Procedura insolvenţei

Sentinţă civilă 1491 din 22.04.2013


Nulitatea unei plăţi făcută unui creditor privilegiat înscris în tabelul de creanţe fără rezerve, fără aprobarea practicianului în insolvenţă sau a judecătorului sindic nu se poate constata decât în condiţiile în care se justifică un interes şi o vătămare care să nu fi putut fi înlăturată altfel, potrivit art. 105, alin. 2 şi art. 108, alin. 2 cod procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr.1491 din 22.04.2013 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr.433/108/2012/a9 s-a respins cererea formulată de reclamanta SC P. Y. SRL – societate în faliment, reprezentată prin lichidator SCP I IPURL, în contradictoriu cu pârâta AFP Arad, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 28 noiembrie 2012, reclamanta SC P.Y. SRL – societate în faliment reprezentată prin lichidator SCP I IPURL a formulat o cerere, în contradictoriu cu pârâta AFP Arad, prin care a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 27.429 lei, precum şi dobânzi legale în cuantum de 0,04% pe zi de la data formulării cererii de restituire către AFP Arad, până la data restituirii integrale a debitului.

Judecătorul sindic a constatat că, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, la data de 20.02.2012 a fost deschisă procedura simplificată a debitoarei SC P.Y. SRL, potrivit Încheierii civile nr. 113/CC/20.02.2013.

Creditoarea pârâtă a formulat declaraţie de creanţă în termenul legal prevăzut de lege şi stabilit de judecătorul sindic, fiind înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei SC P.Y. SRL cu o creanţă de 266.074 lei, creanţă bugetară şi care, potrivit disp. art. 123, alin. 1, punctul 4 este privilegiată în raport cu creanţele negarantate, chirografare, bancare, obligaţii de întreţinere, etc.

Este adevărat că la deschiderea procedurii a fost ridicat dreptul de administrare al societăţii falite şi că nu a existat o perioadă de observaţie, însă sumele achitate acestei creditoare au fost achitate cu bună credinţă de către fostul administrator societar.

Judecătorul sindic a mai constatat că, potrivit disp. art. 79 din Legea nr. 85/2006 „Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii”.

Există şi o excepţie de la regula mai sus citată, în sensul prevăzut de art. 80, alin. 11 din legea insolvenţei cu privire la actele încheiate cu bună credinţă în executarea unui acord cu creditorii. Chiar dacă în speţă nu există un acord cu creditoarea-pârâtă, obligaţia de plată este legală, stabilită prin codul fiscal şi codul de procedură fiscală.

Judecătorul sindic a mai reţinut că, pentru a opera o nulitate, trebuie să fie probată o vătămare, dar şi un interes legitim, născut, actual şi care nu poate fi ocrotit decât prin anularea actului vătămător, potrivit disp. art. 1247, alin. 2, ori a art. 1248 cod civil şi art. 108, alin. 2 cod procedură civilă.

În cauză nu a fost dovedit nici interesul, deoarece plăţile asupra unui creditor privilegiat cum este unul bugetar oricum se făceau în limitele resurselor şi potrivit cu disp. art. 123 din Legea nr. 85/2006 şi nu a fost dovedită nici vătămarea şi lezarea intereselor celorlalţi creditori din cauză, creditori care au un rang inferior celui deţinut de pârâta din prezenta cauză.

Pe de altă parte nu pot fi ignorate dispoziţiile art. 64, alin. 4 din legea insolvenţei şi plăţile datorate potrivit documentelor din care acestea rezultă şi care se fac fără a fi necesară înscrierea creditorului în tabelul de creanţe, regularizarea de TVA neputând să fie făcută în termenul până la care era posibilă formularea declaraţiilor de creanţă, ci potrivit codului de procedură fiscală, la o dată ulterioară.

În speţă nu au fost făcute apărări decât cu privire la TVA datorat aferent lunii februarie şi nu cu privire la regularizarea de TVA care poate include şi datorii ale pârâtei faţă de debitoare şi nu doar datoriile debitoarei, lichidatorul nedemonstrând că a analizat o astfel de operaţiune, cu atât mai mult cu cât nu a solicitat nici probe cu privire la acest aspect.

Aşadar, judecătorul sindic a avut în vedere lipsa de interes pentru anularea unei plăţi care să nu fie făcută de administratorul statutar ci de lichidator după anularea primei plăţi, dar şi lipsa oricăror dovezi cu privire la vătămare şi cuantificarea unei astfel de vătămări, astfel că a respins cererea în anulare.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC P.Y. SRL prin lichidator judiciar SCP I IPURL solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza, admiterea cererii sale aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului reclamanta arată că susţinerile judecătorului sindic că în cauza ar fi incidente prevederile art. 79 si art.80 sunt total lipsite de temei legal deoarece prevederile din aceste articole vizează acte frauduloase încheiate de către debitor în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, nicidecum plăţi efectuate după data deschiderii procedurii care sunt nule de drept în conformitate cu art.46 din Legea 85/2006.

