Procedura insolventei

Conservarea şi asigurarea inopozabilităţii dreptului special de gaj, consacrat de art.151 din O.G. nr.92/2003, asupra bunurilor mobile sechestrate în vederea executării silite, se realizează prin publicitatea ce trebuie realizată în cadrul Arhivei Electronice de Garanţii Reale Imobiliare, principiul fiind consacrat de art.18 din Codul civil. Această publicitate îşi produce efectele juridice numai în măsura în care în registrul special de publicitate a drepturilor constituite asupra bunurilor altuia, sunt menţionate bunurile asupra cărora poată, titularul dreptului, întinderea creanţei pe care o garantează; lipsa descrierii bunului determină lipsa de eficienţă a înscrierii în arhiva electronică, deoarece nici un alt creditor concurent nu este în măsură să cunoască asupra căror bunuri ale debitorului există deja instituit un sechestru şi din valorificarea căror bunuri urmează ca la distribuirea preţului să se facă cu preferinţă în favoarea unui anumit creditor care şi-a conservat din timp acest privilegiu.

Simpla enumerare şi evaluare aproximativă a bunurilor sechestrate în anexele la procesele verbale de sechestru întocmite nu este suficientă pe acoperi viciul de publicitate rezultat din lipsa menţionării în registru a bunurilor asupra cărora poartă garanţia şi care astfel care lipseşte măsura sechestrului dispusă de efectul de opozabilitate care ar fi conferit creditoarei dreptul de a fi înscrisă cu o creanţă garantată în tabelul de creanţe, cu privire la aceste bunuri.

Prin Decizia civilă nr. 786/R/25.04.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 6086/108/2012/a2 a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei Tribunalului Arad nr. 266/28 ianuarie 2013 pronunţată în acelaşi dosar.

Curtea de Apel a avut în vedere următoarele argumente în baza cărora a pronunţat această decizie:

Prin sentinţa civilă nr. 266/28 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 6086/108/2012/a2, s-a respins contestaţia formulată de creditoarea contestatoare DGFP  a Judeţului Arad în contradictoriu cu debitoarea S.C. B.P. S.R.L. Seleuş – societate în insolvenţă reprezentată prin administrator judiciar E S.P.R.L. Arad, împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că la data de 04 ianuarie 2013, s-a înregistrat la Tribunalul Arad contestaţia formulată de creditoarea contestatoare DGFP a judeţului Arad, în contradictoriu cu debitoarea SC B.P. SRL - societate în insolvenţă, împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei solicitând admiterea acesteia, modificarea tabelului preliminar de creanţe, în sensul admiterii cererii creditoarei de înscriere în tabelul creanţelor cu o creanţă garantată de 177.006 lei, potrivit art. 121 din Legea nr. 85/2006.

Tribunalul a reţinut că principala nemulţumire a contestatoarei-creditoare a fost legată de faptul că tabelul preliminar al creanţelor a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă (BPI) din data de 20.12.2012, iar contestatoarea nu a fost înscrisă în acest tabel ca şi creditor garantat pentru suma de 177.006 lei, aceasta pretinzând că, în acest fel, s-au încălcat prevederile art. 72 şi art. 121 alin. 1, pct. 2 din Legea nr. 85/2006.

Analizând fondul contestaţiei, judecătorul sindic a constatat că cele constatate de administratorul judiciar se confirmă, în sensul că la dosarul cauzei contestatoarea, în calitate de creditoare, a anexat declaraţiei sale de creanţă Avizul de garanţie iniţial din 15.09.2010 (fila 20 şi urm) prin care a dovedit înscrierea în Arhiva Electronică de Garanţii reale imobiliare a creanţelor fiscale deţinute fată de debitoarea SC B.P. SRL, însă la rubrica nr. 6 din acest aviz „Descrierea bunului în garanţie", nu se identifică înscris nici un fel de bun. Acelaşi fapt se evidenţiază şi din parcurgerea proceselor verbale de sechestru depuse la dosarul de insolvenţă.

