Refuz acordare ajutor social

Decizie 199 din 06.03.2019


Refuz acordare ajutor social

- art. 1 alin. 1 şi art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004

Soluţia primei instanţe de obligare a pârâtului Primarul Comunei să soluţioneze prin dispoziţie solicitarea reclamantei de acordare a ajutorului social şi de a lăsa nesoluţionată cererea privitoare la acordarea de daune materiale şi morale nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei.

Refuzul acordării dreptului la ajutor social, prevăzut de Legea nr. 416/2001, i-a fost comunicat recurentei-reclamante prin adresa nr. (...)/30.06.2017, în care s-a arătat că i se respinge cererea întrucât nu se încadrează în prevederile legii raportat la faptul că ajutorul social se acordă pentru toate persoanele care locuiesc şi gospodăresc la acelaşi număr de casă.

 Având în vedere, pe de o parte, prevederile art. 1 alin. 1 şi art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 din care rezultă că scopul acţiunii în contencios administrativ este anularea actului administrativ atacat (tipic sau asimilat), recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate persoanei vătămate prin actul administrativ nelegal, aspecte asupra cărora instanţa competentă are obligaţia să se pronunţe, iar pe de altă parte, obiectul cererii deduse judecăţii, respectiv împrejurarea că refuzul acordării ajutorului social solicitat de recurenta-reclamantă a fost exprimat explicit prin adresa nr. (...)/30.06.2017 întocmită de un funcţionar al Comunei, Curtea a apreciat că prin soluţia pronunţată de prima instanţă recunoaşterea dreptului reclamantei a fost lăsată din nou la latitudinea administraţiei, litigiul fiind lipsit de finalitatea lui firească.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 199 din 6 martie 2019

 

1. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 04.10.2018 Tribunalul (...) a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta (...) (...) în contradictoriu cu pârâţii Primăria (...) şi Primarul comunei (...) (...) şi, în consecinţă, a obligat pârâtul Primarul comunei (...) (...) ca, în conformitate cu prevederile art. 30 alin. 1 din Legea 416/2001, să soluţioneze prin Dispoziție solicitarea formulată de reclamantă şi a lăsat nesoluţionate celelalte pretenţii ale reclamantei, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamanta a invocat refuzul nejustificat al pârâtei de a-i plăti alocaţia, respectiv de a răspunde pretenţiilor sale, de a-i fi comunicat un răspuns, în sensul comunicării motivelor care au determinat întârzierea plăţii ajutorului social.

S-a reţinut că prin adresa nr. (...) din 30.06.2017 Comuna (...), prin inspector asistent social (...), a comunicat reclamantei că se respinge cererea sa pentru venit minim garantat nr. (...)/22.06.2017, deoarece nu se încadrează în prevederile legii, şi anume ajutorul social se acordă pentru toate persoanele care locuiesc şi se gospodăresc împreună.

Din înscrisurile depuse în apărare de către pârât rezultă că, urmare cererii formulate de reclamantă, primarul a dispus efectuarea de verificări privind îndeplinirea condiţiilor de către reclamantă pentru obţinerea venitului minim garantat prevăzut de Legea nr. 416/2001. Concluzia anchetei sociale a fost că cele trei persoane (...) - tata, (...) (...) - fiica şi (...) - nepot) se gospodăresc în comun şi se propune respingerea cererii formulate de către reclamantă.

Acest demers, însă, nu a fost finalizat potrivit art. 12 al Legii 416/2001.

A mai reţinut prima instanţă că există un refuz nejustificat din partea autorităţii publice atunci când aceasta, având de soluţionat o cerere a unui petent, apreciază, prin încălcarea propriilor competenţe şi a dispoziţiilor legale în materie şi implicit prin încălcarea drepturilor petentului, că, răspunsul emis de inspectorul asistent social (...), prin adresa nr. (...) din 30.06.2017 Comuna (...), fila 53, îndeplineşte condiţiile legii.

