Cont.adm: Taxă pe poluare. Reglementare internă: oug nr.50/2008. Jurisprudenţă cjue. Dobânda fiscală: incidenţa dispoziţiilor art.124 din Codul de procedură fiscală

CONT.ADM: Taxă pe poluare. Reglementare internă: OUG nr.50/2008. Jurisprudenţă CJUE. Dobânda fiscală: incidenţa dispoziţiilor art.124 din Codul de procedură fiscală

1.) – Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr. 1054/114/2013 din 11.02.2013, reclamantul  T.C. a chemat în judecată pe pârâtele AFPM Buzău  şi  AFM Bucureşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:  a) obligarea pârâtelor în solidar la restituirea taxei pe  poluare în cuantum de 1.305  lei achitată pentru un autovehicul  achiziţionat dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene , precum şi  b) la plata în solidar a dobânzii fiscale prevăzută de art. 124 din Codul de procedură fiscală, calculată  de la data efectuării plăţii şi până la data restituirii integrale a acesteia.

2.) – Motivarea acţiunii

2.1.) În fapt,  reclamantul a învederat că la data de 12.11.2010 a dobândit  un autovehicul de provenienţă dintr-un alt stat membru al Comunităţii Europene marca Opel tip Zafira, număr de identificare X an de fabricaţie 2001,  înmatriculat pentru prima data la 07.05.2001, pentru care a achitat în temeiul prevederilor OUG nr.50/2008 o taxă pe  poluare impusă în cuantum de 1305 lei. Consideră că taxa achitată contravine normelor Tratatului instituind Comunitatea Europeană care prevalează asupra dreptului naţional, astfel că se impune înlăturarea reglementării din OUG nr.50/2008 prin care se instituie o taxă internă discriminatorie  .

2.2) În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 148 din Constituţia României, paragraful 110 ( ex articolul 90) din Tratatul privind funcţionarea Comunităţii Europene şi prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

3.) Probe

3.1.) - În sprijinul susţinerilor formulate prin acţiunea introductivă, reclamantul a depus la dosar : actul de proprietate al autovehiculului  (contract de vânzare cumpărare, fila 5,5/verso), cartea de identitate a autovehiculului (filele 9), certificatul de înmatriculare al autovehiculului emis de autoritatea română competentă ( fila 8, 8/verso), decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de AFPM Buzău la data de 18.11.2010 ( fila10), chitanţa emisă de Trezoreria Municipiului Buzău  privind taxa pe poluare (  fila 10) şi  dovada efectuării procedurii instituite la art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală  (filele 11,12,13).

3.2.) – Pârâţii nu au solicitat administrarea de probe .

4.) - Întâmpinarea

4.1.) Citată legal, pârâta AFPM  Buzău a formulat întâmpinare în temeiul prevederilor  art.115-118 din Codul de procedură civilă, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă pe cale de excepţie şi ca neîntemeiată pe fond ( filele 24-26).

4.1.1.) Pe cale de excepţie,  pârâta a invocat  inadmisibilitatea  acţiunii,  întrucât reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă instituită la art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi respectiv la art. 207 al.1 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală .

4.1.2.) – Pe fond, pârâta a susţinut că acţiunea este neîntemeiată în raport de prevederile OUG nr.50/2008, în condiţiile în care reclamantul a utilizat taxa pe poluare la înmatricularea autovehiculului respectiv .

4.2.) – Citată legal , pârâta AFM Bucureşti  nu a formulat întâmpinare , nu a solicitat administrarea de probatorii  şi nici nu s-a înfăţişat în instanţă .

5.) – Analiză . Constatări . Considerente

Analizând cererea formulată de reclamantă în raport de actele şi lucrările dosarului şi de prevederile legale incidente , tribunalul a reţinut  :

5.1.) – Situaţia în fapt dedusă judecăţii

5.1.1.) –În baza contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 12.11.2010, reclamantul a achiziţionat  un autovehicul de provenienţă dintr-un alt stat membru al Comunităţii Europene marca Opel tip Zafira, număr de identificare X, an de fabricaţie 2001,  înmatriculat pentru prima data la 07.05.2001.

