Contestaţie la executare

Contestaţie la executare.Vânzarea bunului la a treia licitaţie.Condiţii de preţ.

Art.509 alin.5 C.proc.civ. prevede în esenţă că, dacă la licitaţiile ulterioare nu se obţine preţul de începere, bunul imobil va fi vândut la cel mai mare preţ oferit.

A prelua şi aplica textele legale din dreptul substanţial care reglementează preţul serios pentru ipoteza vânzării silite, ar însemna ca executorul să aprecieze după bunul său plac când este sau nu serios preţul imobilului scos la licitaţie.Vânzarea silită nu poate fi nici pe departe asimilată cu vânzarea consensuală, în prima ipoteză există debitori care nu-şi execută obligaţiile care le revin din titlurile executorii, de aceea se ajunge la urmărirea silită a bunurilor lor.

În condiţiile în care întreaga procedură a fost publică, transparentă şi s-au respectat prevederile codului de procedură civilă, nu se pune problema unei vătămări procesuale a debitorilor care nu-şi plătesc datoriile, ci invers creditorul este cel prejudiciat întrucât nu i se plăteşte creanţa.

(Tribunalul Arad ,secţia civilă, decizia civilă  nr. 1024/11 septembrie 2013,dosar nr. 18049/55/2012*)

Prin sentinţa civilă nr. 4798 din data de 31.07.2013 pronunţată în dosar nr. 18049/55/2012* Judecătoria Arad a admis cererea, având ca obiect „contestaţie la executare” formulată de contestatorii B.T. şi B.R.,  în contradictoriu cu intimaţii M. A. C. şi T. H.L.

A dispus anularea actului de executare – proces - verbal de licitaţie din data de 22 noiembrie 2012 întocmit de B.E.J. Horia Păsculescu în dosarul execuţional nr. 131/2012 precum şi a actelor de executare silită subsecvente.

A dispus restabilirea situaţiei anterioare adjudecării imobilului înscris în CF 301223 Livada, nr. top. 66/a. 

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut  că prin titlul executoriu constând în sentinţa civilă nr.12931/14.12.2011 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr.16782/55/2011, irevocabilă, contestatorii B.T. şi B. R. au fost obligaţi la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând daune interese compensatorii şi 4.343 lei cheltuieli de judecată către intimatul M.A. C.

În baza titlului executoriu (sentinţa civilă nr.12931/14.12.2011 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr.16782/55/2011), la cererea creditorului – intimat M.A. C., s-a început executarea silită împotriva debitorilor contestatori, formându-se dosarul execuţional nr. 131/2012 al B.E.J. Horia Păsculescu, executarea silită a fost încuviinţată prin încheierea nr.1304/23.03.2012 pronunţată de Judecătoria Arad în dosarul nr.4602/55/2012 (fila 9 dos. exec.).

Prin somaţia din 27.03.2012 debitorii au fost somaţi să achite suma de 10.000 euro şi 13.460,20 lei reprezentând creanţă şi cheltuieli de executare (fila 12 dosar exec.), au fost stabilite în sarcina debitorilor cheltuieli de executare în cuantum de 9.117,20 lei prin procesul verbal încheiat de BEJ Horia Păsculescu. Ulterior, cheltuielile de executare au fost majorate la suma de 12.213,20 lei, fiind inclus şi onorariul pentru expertiza efectuată.

Astfel, a fost declanşată executarea silită imobiliară, prin somaţia execuţională emisă la data de 12.11.2012 debitorii au fost înştiinţaţi că în termen de 15 zile să achite creditorului suma de 10.000 euro şi 16.556,20 lei reprezentând creanţă şi cheltuieli de executare (fila 170 dos. exec.).

Prin raportul de expertiză tehnică specialitatea în construcţii întocmită de exp. ing. Şipoş Alexandru Silviu (filele 65-72 dos. exec.), s-a stabilit că imobilul urmărit silit, situat în com. Livada nr.146 compus din casă, anexe şi teren în suprafaţă de 1562 mp, proprietatea debitorilor, înscris în CF 301223 Livada, avea o valoare de circulaţie de 41.380 euro.