Se mai susţine că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii întrucât judecătorul sindic se referă la anularea unor eventuale acte frauduloase încheiate de către debitoare în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, iar cererea de chemare în judecată se refera la nişte plăţi nule de drept (întrucât s-au efectuat după data deschiderii procedurii), şi la solicitarea formulată de către lichidatorul judiciar de a fi returnate sumele ale căror plăţi sunt nule de drept.

Lichidatorul judiciar nu a introdus acţiune de anulare a plaţii, întrucât aceste plaţi sunt nule prin efectul legii, ci a solicitat judecătorului sindic să dispună returnarea sumelor a căror plată este lovită de nulitate în temeiul art.46 din Legea 85/2006.

Se mai arată că plăţile efectuate cu sumele din casieria unităţii, nu sunt plăţi curente ale debitoarei pe perioada insolvenţei, ci se referă la obligaţiile de plată rezultate din operaţiunile debitoarei dinaintea deschiderii procedurii.

Concluzionând, recurenta arată că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (lăsând ca atribuţiile lichidatorului judiciar sa fie substituite de către asociatul debitoarei), a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (prin acţiunea s-a solicitat instanţei să dispună returnarea sumei întrucât plata era nulă prin efectul legii, iar instanţa a respins anularea plăţii lucru ce nu i s-a cerut), hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (plăţi efectuate după data deschiderii procedurii au fost interpretate ca acţiuni întreprinse în frauda creditorilor înaintea deschiderii procedurii, acţiunea formulată în temeiul art.46 a fost respinsă în temeiul art.79, 80 din Legea 85/2006 - articole neincidenţa în cauză); instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurentă şi din oficiu, raportat la dispoziţiile art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat în baza următoarelor considerente:

Prin recursul formulat împotriva hotărârii judecătorului sindic, lichidatorul judiciar a invocat faptul că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, iar pe de altă parte, s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii şi s-a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi neîndoielnic al pricinii.

Pe fond, lichidatorul judiciar susţine că a solicitat judecătorului sindic să dispună returnarea sumelor a căror plată este lovită de nulitate în temeiul art. 46 din Legea nr. 85/2006, iar judecătorul sindic şi-a motivat hotărârea în sensul că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006, ceea ce nu a fost invocat în cauză.

Curtea constată că susţinerile lichidatorului judiciar sunt nefondate, deoarece judecătorul sindic nu a acordat ceea ce nu s-a cerut, sau altceva decât s-a cerut şi nu a schimbat natura ori înţelesul pricinii căci s-a solicitat de către lichidatorul judiciar restituirea plăţii unei creanţe achitate de către administratorul societar către creditoarea AFP Arad după deschiderea procedurii, fără a avea aprobarea lichidatorului judiciar, iar judecătorul sindic a respins această cerere. Este adevărat că în motivarea hotărârii s-au făcut referiri şi la alte dispoziţii legale, decât cea invocată de lichidator, respectiv art. 46 din Legea nr. 85/2006, instanţa de fond făcând o coroborare între aceste dispoziţii şi disp. art. 79, art. 64 alin. 4, art. 80 alin. 11 din Legea insolvenţei, şi art. 1247 alin. 2  şi art. 1248 Cod civil, precum şi art. 8 alin. 2 Cod procedură civilă, însă aceasta pentru a ilustra mai pregnant argumentele avute în vedere la pronunţarea hotărârii.

Cât priveşte fondul cauzei, Curtea constată că în mod temeinic şi legal judecătorul sindic a respins cererea lichidatorului judiciar de a se dispune returnarea sumei achitate de către administratorul societar creditoarei AFP Arad, ca fiind lovită de nulitate în temeiul art. 46 din Legea insolvenţei, deoarece creditoarea AFP Arad face parte dintre creditorii privilegiaţi prevăzuţi ca atare în cuprinsul art. 123 din Legea nr. 85/2006, fiind un creditor bugetar astfel încât anularea sau restituirea unei plăţi făcută către acest creditor bugetar de către administratorul societar care oricum  s-a înscris la masa credală cu o creanţă mult mai mare; pentru ca apoi aceeaşi plată să poată fi făcută de către lichidatorul judiciar este lipsită de interes, cu atât mai mult cu cât nu s-a contestat întinderea creanţei AFP Arad, precum şi caracterul cert lichid şi exigibil al acesteia şi nici nu s-a dovedit vreo vătămare a interesului celorlalţi creditori sau al debitoarei prin achitarea acestei sume.

Pentru aceste considerente , în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul SC P.Y. SRL prin lichidator judiciar SCP I. IPURL, potrivit Deciziei nr. 1189/26.06.2013.