5.1.2.) – În vederea înmatriculării autovehiculului  în România, reclamantul a fost obligat să achite o taxă pe poluare în cuantum de 1.305 lei, stabilită în aplicarea dispoziţiilor OUG nr.50/2008 prin decizia de calcul emisă de AFPM Buzău, depusă la fila 10 dosar, fiind achitată la Trezoreria Municipiului  Buzău  în baza chitanţei seria TS4A nr. 4462824/19.11.2010.

5.1.3.) -Anterior formulării acţiunii, reclamantul a efectuat procedura instituită la art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală, astfel cum rezultă din înscrisul depus la filele 11,12,13 dosar, pârâta comunicând  reclamantei că nu i se restituie taxa pe poluare, întrucât a fost stabilită cu respectarea prevederilor OUG nr. 50/2008 şi a  beneficiat de ea la înmatricularea autovehiculului.

5.1.4) – Atacând în instanţa de contencios administrativ refuzul autorităţii fiscale de a-i restitui  taxa pe poluare achitată cu încălcarea dispoziţiilor  legislaţiei comunitare în materie , reclamantul se consideră vătămată în drepturile sale legitime , astfel că  sunt  îndeplinite  condiţiile de admisibilitate  a acţiunii, prevăzute de art.1 din Legea nr.554/2004.

5.2.) – Cadrul juridic . Reglementarea internă

5.2.1.) – Taxa pe poluare pentru autovehicule  din categoriile M(1) – M ( 3) şi N ( 1) – N (3) , astfel cum sunt definite  la art.3 din reglementările  privind omologarea de tip şi eliberarea cărţii de identitate a vehiculelor rutiere , precum şi omologarea de tip a produselor  utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice , transporturilor şi locuinţei nr.211/2003 a fost instituită prin OUG nr.50/2008 care a abrogat prevederile art.214¹ - 214³ din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal referitoare la taxa specială  pentru autoturisme şi autovehicule .

5.2.2.) – Potrivit art.4 lit.a) din OUG nr.50/2008, obligaţia de plată a taxei interne intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul  în România , modul de calcul al acesteia fiind stabilit la art.6 , fără ca textul să facă distincţie între autovehiculele produse în România şi cele produse în afara acesteia , şi nici între autovehiculele noi  şi cele de ocazie.

5.2.3.) – Din interpretarea logică şi sistematică a textului de lege evocat , rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România , nu şi pentru cele aflate deja în circulaţie.

5.3.) – Art.110 ( ex articolul 90 paragraf 1 TCE ) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) , publicat în Jurnalul Oficial la data de 30.03.2010 ( versiune consolidată )

5.3.1.) – Conform prevederilor art.28 din Tratat , versiunea consolidată, Uniunea  este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implică interzicerea  între statele membre , a taxelor vamale la import şi export  şi a oricăror taxe  cu efect echivalent , precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţări terţe.

5.3.2.) – La art.30 şi art.31 din Tratat, se dispune în sensul că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent . Această interdicţie se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal . Niciun stat membru nu aplică , direct sau indirect , produselor altor state  membre impozite interne  de orice natură mai mari decât cele care se aplică , direct sau indirect , produselor naţionale similare . De asemenea , niciun stat membru  nu aplică produselor altor state  membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.

5.3.3.) – Dispoziţiile art.110 ( ex articolul 90 paragraf 1 ) din Tratatul Uniunii Europene , versiunea consolidată , prevăd că nici un stat membru nu aplică , direct sau indirect , produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică , direct sau indirect , produselor naţionale similare.