În cadrul procedurii de licitaţie publică, a fost fixat termen pentru vânzarea la licitaţie a imobilului, preţul de pornire al licitaţiei fiind stabilit la suma de 185.896 lei.

La primul termen nu s-a prezentat nici o persoană, executorul judecătoresc fixând un nou termen pentru vânzare, la data de 20.03.2012, în acest sens preţul de pornire al licitaţiei fiind redus cu 25%, respectiv la 139.422 lei.

În lipsa licitatorilor, s-a fixat a treia licitaţie pentru data de 22.11.2012, ocazie cu care BEJ Horia Păsculescu a încheiat procesul verbal prin care a fost declarat adjudecatar, cu preţul de 41.000 lei, intimatul T. H.L. (fila 222 dos. exec.), fiind emis actul de adjudecare (fila 223 dos. exec.), împotriva acestui proces verbal de licitaţie a fost formulată contestaţie la executare, contestatorii  invocând preţul neserios, derizoriu.

Potrivit disp. art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă, „în cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie în condiţiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitaţia va începe de la preţul de 75 % din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia.”

Instanţa a observat, că cel mai mare preţ la termenul stabilit pentru licitaţie a fost oferit de către intimatul – adjudecatar T.H.L. – de 41.000 lei, însă dispoziţiile legale mai sus arătate au fost interpretate în concordanţă cu dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de validitate ale contractului de vânzare – cumpărare, vânzarea la licitaţie fiind o formă particulară a acestuia, respectiv o vânzare forţată, realizată în cadrul executării silite, actul de adjudecare fiind actul prin care se transmite dreptul de proprietate, constituind titlu de proprietate pentru adjudecatar – conform art. 517, 518  c.pr.civ..

 Sub acest aspect, instanţa a reţinut, că preţul este obiectul prestaţiei cumpărătorului şi corespunde valorii lucrului vândut, în cazul vânzării la licitaţie publică, potrivit procedurii de executare silită imobiliară, valoarea acestuia putând fi inferioară valorii reale a bunului. Printre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească preţul imobilului, este şi aceea de a fi serios (art. 1660 Noul Cod Civil – Legea 287/2009), adică să nu fie derizoriu, vădit disproporţionat în raport de valoarea lucrului vândut. Instanţa a aratat că disp. art. 1660 NCC sunt aplicabile şi în cazul vânzării silite, în ceea ce priveşte condiţiile generale de validitate ale oricărui act juridic (proces verbal de licitaţie publică, actul de adjudecare) cu referire la cauza acestuia, mai exact la scopul imediat - contrapestaţia, deoarece, chiar dacă o asemenea vânzare se realizează prin mijlocirea executorului judecătoresc, ea nu se poate îndepărta de la aceste condiţii generale şi esenţiale pentru validatea sa, datorită specificului său şi a necesităţii respectării şi ocrotirii drepturilor părţilor implicate în procedura executării silite, executorul judecătoresc care organizează licitaţia fiind ţinut să respecte principiul enunţat, având obligaţia de a aprecia asupra seriozităţii preţului vânzării, în asemenea circumstanţe şi să nu adjudece bunul.

Având în vedere că dispoziţiile art. 1660 N.C.C., stabilesc că preţul vânzării trebuie să fie serios şi determinat/determinabil de părţi, iar în analiza acestei condiţii, preţul serios presupune ca el să fie stabilit astfel încât să nu fie vădit disproporţioat în raport de valoarea reală a lucrului, încât să se considere că nu există şi prin urmare să nu poată constitui obiect al obligaţiei cumpărătorului şi cauză suficientă a obligaţiei asumată de vânzător.

Instanţa a avut în vedere privind valoarea imobilului urmărit - situat în comuna Livada nr.146 compus din casă, anexe şi teren în suprafaţă de 1562 mp, proprietatea debitorilor, înscris în CF 301223 Livada, că acesta a fost evaluat în cadrul executării silite, la suma de 185.896 lei (41.380 euro), prin raportul de expertiză tehnică specialitatea în construcţii întocmită de exp. ing. Şipoş Alexandru Silviu (filele 65-72 dos. exec.).

