Procedura insolvenţei

Regimul juridic al persoanelor fizice autorizate a fost reglementat de legiuitor prin OUG nr. 44/2008, din cuprinsul căreia relevante în speţă sunt dispoziţiile art. 2 lit.j), ce definesc patrimoniul de afectaţiune al unei astfel de entităţi juridice, ca fiind totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.

Potrivit disp.  art. 20,  PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul său, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările ulterioare, dacă are calitatea de comerciant, potrivit art. 7 din Codul comercial.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale, se apreciază că persoana fizică autorizată are un statut de entitate juridică distinct de cel al persoanelor fizice şi că persoana fizică autorizată are un patrimoniu de afectaţiune distinct de cel al persoanei fizice.

Prin sentinţa civilă nr. 2894/24.10.2013 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 2375/108/2013/a1, s-a admis contestaţia formulată de creditorul C. BANK SA Bucureşti prin Sucursala Arad împotriva tabelului creanţelor publicat în BPI nr. 11237/27.06.2013 al debitoarei PFA Ţ.D.I. Sânleani jud. Arad, în sensul radierii acestei creditoare din tabelul creanţelor debitoarei PFA Ţ.D.I.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin cererea înregistrată la data de 2 iulie 2013, creditorul C. Bank SA, a formulat contestaţie împotriva tabelului definitiv al creanţelor debitoarei PFA T.D.I., publicat în BPI nr. 11237/27.06.2013, prin care solicită admiterea contestaţiei în sensul lămuririi înscrierii creanţei C. BANK SA în tabelul definitiv al creanţelor debitoarei PFA T.D.I., în sensul :

- radierii creditorului C. BANK SA din masa credală a debitoarei dacă se  apreciază că bunul imobil înscris în CF 28964 Arad, nr. topografic 3228/a/2 /2:3228/b/2/2/2/VII compus din apartamentul nr. 7(...)jud. Arad, asupra căruia Banca are drept de ipotecă conform contractului de ipotecă 2133/06.12.2007 autentificat cu încheierea de autentificare nr. 1935din 06.12.2007 a B.N.P. SN din Arad, nu face parte din patrimoniul de afectaţiune al PFA T.D.I. sau,

-  menţinerea înscrierii Băncii la masa credală a debitoarei, cu creanţă garantată dacă se apreciază că bunul imobil înscris în CF 28964 Arad, nr. topografic 3228/a/2/2:3228/b/2/2/2/VII compus din apartamentul nr.7(...) jud. Arad, asupra căruia Banca are drept de ipotecă conform contractului de ipotecă 2133/06.12.2007 autentificat cu încheierea de autentificare nr. 1935 din 06.12.2007 a B.N.P. Savin Năstase din Arad, face parte din patrimoniul de afectaţiune al PFA T.D.I.

Cu privire la contestaţia creditoarei C. Bank SA, judecătorul sindic  a apreciat-o  întemeiată, reţinând că, creditorul C. Bank SA, la filele 67-69 dosar a depus cerere de admitere a creanţelor, volumul 1 dosar şi a solicitat înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei cu suma de 110.010,05 lei, creanţă provenind din contractul de credit şi actele adiţionale încheiate între C. Bank SA şi SC B.T. SRL.

Acest  credit a fost  garantat de persoanele fizice T.A şi T.I.D. cu imobilul proprietatea acestora, înscris în CF 28964 Arad, nr. topografic 3228/a/2/2:3228/b/2/2/2/VII compus din apartamentul nr.7(...), jud. Arad, creditorul înscriind  asupra acestuia  un drept de ipotecă, conform contractului de ipotecă nr.2133 din 6.12.2007 filele 92-93 dosar, autentificat prin încheierea de autentificare nr. 1935/6 decembrie 2007, fila 94 dosar, volumul 1.

Prin Încheierea nr.4120 din 25 octombrie 2012 s-a încuviinţat executarea silită asupra imobilului înscris în CF 28964 Arad, nr.topografic 3228/a/2/2:3228/b/2/2/2/VII compus din apartamentul nr.7(...), jud. Arad.

PFA T.D.I., în insolvenţă în prezentul dosar, are ca asociat persoana fizică T.I.D., acesta din urmă fiind garant în cadrul contractului de credit nr.375/11.05.2007 modificat prin actele adiţionale nr. 1/04.12.2007, 2/09.05.2008, 3/07.05.2009, 4/30.10.2009 si 5/31.01.2011.