S-a mai reţinut că, în cauza de faţă, se poate imputa pârâtului împrejurarea că nu a procedat, urmare a cererii reclamantei, la comunicarea unui răspuns, în conformitate cu prevederile Legii 416/2001.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunţate de instanţa de fond, a declarat recurs recurenta-reclamantă (...) (...), solicitând admiterea recursului, cu consecinţa admiterii acţiunii în sensul de a se dispune obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor în cuantum de 3645 lei, sumă actualizată cu rata inflaţiei – la zi, precum şi la plata daunelor morale în sumă de 1.000.000 lei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat în esenţă că, atât ea, cât şi fiul său, au fost lipsiți cu rea-credinţă de venitul minim garantat, fiind, astfel, pusă în pericol atât dezvoltarea fizică şi psihică a fiului său, cât şi viaţa amândurora.

Motivul invocat prin întâmpinare de către pârâta-intimată Primăria (...), în sensul că „venitul minim garantat se acordă tuturor membrilor de familie” nu are temei legal.

În ce priveşte extrasul de cont prin care tatăl copilului său a virat suma de 600 lei, a solicitat a se avea în vedere faptul că banii au fost viraţi în luna iunie, iar dosarul privind acordarea ajutorului minim garantat a fost depus la data de 25 mai 2017. Acest extras a fost luat din dosarul depus de recurentă, când s-au întocmit actele pentru alocaţia monoparentală, cu o lună mai târziu.

Precizează recurenta că înţelege să solicite şi soluţionarea pretenţiilor din dosar care au rămas nesoluţionate, având în vedere că, din luna mai 2017 până în luna mai 2018, au fost privaţi de acest drept conferit de lege.

3. Apărările formulate în cauză

Intimata Primăria (...) prin Primar, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.

În esență, arată intimata că, în baza art. 12, 15 şi 18 din Legea 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 9 din HG nr. 50/2011 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, în temeiul art. V din OUG nr. 93/2016 pentru reglementarea unor măsuri de simplificare a acordării unor beneficii de asistenţă socială, precum şi pentru stabilirea unor măsuri bugetare pentru acestea în anul 2016, aprobată prin Legea nr. 104/2017, modificate şi completate prin art. I pct. 1 din HG nr. 559/2017, se acordă venitul minim garantat pentru toate persoanele care locuiesc, se gospodăresc şi care contribuie împreună la achiziţionarea sau la realizarea unor bunuri şi a unor venituri din valorificarea acestora ori la consumul acestora.

În ce priveşte situaţia din prezenta cauză, a precizat că, în localitatea (...) la nr. (...), locuiesc şi se gospodăresc împreună, conform anchetei sociale şi a adeverinţei potrivit Registrului Agricol, 3 persoane: (...) - tata, (...) (...) - fiica şi (...) (...) - nepot. În luna mai 2017, numitul (...) a depus o cerere înregistrată sub nr. (...)/23.05.2017, prin care şi-a cerut încetarea dosarului de venit minim garantat începând cu luna iunie. În luna iunie - 22.06.2017, fiica acestuia, (...) (...), însoțită de tatăl ei, a venit şi a solicitat venit minim garantat doar pentru ea şi fiul ei minor. Primarul comunei a dat avizul pentru începerea verificării cererii depuse, urmarea fiind că, la data de 29.06.2017, inspectorul de asistenţă socială - (...), însoțită de viceprimarul comunei - (...) (...), s-au deplasat la domiciliul solicitanţilor de beneficii sociale, printre care şi reclamanta. La domiciliu se afla reclamanta, împreună cu fiul său şi bunica paternă a reclamantei. S-au efectuat verificările cu privire la numărul de camere, bunurile deţinute şi i s-au adresat întrebări reclamantei cu privire la gospodărirea comună, respectiv cu privire la plata curentului, a cablului, a mâncării făcute la comun, la acestea reclamanta răspunzând că se gospodăresc împreună şi toate se plătesc din banii lor comuni. Drept urmare, concluzia a fost că cele 3 persoane se gospodăresc în comun şi s-a propus respingerea cererii formulate de reclamantă.

