conducătorul autovehiculului cu numărul de înmatriculare B 88 ....., fiind lovit de acesta. 

Instanţa reţine că minorul  N......... F..........S..... victima a accidentului rutier anterior menţionat a fost internat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova pentru un interval de timp de 4 zile, cheltuielile de spitalizare fiind în cuantum de 1031, 74 lei.

Instanţa constată că angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane fizice sau juridice pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie, presupune întrunirea cumulativă a patru elemente constitutive, acestea fiind prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate şi vinovăţia autorului faptei prejudiciabile, astfel cum prevede art. 1357 alin. (1) C.civ.

În ceea ce îl priveşte pe pârâtul N......... F..........instanţa reţine că acesta este tatăl minorului N......... F..........S......

Instanţa observă că potrivit art.1372 Cod civil - Răspunderea parintilor pentru fapta minorului este o raspundere obiectiva si se bazeaza pe o culpa personală provenind din lipsa de supraveghere si din lipsa de educatie.

Parintii obligati la supraveghere sunt exonerati de raspundere numai daca dovedesc ca nu au putut impiedica fapta prejudiciabila.

În cazul raspunderii prevazuta la art. 1372 alin. 1 Cod civil exista o particularitate, si anume ca raspunderea subzista chiar in cazul in care faptuitorul, fiind lipsit de discernamant, nu raspunde pentru fapta proprie (art. 1372 alin. 2 Cod civil).

În ceea ce priveste raspunderea parintilor pentru fapta minorului, daca reclamanta face dovada celor trei conditii care se apreciaza in persoana minorului, ea va beneficia de trei prezumtii, care de data aceasta ii vizeaza pe parinti: prezumtia ca in exercitarea obligatiei de crestere si educare au existat abateri, care urmeaza privite ca adevarate actiuni sau inactiuni ilicite, prezumtia existentei vinovatiei parintilor de regula sub forma neglijentei in privinta acestor abateri si prezumtia existentei raportului de cauzalitate intre aceste abateri si fapta prejudiciabila savarsita de minor, in sensul ca neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiei de crestere si educare a facut posibila savarsirea faptei respective de catre minor.

Asadar, reclamanta trebuie sa faca dovada cu privire la, existenta faptei ilicite a minorului si raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.

În ceea ce priveşte condiţia faptei ilicite a minorului din referatul cu propunerea de clasare depus la dosarul cauzei rezultă faptul că minorul a traversat strada pe marcajul pietonal, materialul probator administrat în cauză nefiind de natură a dovedi existenţa faptei ilicite a minorului. 

Relativ la existenţa unui prejudiciu instanţa reţine că,  în ceea ce îl priveşte pe minorul N......... N.......... S........ acesta are calitatea de asigurat şi, în virtutea acestei calităţi, nu poate fi obligat să suporte costurile cheltuielilor medicale atunci când vătămarea sa corporală a fost cauzată prin accident ( inclusiv în situaţia în care acesta a fost provocat de propria faptă), fiind protejat faţă de costurile serviciilor medicale în acest caz sau în caz de boală, astfel cum prevede expres art.224 alin.1, lit.a din Lege.

Instanţa reţine că potrivit art.224 alin.1 di Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,  reprezintă categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuţiei: copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni de la terminarea studiilor, ucenici sau studenţi, studenţii-doctoranzi care desfăşoară activităţi didactice, potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4 - 6 ore convenţionale didactice pe săptămână, precum şi persoanele care urmează modulul instruirii individuale, pe baza cererii lor, pentru a deveni soldaţi sau gradaţi profesionişti.

Instanţa are în vedere aşadar  că în ceea ce îl priveşte pe minorul N......... N.......... S........, acesta beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei, motiv pentru care instanţa reţine că nu este întrunită condiţia existenţei unui prejudiciu pe care minorul să-l fi provocat reclamantei.

Instanţa reţine că potrivit art. 320 alin.1 din legea 95/2006 Cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată de furnizorii de servicii medicale, aflaţi în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, persoanelor cărora le-au fost aduse daune sănătăţii prin fapta altor persoane sunt recuperate de către furnizorii de servicii medicale de la persoanele care răspund potrivit legii şi au obligaţia reparării prejudiciului produs. Cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată nu pot fi recuperate de la victimele agresiunilor sau ale accidentelor cu autor neidentificabil, fiind decontate din fond.

Acest text de lege se impune a fi intepretat şi aplicat în corelaţie cu celelalte prevederi ale Legii nr.95/2006 reglementând sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

În conformitate cu art.219, alin.2, lit.a din lege, „ Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt:a) protejarea asiguraţilor faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident; (...)”.

Totodată, art.229, alin.1 din acelaşi act normativ, „ asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază în condiţiile prezentei legi”, art.221, alin.1,lit.c enumerând ce cuprinde acest pachet de servicii de bază, respectiv „ serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii la care au dreptul asiguraţii şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului”.

Instanţa are în vedere că în cauză nu este vorba, aşadar, de o ignorare a principiului "Ubi lex non, distinguit, nec nos distinguere debemus”, ci de interpretarea sistematică şi teleologică a textului de lege invocat de reclamant ca temei al acţiunii sale – art.320, alin.1 din Legea nr.95/2006, în corelaţie cu celelalte norme cuprinse în lege şi ţinând cont de scopul edictării acestui act normativ.

Instanţa reţine totodată că prin Decizia CCR nr. 818/05.12.2019 a fost declarată neconstituţională sintagma „precum şi daune sănătăţii propriei persoane”, motivat de faptul că „persoanele asigurate potrivit Legii nr. 95/2006, care au obligaţia să plătească sumele ce constituie contribuţia la asigurările sociale de sănătate, trebuie să beneficieze, în contraprestaţie, de protejarea faţă de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident, aşa cum prevede art. 219 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006.

 Consacrarea prin lege a asigurărilor sociale presupune drepturi şi obligaţii atât pentru asigurat, cât şi pentru stat, esenţială fiind acoperirea unui risc în cazul producerii anumitor evenimente ce privesc sănătatea asiguraţilor. Dreptul la ocrotirea sănătăţii impune stabilirea riscurilor asigurate într-o manieră care să protejeze viaţa şi integritatea corporală.

Garanţia dreptului la ocrotirea sănătăţii prevăzută de art. 219 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006, şi anume ca persoanele asigurate să beneficieze de protejarea faţă de costurile serviciilor medicale, este înlăturată complet în cazul autoaccidentării.”

Având în vedere considerentele anterioare,  constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1357 Cod civil în ceea ce priveşte răspunderea civilă delictuală pentru  fapta proprie a minorului, nu poate fi atrasă nici răspunderea civilă delictuală a pârâtului N......... F............., tatăl minorului, nefiind întrunite condiţiile art.1372 Cod civil.

Faţă de situaţia de fapt şi drept anterior expusă, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova  în contradictoriu cu pârâtul N......... F..............

Postat 27.07.2022

Domenii speta

Spete similare