În aceste condiţii, prima instanţă a apreciat că garanţia a fost înfiinţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 2279 şi art. 2324 cod civil care reglementează în mod clar garanţiile reale mobiliare.

Invocând dispoziţiile art.121 alin.1 pct.2 şi art.121 alin.2 din Legea nr.85/2006, instanţa de fond a apreciat că lipsa garanţiei asupra oricărui bun transformă orice creditor garantat în creditor chirografar, potrivit celor mai sus reţinute, situaţie în care se regăseşte şi creditoarea-contestatoare din prezenta cauză, tribunalul făcând trimitere şi la aprecieri similare desprinse din practica instanţei de control judiciar - Curtea de Apel Timişoara (decizia nr. 1828/18.10.2011 pronunţată în dosarul nr. 8185/108/2011).

Judecătorul sindic a mai constatat că nici dispoziţiile art. 72 nu au fost încălcate, dimpotrivă, prin acest articol s-a instituit obligaţia identificării şi descrierii garanţiei, prin urmare practicianul în insolvenţă are obligaţia verificării acestei garanţii, nu a sumelor înscrise în actele de garanţie.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea DGFP Arad, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei formulate, respectiv înscrierea în tabelul preliminar a creanţei creditoarei recurente ca fiind garantată astfel cum a solicitat prin declaraţia de creanţă înregistrată la Tribunalul Arad în calitate de creditor garantat al S.C. B.P. S.R.L. conform prevederilor art. 121 din Legea nr. 85/2006 privind legea insolvenţei.

În motivare, recurenta a arătat că la data de 05.12.2012 Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad a depus la registratura Tribunalului Arad declaraţie de creanţă prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma totală de 191.561 lei, din care 177.006 lei să fie înscrisă la masa credală a debitoarei cu rangul de preferinţă prevăzut de dispoziţiile art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006 ca fiind creanţă garantată, iar suma de 14.555 lei să fie înscrisă la masa credală a debitoarei cu rangul de preferinţă prevăzut de dispoziţiile art. 123 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 ca fiind creanţă bugetară.

În tabelul preliminar al creanţelor publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă în data de 20.11.2011, recurenta nu a fost înscrisă ca şi creditor garantat pentru suma de 177.006 lei, fiind înscrisă doar cu 72.000 lei în categoria creanţelor garantate încălcându-se astfel prevederile art. 72 şi art. 121 alin. 1, pct. 2 din Legea nr. 85/2006.

Referitor la faptul că instanţa de fond a reţinut că nu au fost identificate bunurile garantate, menţionează că organele de executare au întocmit în cadrul procedurii de executare silită începută anterior deschiderii procedurii insolvenţei, procesele verbale de sechestru pentru bunuri mobile nr. 7423/17.10.2012, nr. 1991/30.03.2011, nr. 5888/11.10.2010. În procesele verbale de sechestru pentru bunuri mobile menţionate mai sus se descrie fiecare bun asupra căruia s-a aplicat măsura sechestrului conform art. 152 din Codul de procedură fiscală.

Recurenta a susţinut că la art. 151 alin. 8 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală se prevede în mod expres că prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun. Prin intrarea în procedura insolvenţei acel gaj dobândit în baza art. 151 alin. 8 Cod procedură fiscală este în continuare valabil atât doar că el nu va mai fi valorificat în cadrul procedurii de executare silită ci în cadrul procedurii insolvenţei prin înscrierea creanţei, pentru care au fost întocmite procesele verbale de sechestru, ca fiind o creanţă garantată. Recurenta a mai învederat că a sa creanţă este garantată fiind notată în arhiva electronică de garanţii reale mobiliare în favoarea sa, existând în acest sens aviz de garanţii iniţial 2010-00015440602403-PRU/15.09.2010 în conformitate cu art. 230 din Codul de procedură fiscală care prevede că: „pentru creanţele fiscale administrate de către Ministerul Finanţelor Publice, acesta este autorizat ca operator care, prin unităţile sale teritoriale, ca agenţi împuterniciţi, să înscrie creanţe cuprinse în titluri executorii la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare."