S-au reiterat prevederile art. 20 din Ordonanţa de urgenţă nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale şi ale art. 3, pct. 7) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În prezenta procedură de insolvenţă debitor este PFA T.D.I.,  în timp ce contractul de credit şi actele adiţionale la acesta  au fost semnate, în calitate de garanţi, de către T.A. şi T.I.D.

În consecinţă judecătorul-sindic a constatat că creditorul-contestator C. BANK SA nu este creditor al debitorului PFA T.D.I., ci are calitatea de creditoare a SC B.T. SRL, societate  a cărui împrumut a fost garantat prin constituirea  unei ipoteci de rangul I, asupra imobilului înscris în CF nr. 28964 Arad, proprietatea lui T.D.I şi soţia T.A., conform actului adiţional nr.1 la contractul de credit nr.375/11.05.2007, imobil care aşadar nu face parte din patrimoniul de afectaţiune al PFA T.D.I.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SCP I. IPURL Arad, lichidator judiciar al debitoarei PFA Ţ.D.I., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea contestaţiei creditorului C. BANK SA prin Sucursala Arad.

În motivare, arată că de la data înfiinţării PFA, aceasta răspunde cu întreg patrimoniul său pentru obligaţiile care PFA şi le creează în decursul derulării activităţii. În cazul în care PFA este supusă legii insolvenţei, persoana fizică autorizată răspunde nu numai cu patrimoniul său ci cu întreg patrimoniul pe care persoana fizică îl are în proprietate, creditorii fiind îndreptăţiţi să se îndrepte şi împotriva unor eventuale bunuri mobile sau imobile aflate în patrimoniul persoanei fizice.

În cazul în speţa, C. Bank invocă lipsa acordului său la data constituirii PFA cu privire la un eventual transfer din patrimoniul persoanei fizice în patrimoniul PFA a imobilului care face obiectul garanţiei creditului.

Un asemenea acord în prezentul caz nu există întrucât este vorba de o garantare a unui credit cu un imobil şi nu de o creanţă directă adică de o sumă de bani luată sub formă de credit bancar de către proprietarii imobilului, pe cale de consecinţa nu se pune problema vreunei cesiuni de creanţa, la care ari fi nevoie de acordul creditorului; nu este vorba de un transfer de la persoană fizică la persoană fizică autorizată a unui bun patrimonial întrucât întreg patrimoniul unei persoane fizice în momentul în care dobândeşte calitatea de comerciant în cadrul unei persoane fizice autorizate este susceptibil a fi supus unei proceduri legale care vizează recuperarea debitelor persoanei fizice autorizate, rezultată în urma activităţii acesteia.

Se mai arată faptul că, creditorul C. Bank a fost trecut ca şi creditor garantat atât în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei cât şi în tabelul definitiv al creanţelor debitoarei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, creditoarea intimată C. BANK SA Bucureşti a solicitat în subsidiar anularea recursului ca nemotivat faţă de dispoziţiile art. 303 raportat la dispoziţiile art. 392 ind.1 lit.c C.proc.civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal şi menţinerea sentinţei atacate.

Examinând calea de atac promovată de SCP I. IPURL Arad în calitate de lichidator judiciar al debitorului PFA Ţ.D.I. prin prisma motivelor invocate în scris şi din oficiu pentru cele de ordine publică, Curtea reţine ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Regimul juridic al persoanelor fizice autorizate a fost reglementat de legiuitor prin OUG nr. 44/2008, din cuprinsul căreia relevante în speţă sunt dispoziţiile art. 2 lit.j), ce definesc patrimoniul de afectaţiune al unei astfel de entităţi juridice, ca fiind totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activităţi economice, constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora.

De asemenea, se impune a fi analizată şi incidenţa dispoziţiei ce reglementează răspunderea persoanei fizice autorizate, în condiţiile art. 20, unde se arată că PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul său, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările ulterioare, dacă are calitatea de comerciant, potrivit art. 7 din Codul comercial.

Din coroborarea acestor dispoziţii legale, se apreciază că persoana fizică autorizată are un statut de entitate juridică distinct de cel al persoanelor fizice şi că persoana fizică autorizată are un patrimoniu de afectaţiune distinct de cel al persoanei fizice.