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că preţul oferit în cadrul licitaţiei organizate la data de 22.11.2012, de către intimatul T. H. L.n, de 41.000 lei,  adică 22 % din valoarea de piaţă a imobilului, este unul neserios, motiv pentru care instanţa, în temeiul art. 399, 404 c.pr.civ., a admis contestaţia la executare, a dispus anularea actului de executare – proces - verbal de licitaţie din data de 22 noiembrie 2012 întocmit de B.E.J. Horia Păsculescu în dosarul execuţional nr. 131/2012 precum şi a actelor de executare silită subsecvente, iar în temeiul art. 4042 c.pr.civ., a dispus restabilirea situaţiei anterioare adjudecării imobilului înscris în CF 301223 Livada, nr. top. 66/a. 

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs T.H.L., solicitând trimiterea dosarului şi recursului spre soluţionare Tribunalului Arad, secţia civilă, iar în urma admiterii căii de atac să dispuneţi admiterea recursului formulat în cauză în temeiul disp. art. 304, 304 ind. 1 rap. la art. 312 C.p.c, cu consecinţa modificării hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii acţiunii introductive; cu cheltuieli de judecată.

Aşa cum a arătat în motivele de recurs, contestatorii au solicitat anularea procesului verbal de licitaţie întocmit de BEJ Horia Păsculescu în dosar execuţional 131/2012 şi a actelor subsecvente, cu motivarea că preţul de adjudecare al imobilului debitorilor ar fi fost unul neserios, raportat la prevederile art. 509 al. 5 C.pr. civ. Şi 1660 al. 2 NCC, respectiv că ar fi fost încălcate prevederile art. 511 C.pr.civ.

 A apreciat că hotărârea primei instanţe este netemeinică şi nelegală deoarece a preluat întocmai critica exprimată pe calea contestaţiei la executare, fără a ţine cont de poziţia şi analiza pertinentă exprimată de adjudecatar în cauză, apare ca fiind criticabilă, impunându-se modificarea acesteia cu consecinţa respingerii contestaţiei la executare.

Recurentul a participat la data de 22.11.2012 la licitaţia publică organizată de executor Horia Păsculescu, având ca obiect un imobil (intravilan cu casă), situat în vecinătatea Aradului (localitatea Livada) unde înţeles să ofere preţul de 38.000 lei şi subsecvent, date fiind şi ofertele terţului prezent la licitaţie, a oferit suma de 41.000 lei. Nu s-a făcut nicio ofertă peste acest preţ, împrejurare faţă de care, executorul judecătoresc a constatat legalitatea licitaţiei şi recurentul a fost declarat adjudecatar, reţinându-i-se banii consemnaţi pe recipisă în contul preţului, urmând a achita în termen de maxim 30 de zile şi diferenţa de preţ, ceea ce s-a şi întâmplat.

Ulterior a aflat că se contestă legalitatea procedurii în condiţiile în care, având în vedere cele stipulate în publicaţia de vânzare şi cele expuse de executor a avut deplina credinţă că procedura a respectat prevederile legale.

A apreciat că instanţa este chemată să ţină cont de cadrul în care a operat vânzarea bunului imobil din Livada 146, înscris în CF 301223 Livada, top. 66/a, nefiind vorba de o vânzare consensuală, supusă regulilor de drept comun, ci despre o valorificare a unui imobil al unor debitori de către organul de executare silită, ceea ce atrage incidenţa normelor speciale ale codului de procedură civilă - respectiv art. 509 C.pr.civilă şi art. 503 C.pr.civilă. Acest articol are ca şi corespondent prevederile art. 845 din noul cod de procedură civilă.

Din punct de vedere al aplicabilităţii legii în timp licitaţia în cadrul căreia recurentul-pârât a adjudecat imobilul din Livada 146 a fost supusă prevederilor vechiului cod de procedură civilă.

Contestatorii au evocat drept motiv de nulitate al adjudecării preţul neserios, astfel fiind relevante în speţă şi prevederile noului cod de procedură civilă (cu referire la disp. Art. 845), prevederi care, în lipsa unor criterii legale definitorii pentru noţiunea de "preţ (ne)serios" sunt de natură a aduce unele clarificări.