În consecinţă, a apreciat că creanţa DGFP Arad de 177.006 lei este garantată fiind notată în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, aspect întărit şi de prevederile art. 36 din Legea nr. 99/1999, conform căruia orice creditor care, fără a fi parte într-un contract de garanţie, are un privilegiu prin simplul efect al legii, inclusiv privilegiul statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice ce le sunt datorate, are prioritate asupra garanţiei reale a creditorului asupra bunului în cauză numai în momentul în care privilegiul îndeplineşte condiţia de publicitate prin înscrierea acestuia la arhiva sau prin posesia bunului.

Recurenta a mai apreciat incidente prevederile art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea insolvenţei potrivit cărora creanţa sa este o creanţă garantată: " Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările si penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile."

Nu în ultimul rând, a învederat că în cauză au fost încălcate şi prevederile art. 66 şi art. 67 din Legea nr. 85/2006, prin verificarea creanţelor recurentei în condiţiile în care acestea sunt stabilite prin titluri executorii.

În drept au fost invocate prevederile art. 3041 şi art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.; art. 121 din Legea nr. 85/2006; art. 151 alin. 8 Cod procedură fiscală.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, E S.P.R.L. în calitate de administrator judiciar al S.C. B.P. S.R.L. Seleuş jud. Arad, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, a arătat că în urma notificărilor efectuate de către administratorul judiciar, creditoarea a solicitat prin declaraţia de creanţă înscrierea în tabelul de creanţă cu suma de 191.561 lei din care suma de 177.006 lei în grupa creditorilor garantaţi, în conformitate cu prevederile art. 121 pct. 2 din L 85/2006 şi suma de 14.555 lei în grupa creanţelor bugetare.

În vederea dovedirii caracterului garantat al creanţei creditoarea a depus procesul verbal de sechestru instituit asupra bunurilor debitoarei în data de 17.10.2012, valoarea bunurilor garantate fiind de 72.000 lei precum şi un aviz de înscriere în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare garanţie asupra creanţelor sale.

Lichidatorul a arătat că, în urma verificării declaraţiei de creanţe de către administratorul judiciar, creanţa DGFP Arad a fost înscrisă în tabelul preliminar cu suma de 191.561 lei astfel: 72.000 lei în grupa creanţelor garantate şi 191.561 lei în grupa creanţelor bugetare.

Cu privire la nemulţumirea creditoarei, lichidatorul judiciar a solicitat instanţei de recurs să observe faptul că la fila 30 şi fila 35 din dosarul de fond există procesele verbale prin care a fost ridicat sechestrul asupra bunurilor debitoarei în data de 11.10.2010 şi în data de 30.03.2011, rămânând valabil doar procesul verbal nr. 7423/17.10.2012 pentru suma de 72.000 lei, apreciind că susţinerile creditoarei raportat la cele doua procese verbale de sechestru nu au nici un temei.

Analizând sentinţa atacată din perspectiva criticilor aduse prin motivele de recurs şi ale prevederilor art.304 şi art.3041 Cod proc.civ., Curtea apreciază că recursul nu este fondat, soluţia tribunalului fiind legală şi temeinică pentru următoarele considerente.