5.4.) – Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

5.4.1.) – Cauza Costa / Enel ( 1964) : Legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent  de drept –  nu ar putea să ducă la anularea lui , dată fiind natura sa originară şi specială , fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială. Decizia a definit şi relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre , arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă , care are prioritate de aplicare chiar şi în faţa dreptului naţional ulterior.

5.4.2.) – Cauza Weigel ( 2004): Obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele comunitare în condiţiile normale de concurenţă , prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre. Prin urmare , scopul acestei reglementări o constituie  interzicerea discriminării fiscale între produsele importate şi cele similare autohtone.

5.4.3.) – Hotărârea din 15 septembrie 2005 , Comisia / Danemarca, C – 464/02 : Toate autovehiculele comercializate  pe piaţa unui stat membru sunt ” produse naţionale ” în sensul prevederilor art.110 TFUE, iar cele similare acestora cumpărate de pe pieţele altor state spre a fi importate în acest stat membru devin ” produse concurente ” ale celor dintâi , în măsura în care sunt similare  din punct de vedere al tipului de produs , al caracteristicilor şi al uzurii. În contextul asigurării liberei circulaţii a mărfurilor şi a unui regim vamal nediscriminatoriu , instituirea la nivelul statului membru a unor măsuri fiscale de natură să favorizeze produsele naţionale în defavoarea produselor concurente , reprezintă o evidentă încălcare a acestor principii. Prin urmare , statele membre sunt obligate să se abţină de la instituirea oricăror  măsuri de natură să favorizeze produsele naţionale în defavoarea produselor concurente provenite din statele membre .

5.4.4.) – Cauzele reunite C – 290 Nadasdi şi C – 333/05 Nemeth / 2006: O taxă care nu este percepută pentru faptul că un  autovehicul traversează frontiera unui stat membru , ci pentru prima înmatriculare pe teritoriul acestuia , în vederea punerii în circulaţie, nu constituie o taxă vamală în sensul art.25 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor şi trebuie examinată în lumina art.90 din tratat.

5.4.5.) – Hotărârea din 18.01.2007 , Brzezinschi, C -313 / 05 , pct.27 : Art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană reprezintă în cadrul tratatului o completare a dispoziţiilor privind eliminarea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent . Această dispoziţie are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor  între statele  membre în condiţii normale de concurenţă , prin eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre.

5.4.6.) – Hotărârea din 20.09.2007, Comisia / Grecia , C – 74/06, pct.24; Ordonanţa din 10.12.2007, Kawala, C – 134/07, pct.28; Hotărârea din 17.07.2008, Krawczyunski , C – 426/07, pct.31: În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate , art.90 din Tratat  vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele din import.

5.4.7.) – Hotărârea pronunţată de CJCE în cauzele reunite C -393/04 şi C – 41/05 , Air Liquide Industries Belgium , par.55 : Prevederile art.110  ( ex articolul 90 par.1 ) TFUE interzic , fără excepţii , discriminarea fiscală şi orice măsură de protecţie care poate rezulta prin aplicarea unor taxe sau impozite , între produsele din statele membre ale comunităţii şi cele din producţia internă a unui stat membru , în scopul asigurării respectării şi aplicării principiului circulaţiei mărfurilor.

5.4.8.) – Hotărârea din 17.07.2008 pronunţată în cauza  Krawczy: În materia importurilor autovehiculelor de ocazie , art.90  CE urmăreşte să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne , în privinţa concurenţei dintre produsele importate şi cele care se află deja pe piaţa naţională.

5.4.9.) – Hotărârea din 19.03.2009 , Comisia / Finlanda , C – 10/08, pct.24 : Un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea  ca produsele importate  să fie mai aspru taxate decât produsele naţionale  şi să nu producă  în nici un caz efecte discriminatorii. Art.90 din Tratat  nu interzice introducerea unui impozit de natură internă , ci numai aplicarea lui discriminatoriu  şi numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene .

