Anularea procesului verbal

Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. de dosar …, petentul B. P. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ B., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului verbal seria PBCX nr. ...

A arătat petentul că a fost sancţionat deoarece nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii, dar acest lucru nu este adevărat deoarece nu era vreun pieton angajat în traversarea străzii.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri şi cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

A arătat intimatul că petentul se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost sancţionat, că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale şi petentul a precizat obiecţiunile pe care le are la încheierea procesului verbal.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri.

În cauză a fost audiat martorul din lucrări, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria PBCX nr. … a fost sancţionat petentul cu amendă în cuantum de 420 lei şi s-a luat măsura de reţine a permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce.

s-a reţinut prin actul de sancţionare că la data de 16.07.2015 petentul se deplasa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare … pe str. I. C. din M., jud. B. şi nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a străzii.

Procesul verbal nu a fost semnat de petent.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului verbal  şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal, instanţa constată că au fost respectate condiţiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel procesul verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, numele şi prenumele contravenientului, datele din actul de identitate, fapta săvârşită, data comiterii, semnătura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa apreciază că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional este un mijloc de proba care nu face dovada vinovăţiei petentului, ci dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul .

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Petentul beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie care insa nu este absolută, după cum nu este absoluta nici prezumţia de legalitatea si temeinicie a procesului verbal.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

In privinţa probatoriului art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune că instanţa va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia şi legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmaţiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puţin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal, şi dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerităţii declaraţiei, instanţa şi-a format convingerea intimă  că petentul a relatat adevărul.

În cauză a fost audiat în calitate de martor numitul G. F., persoana despre care s-a susţinut că nu i s-ar fi acordat prioritate de trecere, şi acesta a precizat că se afla lângă trecerea de pietoni, că nu era angajat în traversare, că a văzut un autoturism trecând în dreptul trecerii de pietoni, dar că nu poate susţine că nu i s-a acordat prioritate de trecere din moment ce nu traversa strada.

Având în vedere că pietonul despre care s-a susţinut că nu i s-ar fi acordat prioritate de trecere de către petent a declarat că în realitate se afla lângă trecerea de pietoni şi nu era angajat în traversarea străzii, va fi admisă cererea petentului şi va fi anulat procesul verbal contestat.

Domenii speta

Spete similare