Conservarea şi asigurarea inopozabilităţii dreptului special de gaj, consacrat de art.151 din O.G. nr.92/2003, asupra bunurilor mobile sechestrate în vederea executării silite, se realizează prin publicitatea ce trebuie realizată în cadrul Arhivei Electronice de Garanţii Reale Imobiliare, principiul fiind consacrat de art.18 din Codul civil. Această publicitate îşi produce efectele juridice numai în măsura în care în registrul special de publicitate a drepturilor constituite asupra bunurilor altuia, sunt menţionate bunurile asupra cărora poartă, titularul dreptului, întinderea creanţei pe care o garantează,

În acelaşi sens sunt şi prevederile speciale cuprinse în art.36 din Legea nr.99/1999, conform cărora orice creditor care, fără a fi parte într-un contract de garanţie, are un privilegiu prin simplul efect al legii, inclusiv privilegiul statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale pentru creanţele provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice ce le sunt datorate, are prioritate asupra garanţiei reale a creditorului asupra bunului în cauză numai în momentul în care privilegiul îndeplineşte condiţia de publicitate prin înscrierea acestuia la arhivă sau prin posesia bunului.

Aşa cum în mod judicios a observat instanţa de fond, publicitatea sechestrului nu a fost realizată cu respectarea exigenţelor impuse de lege, bunurile asupra cărora a fost aplicat sechestru nefiind nici măcar menţionate în registrul de publicitate, fără a mai vorbi despre o eventuală descriere sumară a lor. Or, scopul acestei publicităţi este tocmai acela de a face cunoscut şi opozabil totodată celorlalţi creditori interesaţi despre asigurarea şi conservarea unui privilegiu asupra unora dintre bunurile debitorului din valorificarea cărora creditorul diligent să îşi poată satisface cu prioritate creanţa la momentul realizării distribuirii sumelor rezultate din valorificarea lor. Aşa cum rezultă din avizul de garanţie iniţial (f.20-24 dosar fond), prin modalitatea de înscriere a procesului verbal de sechestru în registrul de publicitate s-a omis indicarea bunurilor asupra cărora s-a instituit sechestrul şi care, în virtutea art.151 alin.8 din O.G. nr.92/2003 are natura juridică a unui gaj special al creditorului bugetar, cu condiţia realizării formalităţilor de publicitate în mod corespunzător.

Or, aşa cum rezultă din formularul de înscriere a garanţiei în registrul de publicitate – Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare – utilizat de creditoare pentru publicitatea sechestrului aplicat asupra bunurilor debitoarei (Anexa 1 la Ordinul nr.1929/2008, în prezent abrogat dar în vigoare la momentul la care creditoarea a formulat cererea de înscriere în arhivă a sechestrului), în rubrica destinată descrierii bunurilor mobile asupra cărora poartă garanţia, trebuiau descrise bunurile asupra cărora a fost aplicat sechestrul, în felul acesta fiind realizată o publicitate reală a existenţei sechestrului având natura juridică a unui gaj special în condiţiile art.151 alin.8 din O.G. nr.92/2003, cu toate consecinţele ce decurg de aici, inclusiv îndestularea cu preferinţă a creditorului diligent, din preţul obţinut prin valorificarea acestor bunuri mobile.

Or, lipsa descrierii bunului determină lipsa de eficienţă a înscrierii în arhiva electronică, deoarece nici un alt creditor concurent nu este în măsură să cunoască asupra căror bunuri ale debitorului există deja instituit un sechestru şi din valorificarea căror bunuri urmează ca la distribuirea preţului să se facă cu preferinţă în favoarea unui anumit creditor care şi-a conservat din timp acest privilegiu.

Simpla enumerare şi evaluare aproximativă a bunurilor sechestrate în anexele la procesele verbale de sechestru întocmite nu este suficientă pe acoperi viciul de publicitate rezultat din lipsa menţionării în registru a bunurilor asupra cărora poartă garanţia şi care astfel care lipseşte măsura sechestrului dispusă de efectul de opozabilitate care ar fi conferit creditoarei dreptul de a fi înscrisă cu o creanţă garantată în tabelul de creanţe, cu privire la aceste bunuri.

Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ., Curtea de Apel a respins ca nefondat recursul.

Domenii speta

Spete similare