6.) – Compatibilitatea taxei pe poluare cu dispoziţiile  art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii  Europene TFUE

 6.1.) – Examinând compatibilitatea taxei pe poluare reglementată de OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare cu prevederile art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii  Europene ( ex articolul 90 din TCE): prin Hotărârea preliminară din 7.04.2011 pronunţată în cauza C – 402/09, Tatu s-a statuat în sensul că ”articolul 110 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene trebuie interpretat în sensul că se instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor  cu ocazia primei înmatriculări  în acest stat membru , dacă regimul acestei măsuri fiscale  este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie , în statul membru menţionat , a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte  state membre , fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională ”.

6.2.) – Curtea a decis , deci , prin această hotărâre preliminară , că art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii  Europene trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale , taxa pe poluare ,  doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008, deşi nediscriminatorie , creează un efect protecţionist  pe piaţă, descurajând importul de maşini de ocazie fără a descuraja în egală măsură şi cumpărarea de maşini de ocazie existente pe piaţă anterior ordonanţei evocate.

6.3.) – În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea preliminară din 07.07.2011 în cauza C – 263/10 , Nisipeanu v. România, la cererea formulată în temeiul art.234 CE de către Tribunalul Gorj .

6.4.) – Curtea a arătat în considerentele hotărârii pronunţate că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă , vizează eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenite din alte state membre , interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naţionale similare, vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele de import.

7.) – Obligativitatea respectării dreptului comunitar. Prioritatea dreptului comunitar faţă de reglementările interne

7.1.) – Prin Legea nr.157/2005 , România a ratificat Tratatul privind  aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană .

7.2.) – Efectele ratificării Tratatului sunt reglementate de art.148 alin.2 şi 4 din Constituţia României , conform cărora :

” (2) Ca urmare a aderării , prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu , au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne , cu respectarea prevederilor actului de aderare .

(4) Parlamentul , Preşedintele României , Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din  prevederile alineatului (2) ”.

7.3.) –De necontestat, prin Decizia nr.802 din 19.05.2009, Curtea Constituţională a României a respins excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr.50/20058. Taxa pe poluare instituită , însă, prin această ordonanţă este contrară prevederilor art.110 ( ex articolul 90 paragraf 1) din TFUE .

8.) Competenţa instanţei de a evalua conformitatea legislaţiei interne cu dispoziţiile din dreptul comunitar şi de a da eficienţă acestora

8.1.) – Prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene din 9 martie 1978 pronunţată în Cauza 106/77 , Administrazione delle Finanze dello Stato c. Simmenthal s-a statuat în sensul că : ” … judecătorul naţional însărcinat, potrivit competenţei sale , să aplice dispoziţiile dreptului comunitar, are obligaţia de a asigura deplina eficacitate a acestor norme , lăsând neaplicată , din oficiu dacă este necesar , orice dispoziţie contrară a legislaţiei naţionale , chiar ulterioară , fără a solicita sau a aştepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu ”.

8.2.) – Aşadar , în raport de dispozitivul hotărârii evocate , instanţelor române le revine obligaţia de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar , ele fiind competente să procedeze la evaluarea conformităţii legislaţiei române cu dispoziţiile din dreptul comunitar şi să înlăture de la aplicare orice dispoziţie contrară a legislaţiei naţionale .

9.) – Soluţia tribunalului

9.1.) - Pe excepţie :  art.137 Cod procedură civilă

Excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind restituirea taxei pe poluare , invocată de AFPM Buzău este neîntemeiată .

În acest sens se are în vedere : Decizia nr.24 din 14.11.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii ce face obiectul dosarului nr.9/2011, prin care  s-a statuat :

” Procedura de contestare prevăzută la art.7 din OUG nr.50/2008 , aprobată prin Legea nr.140/2011 , raportat la art.205 – 218 din Codul de procedură fiscală , nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiate pe dispoziţiile art.117 alin.1 lit.d) din acelaşi cod.