Faţă de lipsa unor repere legale clare privitoare la aplicabilitatea prevederilor art. 1660 al. 2, revine instanţei rolul de a analiza aplicabilitatea în concret a dispoziţiilor art. 1660 NCC.

A apreciat, ceea ce este esenţial e faptul că nu se poate asimila vânzarea realizată în procedura valorificării bunurilor la licitaţie celei consensuale, prima constituind o procedură specială, supusă unor norme procedurale speciale şi unui formalism menit să asigure prin el însuşi salvgardarea drepturilor participanţilor la procedură, aspecte care o diferenţiază esenţialmente de o vânzare consensuală. În măsura în care se acceptă o diferenţiere, urmează a constata că, în procedura executării silite legiuitorul a reglementat mijloace specifice prin care salvgardează drepturile participanţilor la procedură, fie ei debitori sau creditori. Există un formalism al procedurii care impun transparenţa acesteia, inclusiv prin comunicarea actelor de executare şi afişarea acestora în modalităţile prescrise de lege.

Debitorul este invitat să participe la procedura stabilirii preţului imobilului, dar are şi posibilitatea expresă de a proceda la o vânzare directă în cadrul procedurii, în favoarea unui cumpărător identificat de acesta, evitându-se riscul unei vânzări la licitaţie la care, este de notorietate că preţul obţinut este sub cel estimat.

Organul de executare a parcurs întocmai toate etapele prescrise de lege anterioare scoaterii imobilului la licitaţie, debitorii nu au luat parte la nici un act de executare, refuzând practic să exercite drepturile procesuale expres prevăzute. Licitaţia a urmat toate cerinţele de publicitate.

Demarată fiind procedura de valorificare a imobilului la licitaţie, debitorii îşi asumă riscul înstrăinării acestuia la un preţ sub valoarea dată de evaluare, valoarea de înstrăinare fiind cea care rezultă din jocul "cererii şi al ofertei", care îmbracă în materie execuţională forma ofertelor depuse de participanţii la licitaţie. Organul de executare este garantul transparenţei procedurii, verificând realizarea tuturor cerinţelor prescrise de lege.

Legiuitorul nu a restricţionat valorificarea bunurilor debitorului în procedura execuţională de plata unui anumit preţ, atâta vreme cât sunt respectate prevederile legale în materie, asigurându-se condiţiile de desfăşurare a unei licitaţii la care participarea să fie liberă

Bunul fiind valorificat la a treia licitaţie, în condiţiile în care, la primele două termene nici măcar nu s-au prezentat persoane interesate, recurentul-pârât adjudecând la cel mai mare preţ oferit, în condiţii de deplină libertate de a oferta.

În aceste condiţii, lipsa unor oferte superioare preţului de 41.000 lei nu poate fi imputată adjudecatarului, după cum nici oferirea acestei sume nu constituie o încălcare a vreunei norme procedurale de natură a justifica anularea procedurii. Organul de executare nu a pus în vedere că s-ar încălca vreo prevedere legală sau că, preţul ofertat ar trebui să atingă un anumit procent din preţul de evaluare.

Cu privire la seriozitatea ofertei, legiuitorul nu a restricţionat valorificarea bunurilor debitorului în procedura execuţională de plata unui anumit preţ.Optica legiuitorului este aceea de a permite valorificarea bunurilor în procedura execuţională atât la o valoare de 30% din preţul de pornire, sens în care sunt prevederile exprese ale art. 845 al. 8 teza a treia din NCPC chiar şi sub această valoare, sens în care sunt prevederile art. 845 alin. 9 NCPC

În aceste condiţii, a apreciat că suma oferită de recurent, de 41.000 lei, nu poate fi catalogată ca fiind una derizorie. O interpretare contrară ar fi de natură a contrazice textul de lege, singurul de natură a stabili criterii procentuale în materia dată.