În primul rând, în speţa dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar constată că persoana fizică autorizată din litigiu nu şi-a constituit un patrimoniu de afectaţiune şi, prin urmare, cu atât mai puţin se poate argumenta că imobilul cu care s-a garantat ar putea să fie cuprins într-un astfel de patrimoniu de afectaţiune, atâta timp cât el nu există.

Deşi ordonanţa de urgenţă nu reglementează nimic în legătură cu actul de constituire a unui astfel de patrimoniu de afectaţiune, instanţele pot aprecia prin orice mijloc asupra existenţei sau nu a unor acte premergătoare cererii de înregistrare în registrul comerţului,  în baza cărora să se fi constituit acest patrimoniu, să identifice documente doveditoare privind existenţa, apartenenţa şi valoarea unor bunuri ce ar compune un astfel de patrimoniu de afectaţiune.

Or, în pricina dedusă judecăţii nu există nici o dovadă reală a constituirii acestui patrimoniu de afectaţiune, aşa cum s-a arătat şi în alineatul anterior.

Cu privire la aplicabilitatea prevederilor art. 20 alin.1 din aceeaşi ordonanţă, Curtea observă că, în concret, debitori ai C. BANK SA sunt persoanele fizice Ţ.A. şi Ţ.I.D., în temeiul actelor juridice încheiate de aceştia, că pentru garantarea unei creanţe aceste persoane fizice au consimţit pentru înscrierea unei ipoteci asupra imobilului proprietatea lor şi că, în concluzie,  această unitate bancară nu a fost şi nu este creditor al entităţii juridice PFA Ţ.D.I., care nu are nici un debit de achitat băncii.

Pe de altă parte, examinând gramatical dispoziţia din acest articol, se constată că legiuitorul nu a inclus în conţinutul prevederii nici o referire la persoana fizică, ca subiect de drept distinct, ci a statuat că doar PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune şi dacă acesta este insuficient sau acceptând că nu a fost în nici un fel constituit, va răspunde şi cu fracţiunea din patrimoniul ce nu a fost afectat activităţii economice, fiind însă vorba de patrimoniul „său”, respectiv al persoanei fizice autorizate.

Dacă legiuitorul ar fi avut intenţia de a considera că în completarea patrimoniului de afectaţiune s-ar putea răspunde şi cu patrimoniul individual al persoanei fizice, ar fi inserat în text o astfel de expresie şi nu ar fi făcut trimitere la „patrimoniul său” (persoana fizică autorizată), deşi pe de altă parte, o astfel de interpretare duce la concluzia că o persoană fizică autorizată îşi poate constitui un patrimoniu înainte de începerea activităţii şi apoi să stabilească doar o fracţiune a acestuia  ca fiind destinată desfăşurării activităţii în calitate de comerciant.

De altfel, însăşi recurenta a concluzionat că imobilul din litigiu nu este în nici un fel inclus într-un patrimoniu de afectaţiune, iar pe de altă parte, se mai impune a observa că în speţă acest bun imobil nu este proprietatea personală a numitului Ţepeş Daniel Ionel, ci face parte din patrimoniul comun al soţilor, cu consecinţa că şi soţia acestuia are un drept de proprietate devălmaş asupra bunului şi, în virtutea acestui regim juridic, soţii au garantat cu imobilul un credit al altei persoane juridice.

Legiuitorul nu a reglementat expres o posibilitate a confuziunii de patrimoniu între entitatea juridică şi persoana fizică, astfel încât în mod corect prima instanţă a reţinut că debitori ai C. BANK SA sunt persoanele fizice şi nu persoana fizică autorizată supusă procedurii de insolvenţă.

Prin întâmpinarea depusă de intimată, s-a solicitat anularea recursului ca nemotivat, raportat la art. 302 ind.1 lit.c) C.proc.civ., însă această excepţie se impune a fi respinsă întrucât, deşi considerentele căii de atac sunt succinte, instanţa poate determina motivele de nelegalitate ce au fost expuse în scris şi argumentate de către recurentă.

Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că nu se identifică motive de casare sau modificare a sentinţei atacate, astfel încât, în condiţiile art. 312 C.proc.civ., a respins recursul, potrivit Deciziei civile nr. 42/R/16.01.2014 pronunţată în dosarul nr. 2375/108/2013/a1 de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă.

Domenii speta

Spete similare