Contravenţie rutieră

Contravenţie rutieră. Sancţiune principală şi complementară.

 Constatându-se săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit.b din OUG 195/2002 modificată şi republicată, de către intimatul contravenient, în mod legal acestuia i s-a aplicat şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, cele două sancţiuni, amenda şi sancţiunea complementară, fiind stabilite cumulativ de dispoziţiile art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 modificată şi republicată pentru comiterea acestui tip de contravenţii. Instanţa nu poate aprecia asupra oportunităţii sancţiunii complementare care se aplică de drept, în cazul contravenţiilor rutiere pentru care sunt prevăzute, scopul aplicării acestora fiind cel menţionat de art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată şi republicată : ,,Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului.”

(Tribunalul Arad  secţia contencios administrativ şi fiscal, decizia civilă

nr.167 din data de  5 decembrie 2013  pronunţată în dosarul nr.7176/55/2013)

Procesul verbal de contravenţie este legal şi temeinic întocmit, fapta descrisă în conţinutul acestuia fiind corespunzătoare realităţii, aceasta nefiind contestată de intimata petentă.

În sarcina acesteia s-a reţinut săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 modificată şi republicată.

Potrivit art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 modificată şi republicată

,,(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

 b) neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate şi semnalizate, aflaţi pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;

Dispoziţiile legale precitate sunt în acord cu art. 95 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată şi republicată, potrivit căruia ,,(1) Încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni, constituie contravenţie şi se sancţionează cu avertisment ori cu amendă ca sancţiune principală şi, după caz, cu una dintre sancţiunile contravenţionale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2)”, acesta din urmă stabilind - lit. b - ca sancţiune contravenţională complementară şi „suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat”

 Constatându-se săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit.b din OUG 195/2002 modificată şi republicată, de către intimatul contravenient, în mod legal acestuia i s-a aplicat şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 30 de zile, cele două sancţiuni, amenda şi sancţiunea complementară, fiind stabilite cumulativ de dispoziţiile art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 modificată şi republicată pentru comiterea acestui tip de contravenţii. Instanţa nu poate aprecia asupra oportunităţii sancţiunii complementare care se aplică de drept, în cazul contravenţiilor rutiere pentru care sunt prevăzute, scopul aplicării acestora fiind cel menţionat de art. 96 alin. 1 din OUG 195/2002 modificată şi republicată : ,,Sancţiunile contravenţionale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege şi se aplică prin acelaşi proces-verbal prin care se aplică şi sancţiunea principală a amenzii sau avertismentului.”

Este adevărat că potrivit art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite şi că dispoziţiile art. 34 alin. 1 din OUG nr. 2/2001 permit instanţei care soluţionează plângerea împotriva procesului verbal de contravenţie să ia hotărâri cu privire la sancţiunile aplicate, dar hotărârea instanţei cu privire la aceste sancţiuni trebuie să se situeze între limitele stabilite de legiuitor. Aşa cum instanţa nu poate înlătura orice formă de sancţiune principală, ci doar o poate reduce, doar până la limita minimă stabilită de legiuitor, sau înlocui, pentru a nu agrava situaţia contravenientului în propria plângere, nu poate înlătura nici sancţiunea complementară, atunci când legiuitorul a prevăzut aplicarea acesteia pentru o anumită contravenţie, aşa cum este în cazul de faţă, în care art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 stabileşte ca sancţiuni aplicabile amenda şi sancţiunea complementară a suspendării exerciţiului dreptului de a conduce pentru 30 de zile. Dacă în cazul sancţiunii principale a fost lăsată posibilitatea aprecierii atât cu privire la cuantumul acesteia, fiind reglementate legal doar limita minimă şi maximă, cât şi cu privire la natura acesteia, avertismentul fiind stabilit ca sancţiune principală de OG 2/2001, în cazul sancţiunii complementare care se aplică cumulativ cu cea principală, indiferent de natura acesteia din urmă, o astfel de posibilitate de apreciere asupra cuantumului sau naturii sancţiunii complementare, nu a mai fost lăsată nici agentului constatator şi nici instanţei de judecată, legiuitorul optând în cazul contravenţiilor rutiere pentru o sancţiune complementară cu natură şi cuantum fix, care se aplică obligatoriu.

Art. 5 alin. 6 din OG 2/2001 stabileşte că sancţiunile complementare se aplică în funcţie de natura şi gravitatea faptei dar interpretarea acestor dispoziţii legale nu exclud posibilitatea ca legiuitorul să stabilească contravenţii de o anumită natură sau gravitate pentru care sancţiunile contravenţionale complementare se aplică obligatoriu sau facultativ, dispoziţiile art. 5 alin. 7 din OG 2/2001 stabilind posibilitatea de aplicare a unei singure sancţiuni principale şi a uneia sau mai multor sancţiuni contravenţionale complementare, pentru săvârşirea unei singure contravenţii.

Cum pentru contravenţiile reglementate de art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002 nu este stabilită posibilitatea aplicării sancţiunilor complementare alternative şi nici facultatea aplicării acestora, sancţiunea complementară a suspendării exerciţiului dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile se aplică ca şi sancţiunea principală, indiferent de natura acesteia din urmă.

 Aşa fiind se constată că nelegal instanţa a dispus înlăturarea sancţiunii complementare a cărei aplicare era obligatorie.

Domenii speta

Spete similare