În susţinerea afirmaţiilor invocă chiar jurisprudenţa la care contestatorii intimaţi fac trimitere reţin ca fiind un preţ neserios acel preţ ce reprezintă circa 7.7% din valoarea de circulaţie a bunului (Sentinţa 9011/01.07.2010 pronunţată de judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, depusă în copie la dosar), respectiv circa 8% din valoarea expertizată a bunului (Decizia civiiă nr. 3334R din 06.12.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti -Secţia a V-a Civilă în dosarul nr. 4561/94/2010, disponibilă la http://legeaz.net; de asemenea, face trimitere la jurisprudenţa CEDO - cauza Kanala contra Slovaciei.

Recurentul-pârât nu putea să prevedă, în mod rezonabil că preţul de 41.000 lei oferit în cadrul licitaţiei din 22.11.2012 poate fi considerat ca unul derizoriu, de natură a lipsi de efecte actul. În aceste condiţii, anularea procedurii şi implicit a actului de adjudecare, în condiţiile actualei reglementări în care Statul român nu prohibeşte o atare conduită ci, din contră, legiferează expressis verbis posibilitatea de a adjudeca bunul la cel mai mare preţ oferit, cu trimitere expresă la o valoare de 30% din preţul de strigare şi, chiar sub această valoare, constituie o privare de proprietate a recurentului în accepţiunea jurisprudenţei CEDO, privare de proprietate vădit vătămătoare.

A învederat faptul că debitorii nu au înţeles să-şi salvgardeze drepturile în cadrul procedurii execuţionale, participând la actele de executare, chiar valorificând direct bunul conform prevederilor art. 494 raportat la art.431 CPC.

 Nu s-a formulat contestaţie de către creditor, acesta din urmă fiind prejudiciat de tergiversarea executării, condiţii faţă de care a fost de acord inclusiv cu vânzarea la preţul de 41.000 lei.

 Raportat la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 511 CPC, procesul verbal întocmit de executor la 22.11.2012 face menţiune expresă că "ofertele sunt consemnate în lista de participanţi la licitaţia publică din 22/11/2012 care face parte integrantă din procesul verbal", împrejurare faţă de care nu se poate reţine o încălcare a legii, şi cu atât mai puţin o vătămare a drepturilor debitorilor contestatori.

A apreciat ca fiind nefondate criticile aduse de contestatori solicitând admiterea recursului cu consecinţa modificării hotărârii primei instanţe şi respingerea contestaţiei la executare;

Intimaţii contestatori B.T.şi B. R. au depus concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului formulat ca netemeinic şi nefondat, şi păstrarea în tot a soluţiei instanţei inferioare statuată în cadrul sentinţei civile nr. 4798 din 31.07.2013.

Poziţiile părţilor sunt foarte clar tranşate (inechivoce) încă din prima instanţă, nici recurentul şi nici intimaţii neaducând efectiv nimic nou pe palier argumentativ sau motivaţional în faţă instanţei de recurs.

Recurentul a susţinut că potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (5) C. proc. civ. 1865, în cadrul vânzării la licitaţie publică a unui bun imobil executat silit (în ipoteza în care nu este oferit nici preţul la care imobilul este evaluat) atunci acesta se va putea vinde, ulterior, la cel mai mare preţ oferit, indiferent care ar fi acest preţ.Ca un corolar, recurentul a apreciat că art. 509 alin. (5) C proc. civ. 1865 nu se coroborează cu art. 1.660 NCC (art. 1.303 C. civ. 1864).

 Intimaţii au susţinut că art. 509 alin. (5) C. proc. civ. 1865 se întregeşte/completează/influenţează întotdeauna cu art. 1.660 NCC (art. 1.303 C. civ. 1864), atrăgându-se prin această "uniune" toate consecinţele de rigoare: pret neserios (derizoriu) = nulitate proces de licitaţire + act de adjudecare.

Au arătat faptul că prima instanţă a calculat corect preţul de adjudecare al imobilului, acesta fiind de 22% din valoarea acestui bun, valoare stabilită prealabil printr-o expertiză necontestată de către recurent.

