Recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt  reclamanta x a chemat în judecată pe pârâtele SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR "CFR MARFĂ SA "BUCUREŞTI - SUCURSALA BANAT OLTENIA şi AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ OLT, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligate la recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ţinând cont de sentinţa civilă nr.136/2013 prin care instanţa a dispus ca angajatorul, SNTFM CFR MARFĂ SA- Sucursala Banat-Oltenia să-i plătească la valoarea salariului de bază minim brut de 700 lei, stabilit la Nivelul Ramurii Transporturi, calculat la clasa de salarizare şi coeficientul de ierarhizare corespunzătoare funcţiei, în perioada 26.11.2009-31.12.2010; plata diferenţelor dintre sumele astfel rezultate şi cele efectiv încasate la data respectivă, reactualizate în funcţie de indicele de inflaţie, la data plăţii efective, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta arată că a fost angajata SNTFM CFR MARFĂ SA – Sucursala Banat-Oltenia în funcţia de economist din data de 12.02.2008 şi până la data de 05.11.2012.

Prin sentinţa civilă nr.136 pronunţată la data de 24.01.2013 de Tribunalul Olt, instanţa a dispus să fie plătită la valoarea salariului de bază minim brut de 700 lei, stabilit la  Nivelul Ramurii Transporturi calculat la clasa de salarizare şi coeficientul de ierarhizare corespunzătoare funcţiei, în perioada 26.11.2009-31.12.2010 şi să-i fie plătite diferenţele dintre drepturile salariale de care a beneficiat, calculate la clasa de salarizare şi coeficientul de ierarhizare corespunzătoare funcţiei ocupate, la o valoare a salariului de bază minim brut inferioare valorii de 700 lei şi drepturile salariale cuvenite, calculate la clasa de salarizare şi coeficientul de ierarhizare corespunzătoare funcţiei ocupate, la o valoare a salariului de bază minim brut de 700 lei pe perioada 26.11.2009-31.12.2010, în conformitate cu art.41 al.3 din C.C.M. unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 şi cu legislaţia muncii.

Menţionează reclamanta că în perioada 18.12.2010-04.11.2012 a beneficiat de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani şi de indemnizaţia corespunzătoare acestuia. În această perioadă s-a aflat în situaţia reglementată de OUG 148/2005 cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art.1 din OUG 148/2005 cu modificările şi completările ulterioare ,,începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 privind codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 lei sau, opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.

Baza de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani se determină ca medie  a veniturilor lunare din ultimele 12 luni anterioare primei zile de concediu înscrise în certificatul de concediu, pe baza cărora s-a datorat contribuţia individuală de asigurări sociale.

Având în vedere că pentru perioada 2009-2010, salariul de bază minim brut a fost stabilit la 700 lei şi nu 600 lei, aşa cum fusese plătită în acea perioadă,  implicit s-a majorat baza de calcul de care face vorbire OUG 148/2005.

Ca efect al sentinţei civile nr.136/2013  pronunţată de Tribunalul Olt, salariul de bază minim brut a fost stabilit la 700 lei şi nu 600 lei, aşa cum a fost plătită în acea perioadă, astfel că venitul lunar a crescut corespunzător, la fel ca şi baza de calcul pentru indemnizaţiile amintite.

Pârâta Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Olt a formulat întâmpinare, invocând excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei pârâte în ceea ce priveşte al doilea capăt din cerere şi, totodată, solicită disjungerea celor două capete de cerere.

Referitor la excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, se arată că, în speţă, este vorba despre un litigiu al cărui izvor este dreptul muncii,  astfel că între pârâtă şi reclamanta nu există nicio relaţie contractuală.

În ceea ce priveşte disjungerea capetelor de cerere, se precizează că primul capăt de cerere vizează recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului care este de competenţa secţiei de contencios administrativ, iar cel de-al doilea capăt de cerere vizează plata diferenţelor rezultate ca efect al sentinţei civile nr.136 /2013 care este de competenţa secţiei civile – litigii de muncă.

Pe  fondul cauzei, se solicită  respingerea acţiunii reclamantei, ca neîntemeiată, cu motivarea că, având în vedere că stagiul de cotizare pentru plata şi calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului îl reprezintă veniturile efectiv încasate(brute) în ultimele 12 luni anterior naşterii copilului, iar în cauza de faţă stagiul este cuprins între noiembrie 2010-noiembrie 2009, iar diferenţele la salariul de bază minim brut au fost câştigate în instanţă şi depuse la pârâtă în anul 2013, nu se poate aproba şi dispune recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Precizează pârâta că legea care reglementează acordarea şi calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului pentru reclamantă este OUG 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.

Pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar ,,CFR MARFĂ SA’’  Bucureşti - Sucursala BANAT-OLTENIA,  a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a societăţii.

Astfel, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, pârâta nu are calitate procesuală pasivă, deoarece, în conformitate cu prevederile OUG nr.148/2005, calculul şi plata se face de către Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Olt, astfel încât în mod eronat, reclamanta a chemat în judecată această societate în calitate de pârâtă.

Arată pârâta că reclamanta nu s-a adresat niciodată societăţii cu o cerere de eliberare a unei adeverinţe în care să se menţioneze drepturile salariale recalculate în baza sentinţei nr.136/24.01.2013 a Tribunalului Olt.