Familia a fost consiliată în scopul obţinerii unei pensii de invaliditate şi/sau certificat de handicap, pentru obţinerea stimulentului educaţional şi în scopul încurajării reclamantei de a se angaja (minorul putând fi înscris la Grădiniţa cu Program Prelungit din (...), familia, mai ales tatăl reclamantei opunându-se total. În limita fondurilor, Comuna (...) i-a acordat familiei sprijin financiar prin ajutor de urgenţă.

În baza Hotărârii nr. (...)/04 octombrie 2018 a Tribunalului (...), s-a emis Dispoziţia nr. (...)/28.11.2018 privind neacordarea ajutorului social pentru familia numitei (...) (...).

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 - 206 Cod procedură civilă şi Codul fiscal.

4. Soluția instanței de recurs

Curtea, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispoziţiilor legale incidente şi a actelor dosarului, a constatat următoarele:

În speţă este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, căruia i se circumscriu criticile invocate de recurenta–reclamantă (...) (...), impunându-se casarea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la aceeaşi instanţă.

Soluţia primei instanţe de obligare a pârâtului Primarul Comunei (...) să soluţioneze prin dispoziţie solicitarea reclamantei de acordare a ajutorului social şi de a lăsa nesoluţionată cererea privitoare la acordarea de daune materiale şi morale nu a fost împărtăşită de instanţa de control judiciar întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea eronată a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei.

În acest sens s-a avut în vedere că recurenta-reclamantă (...) (...) a investit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune îndreptată împotriva refuzului nejustificat al intimaţilor-pârâţi Primarul Comunei (...) şi Primăria Comunei (...) de a-i acorda ajutorul social prevăzut de Legea nr. 416/2001, pentru care a depus cererea nr. (...)/22.06.2017 (filele 57 - 68, vol. II), solicitând recunoaşterea dreptului, plata sumelor ce i se cuvin, precum şi despăgubiri pentru daune morale.

Refuzul acordării dreptului i-a fost comunicat recurentei-reclamante prin adresa nr. (...)/30.06.2017 (fila 53, vol. I), în care s-a arătat că i se respinge cererea întrucât nu se încadrează în prevederile legii raportat la faptul că ajutorul social se acordă pentru toate persoanele care locuiesc şi gospodăresc la acelaşi număr de casă.

 Având în vedere, pe de o parte, prevederile art. 1 alin. 1 şi art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 din care rezultă că scopul acţiunii în contencios administrativ este anularea actului administrativ atacat (tipic sau asimilat), recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei cauzate persoanei vătămate prin actul administrativ nelegal, aspecte asupra cărora instanţa competentă are obligaţia să se pronunţe, iar pe de altă parte, obiectul cererii deduse judecăţii, respectiv împrejurarea că refuzul acordării ajutorului social solicitat de recurenta-reclamantă a fost exprimat explicit prin adresa nr. (...)/30.06.2017 întocmită de un funcţionar al Comunei (...), Curtea a apreciat că, prin soluţia pronunţată de prima instanţă, recunoaşterea dreptului reclamantei a fost lăsată din nou la latitudinea administraţiei, litigiul fiind lipsit de finalitatea lui firească.

Concluzia instanţei de control judiciar este susţinută chiar de dispoziţia nr. (...)/28.11.2018 emisă de intimatul-pârât Primarul Comunei (...) după pronunţarea hotărârii de către prima instanţă, act administrativ prin care a fost respinsă cererea recurentei reclamante nr. (...)/22.06.2017 cu aceeaşi motivare ca cea cuprinsă în adresa nr. (...)/30.06.2017, respectiv că nu se încadrează în prevederile legii (fila 12 dosar recurs), partea fiind astfel în aceeaşi situaţie ca şi cea de la data sesizării instanţei de judecată (21.08.2017).

 Raportat la considerentele expuse mai sus şi la faptul că prima instanţă nu a soluţionat pe fond cererea recurentei-reclamante, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. 2 şi art. 498 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat, a casat hotărârea recurată şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă, care în rejudecare va analiza pe fond toate capetele cererii deduse judecăţii, respectiv atât legalitatea refuzului de acordare a ajutorului social cu consecinţa recunoaşterii sau nu a dreptului pretins, cât şi capetele de cerere privitoare la despăgubirile materiale şi morale.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.