Invocând aceste argumente au solicitat a se înlătura toate digresiunile şi paralelismele realizate de către recurent vizavi de dispoziţiile Noul Cod de Procedură Civilă fiind vorba de un dosar execuţional din anul 2012, iar NCPC a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013

Au considerat că prevederile art. 1660 NCC se aplică inechivoc şi vânzării la licitaţie publică (în cadrul executării silite) deoarece aceasta este o veritabilă vânzare, şi ca oricare altă vânzare trebuie să îndeplinească şi cerinţele privitoare la preţ (inclusiv seriozitatea), iar sine pretio nulla venditio est.

Au conchis că nu există nicio contradicţie între art. 509 alin. (5) C. proc. civ. 1865, teza "la acelaşi termen bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit' şi art. 1.660 alin. (2) NCC care sub titlul marginal de Condiţii ale preţului reţine: "Aceasta trebuie să fie serios (...)', dimpotrivă, existând o perfectă armonie, completare, întrepătrundere.

 Într-adevăr „bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit”, dar acest preţ, chiar cel mai mare oferit de către un licitant "trebuie să fie serios", deci să respecte, în continuare, o atare condiţie.

Au arătat că legiuitorul se exprimă strict în maniera „bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit" ci nu în varianta "bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit, indiferent care ar fi acesta".

Au considerat că, dacă s-ar admite poziţia recurentului, ar trebui împărtăşită inclusiv teza (sine qua non, ca un corolar) că un imobil va putea fi vândut (în cadrul licitaţiei publice, în executare silită) chiar şi la un preţ de 1 Ron, sau chiar 1 ban, odată de acest recurent exclude totalmente incidenţa art. 1660 NCC (cu a sa condiţie a preţului neserios) în vânzarea silită.

Examinând sentinţa recurată prin prisma art.304 şi 3041 C.proc. civ. tribunalul a  reţinut că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii în sensul art.304 pct.9 din C.proc.civ.

Art.509 alin.5 C.proc.civ. prevede în esenţă că, dacă la licitaţiile ulterioare nu se obţine preţul de începere, bunul imobil va fi vândut la cel mai mare preţ oferit.

Textul s-a aplicat întocmai la situaţia concretă din speţă în care recurentul adjudecatar a oferit la cea de a treia licitaţie preţul cel mai mare, în condiţiile în care la primele două termene de licitaţie nu s-a prezentat nimeni şi asta ţinând cont de faptul că întreaga procedură execuţională este publică.

Faţă de cele ce preced,a prelua şi aplica textele legale din dreptul substanţial care reglementează preţul serios pentru ipoteza vânzării silite, ar însemna ca executorul să aprecieze după bunul său plac când este sau nu serios preţul imobilului scos la licitaţie – asta evident în condiţii similare cu speţa de faţă -. De asemenea când executorul ,, ar aprecia” că preţul nu este serios ar trebui să reia licitaţiile până când ,, i se va părea serios” preţul oferit. Vânzarea silită nu poate fi nici pe departe asimilată cu vânzarea consensuală, în prima ipoteză există debitori care nu-şi execută obligaţiile care le revin din titlurile executorii, de aceea se ajunge la urmărirea silită a bunurilor lor.

Situaţia ar fi radical diferită dacă în concret s-ar proba existenţa unei conivenţe frauduloase între executorul judecătoresc şi participanţii la licitaţii sau că executorul ar fi împiedicat participarea terţilor la licitaţii astfel ca să se ajungă la un ,, preţ neserios”, ceea ce nu este cazul.

În condiţiile în care întreaga procedură a fost publică, transparentă şi s-au respectat prevederile codului de procedură civilă, nu se pune problema unei vătămări procesuale a debitorilor care nu-şi plătesc datoriile, ci invers creditorul este cel prejudiciat întrucât nu i se plăteşte creanţa.

Pentru considerentele expus,tribunalul a admis recursul formulat de recurentul T.H. L. în contradictoriu cu intimaţii: B.T., B. R. şi M. A. C. împotriva sentinţei civile nr. 4798/31.07.2013 pronunţată de Judecătoria Arad şi în consecinţă a modificat în tot sentinţa recurată în sensul respingerii contestaţiei la executare.

Domenii speta

Spete similare