Reclamanta a depus la dosar precizare la acţiunea principală prin arată că, potrivit dispoziţiilor OUG nr. 148/2005, calculul şi plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani se face de agenţiile teritoriale, în speţă, de Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Olt şi, prin urmare, solicită respingerea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive invocată de aceasta.

În privinţa excepţiei invocată de angajator, având în vedere că acesta a depus la dosarul cauzei adeverinţă din care rezultă salariul net recalculat reclamantei în urma sentinţei civile nr.136/2013 şi ţinând cont de venituri a virat către Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Olt, diferenţa de contribuţie, consideră reclamanta că se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive invocată de aceasta.

La termenul din 26 februarie 2014, reclamanta a precizat că renunţă la capătul de cerere privind obligarea pârâtei Societatea Naţională de Transport Feroviar "CFR Marfă SA "Bucureşti - Sucursala Banat Oltenia la plata către reclamantă a diferenţelor dintre sumele rezultate şi cele efectiv încasate şi la chemarea în judecată a acesteia, susţinând numai capătul de cerere privind obligarea pârâtei Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Olt la recalcularea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ţinând cont de sentinţa civilă nr.136/2013 pronunţată de Tribunalul Olt, instanţa luând act de precizarea formulată, faţă de care excepţiile invocate de pârâte au rămas fără obiect.

Prin sentinţa nr 239/26.02.2014 Tribunalul Olt a admis acţiunea şi  a obligat pârâta AGENŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU PLĂŢI ŞI INSPECŢIE SOCIALĂ OLT să calculeze şi să plătească reclamantei diferenţa dintre indemnizaţia pentru creştere copil încasată pentru perioada 18.12.2010 - 4.11.2012 şi cea cuvenită în raport cu media veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterioare datei naşterii copilului, astfel cum au fost stabilite prin sentinţa nr.136 din  24.01.2013 pronunţată de Tribunalul Olt - Secţia I Civilă, în dosar nr. 7255/104/2012.

Pentru a pronunta aceasta solutie s-a retinut că potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. 148/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum şi de o indemnizaţie lunară în cuantum de 600 lei sau, opţional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.

Veniturile profesionale supuse impozitului pe venit, în sensul O.U.G. 148/2005, sunt definite la art. l alin. 3 ca fiind venituri din salarii, venituri din activităţi independente şi venituri din activităţi agricole, aşa cum sunt ele stabilite de Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare, iar potrivit art. 55 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 cu modificările şi completările ulterioare, regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplică şi altor tipuri de venituri considerate asimilate salariilor, între care sumele reprezentând salarii sau diferenţe de salarii, stabilite în baza unor hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile, precum şi actualizarea acestora cu indicele de inflaţie.

Aşadar, sumele de bani reprezentând diferenţe de salarii stabilite prin hotărârea Tribunalului Olt pentru lunile anterioare naşterii copilului trebuie luate în considerare la calculul indemnizaţiei pentru creşterea copilului în cazul reclamantei, prin această hotărâre judecătorească stabilindu-se că pentru munca prestată de reclamantă în acea perioadă veniturile profesionale sunt mai mari decât a considerat angajatorul său.

Veniturile stabilite prin hotărârea judecătorească sunt, aşa cum prevede legea, venituri realizate şi neexceptate de la plata impozitului, pentru acea perioadă reclamanta prestând activitatea specifică profesiei sale, numai că angajatorul nu i-a stabilit salariul corespunzător activităţii prestate, motiv pentru care s-a adresat instanţei de judecată care, în urma administrării probatoriului, a hotărât că, în realitate, venitul realizat de reclamantă corespunzător muncii sale este mai mare decât cel stabilit şi plătit de angajator.

Aspectul invocat de  pârâtă, că legiuitorul a avut în vedere veniturile efectiv încasate şi că, astfel, sensul real al sintagmei „supuse impozitului pe venit” din art. 1 alin. 1 din O.U.G. 148/2005 este acela de impozitare efectivă, reală, nu de venituri ce trebuie impozitate, nu poate fi reţinut întrucât veniturile stabilite prin hotărâri judecătoreşti sunt venituri realizate şi nu sunt exceptate de la plata impozitului pe venit.

Nu poate fi reţinut punctul de vedere al  pârâtei, în sensul că pentru a fi luate în calcul la stabilirea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea şi îngrijirea copilului nu este suficient ca veniturile din salarii sau cele asimilate acestora să fie doar stabilite, ci trebuie realizate, încasate.

Mergând pe raţionamentul pârâtei ar însemna că o persoană care a prestat activitatea specifică profesiei sale ca salariat al unei unităţi, dar care nu a încasat efectiv salariul cuvenit pe ultimele 12 luni anterioare datei naşterii copilului, din diferite motive, neimputabile acesteia (de exemplu: lipsă fonduri), nu ar mai fi îndreptăţită să primească  indemnizaţie pentru concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, ceea ce nu este posibil.

În cauză, pârâta a dat o interpretare greşită textului de lege invocat de reclamantă în susţinerea cererii sale, fără să aibă în vedere că în textul de lege nu există noţiunea de sumă efectiv încasată, ci de venituri realizate, astfel că a refuzat în mod nejustificat să soluţioneze cererea reclamantei.

Ca urmare, acţiunea reclamantei privind recalcularea şi plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului, este întemeiată.

data publicarii pe portal: 04.aprilie.2014

Domenii speta

Spete similare