Existenţa art.117 alin.1 lit.d) din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obţine decât atacând direct decizia de calcul al taxei pe poluare . Or , potrivit regulii de interpretare ” actus intepretandus est potius ut valeat quam pereat ”, un text de lege trebuie interpretat în sensul în care ar produce efecte , iar nu în sensul în care n-ar produce niciunul . 

Nu trebuie ignorate obiectul şi finalitatea celor două proceduri care vizează, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare, cu consecinţa înlăturării acesteia din realitatea juridică, iar , pe de altă parte,  cenzurarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererii de restituire a taxei pe poluare şi obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu.

Procedura prealabilă reglementată de dispoziţiile legale amintite anterior este obligatorie numai în cazul primei categorii de acţiuni, în timp ce, pentru a doua , ea nu mai are un astfel de caracter în baza art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Soluţia admisibilităţii unor asemenea acţiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care recunoaşte contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită ( relevantă în această privinţă fiind jurisprudenţa Metallgesellshaft şi Hoechst ) .

Această soluţie se impune şi prin prisma Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.

Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei pe poluare, cu consecinţa previzibilă a respingerii contestaţiei, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu naţional efectiv în sensul Convenţiei, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naţionale incompatibile cu dreptul european , obstacol interpus chiar de autorităţile fiscale naţionale aflate în culpă.”

9.2.) – Pe fond : tribunalul reţine

9.2.1.) – Prin efectul aplicării directe a dispoziţiilor art. 110 paragraf 1 TFUE , instanţa este datoare să constate că prevederile O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare sunt reglementări contrare, astfel că nu pot fi menţinute ca aplicabile în cauza pendinte judecăţii.

9.2.2.) – În condiţiile în care taxa pe poluare ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislaţiei fiscale interne apreciată ca fiind contrară normelor comunitare , tribunalul reţine că este aplicabil principiul consacrat în sensul că în situaţia în care un stat membru a impus sau a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, el este obligat să restituie taxa percepută astfel .

9.2.3.) – Tribunalul reţine că datorită incompatibilităţii normelor OUG nr.50/2008 cu dreptul comunitar , în cauză devine aplicabilă regula consacrată la nivel de principiu prin  art.1092 din Codul civil  potrivit căruia ” ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii ”.

9.2.4.) –Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit ferm că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat , cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză, în astfel de cauze putând fi plătite şi daune pentru pierderile suferite  ( sens în care se  invocă : Cazul nr.68/79 , Hans Just I/S c. Ministère danois des impôts et accises , precum şi Cauza conexată C – 290/05 şi C – 333/05 Akos Nadasdi şi Ilona Nemeth)

9.2.5.) – În contextul elementelor de fapt şi de drept expuse, tribunalul a apreciat că reclamantul  are dreptul la restituirea integrală a taxei pe poluare încasată în baza unor dispoziţii legale interne contrare normelor comunitare în materie.

9.2.6.) – Pentru considerentele expuse, s-a  respins excepţia  invocată de pârâta AFPM Buzău privind  inadmisibilitatea capătului de cerere referitor la restituirea taxei pe poluare.

9.2.7.) – Pe fond, pentru considerentele expuse s-a admis ca întemeiată acţiunea formulată de reclamant în sensul obligării în solidar a pârâtelor AFPM Buzău şi AFM Bucureşti la restituirea către reclamantă a sumei de 1.305 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare.

9.2.8.) – Pârâtele sunt obligate în solidar şi la  dobânda în  materie  fiscală prevăzută  de art. 124  din Codul de  procedură fiscală,  calculată de la data efectuării plăţii şi până la data restituirii integrale a acesteia , în vederea acoperirii prejudiciului cauzat reclamantului , compus din cuantumul taxei  şi folosul nerealizat : dobânda invocată.

9.2.9) – Conform art. 274 Cod procedură civilă pârâtele sunt obligate să plătească în solidar reclamantului suma de 539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat şi taxei de timbru ).

Domenii speta

Spete similare