Plângere contravenţională

Obiect: plângere contravenţională

Deliberând asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele:

Prin plângerea introdusă pe rolul instanţei la data ….. şi înregistrată sub numărul …. petentul MD a solicitat în principal anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ….. din data de …., întocmit de către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale I. – Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale B., si în subsidiar înlocuirea sancţiunii principale cu avertisment.

În motivarea plângerii contravenţionale, petentul a arătat faptul că la data de ….., în timp ce conducea autoturismul marca FF cu numărul de înmatriculare ….. pe Calea Romanului din B., jud. B., a fost oprit din trafic neregulamentar de către agenţii de la V., care i-au adus la cunoştinţă că trebuie să fie supus unui control al habitaclului autovehiculului.

Petentul a mai precizat faptul că s-a conformat şi s-a supus controlului, explicând agenţilor că nu au dreptul să îl oprească din trafic, recunoscând că marfa transportată a cumpărat-o din târgul de la S., pentru consumul zilnic, respectiv 3149 pachete de ţigări.

Petentul a mai precizat faptul că ordinul de misiune al agenţilor constatatori făcea referire doar la controlul autovehiculelor în punctul de trecere al frontierei şi nu la oprirea în trafic.

Petentul a mai învederat faptul că marfa a cumpărat-o şi nu a introdus-o personal şi ilegal pe teritoriul României, pentru a fi accizată, el nefiind titularul de drept decât în urma cumpărării din ….., fiind astfel incidente prevederile art. 64 alin. 1 şi 2 din O.G. 92/2003.

Petentul a mai precizat faptul că s-a eliberat Adeverinţa de reţinere a bunurilor ……, fără a fi menţionată nici o Decizie de impunere sau consemnarea expresă în procesul verbal a unei baze legale prin care s-a dispus confiscarea, aşa cum este obligatoriu de menţionat în conformitate cu dispoziţiile art. 220 alin. 2 lit. a din O.G. 92/2003.

Petentul a mai arătat faptul că Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale B. şi-a depăşit atribuţiile faţă de prevederile art. 16.

Petentul a mai precizat faptul că potrivit art. II, III, IV din O.U.G. nr. 47/2000, cantitatea de ţigări confiscată avea aplicat timbru fiscal Republica M., oficial devenind un produs accizabil, el neavând cunoştinţă că proprietarul de drept de la care le-a cumpărat nu a achitat acciza pe această cantitate.

Petentul a mai solicitat să se ţină cont de prevederile art. 11 alin. 1 din O.G. 2/2001, respectiv un caz fortuit, independent de voinţa şi ştiinţa sa, care înlătură caracterul contravenţional al faptei.

Petentul a mai învederat faptul că intimata avea obligaţia de a-i aduce la cunoştinţă somaţia şi impunerea prevăzută de art. 244 ind. 1 alin.1 din Legea 571/2003, fără a lua direct măsura confiscării şi sancţionării cu suma de ….. de lei.

Petentul a mai precizat faptul că măsura luată cei doi agenţi constatatori contravine şi prevederilor art. 57 din Constituţie, precum şi prevederilor constituţionale care consacră libertatea comerţului.

Petentul a mai precizat faptul că pachetele de ţigări confiscate întruneau elementele prevăzute de art. 204 din Legea nr. 571/2003.

Petentul a mai arătat faptul că el nu a avut ştiinţă de antrepozitarul produselor confiscate motiv pentru care a solicitat o anchetă concretă care nu s-a derulat fiind supus unui control simplu.

Petentul a mai menţionat faptul că imprimatul „Adeverinţă de reţinere a bunurilor”, nu corespunde formei şi fondului procesului verbal de confiscare în conformitate cu prevederile art. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. 

Petentul a mai arătat faptul că agentul constatator a aplicat sancţiunea în funcţie de prevederea legală raportată mecanic la un articol de lege, neaplicând funcţiile de bază ale contravenţiei respectiv funcţia educativă, preventivă, de restaurare a normei juridice, accentuând doar funcţia sancţionatorie.

Petentul a mai arătat faptul că, contravenţiei reţinute în sarcina sa îi lipseşte latura obiectivă întrucât nu există legătură de cauzalitate între contravenţia încadrată în procesul verbal si fapta descrisă, implicit urmarea imediată.

În drept, petentul a invocat prevederile art. 36 din O.G. 2/2001, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.

În dovedirea plângerii petenta a depus la dosarul cauzei copie după procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ….. nr. …. din data de …… (f. 7), adeverinţa de reţinere a bunurilor seria …. (f. 8), înştiinţare de plată (f. 9).

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar conform dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 raportat la cele ale art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.

În termen legal, la data de ….., intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, intimata a precizat faptul că legiuitorul a incriminat simpla deţinere a produselor accizabile în afara regimului suspensiv care nu au fost introduse în sistemul de accizare, neavând relevanţă scopul în care sunt deţinute produsele respective sau destinaţia acestora, fapt susţinut şi de către Decizia nr. …… a Curţii Constituţionale.

Cu privire la dreptul legal al inspectorilor vamali de a opri şi de controla mijloacele de transport aflate în trafic, intimata  a invocat aplicarea art. 4 alin. 1 pct. 43 si 44 din H.G. 110/2009, art. 591 şi 595 din H.G.  707/2006.

Intimata a mai arătat faptul ca petentul nu a făcut dovada contrară celor reţinute în procesul verbal, nefiind incidentă nici una dintre cauzele exoneratoare de răspundere prevăzute limitativ de art. 11 din O.G. 2/2001.

Intimata a mai precizat faptul că pentru realizarea scopului educativ şi preventiv al sancţiunii nu este suficientă sancţionarea cu avertisment întrucât faptele nu prezintă o gravitate redusă, fiind vorba de abateri la regimul vamal al produselor accizabile, săvârşite de o persoană fizică, care trebuie să respecte prevederile legale privind deţinerea şi comercializarea produselor accizabile pe teritoriul României, a căror necunoaştere nu poate fi invocată conform principiului de drept „nemo censetur ignorare legem”.

În drept, intimata a invocat disp. art. 168 alin. 2 din Legea 571/2003, H.G. 110/2009, art. 220 din O.G. 92/2003, art. 591 şi 595 din H.G. 707/2006.

În susţinerea întâmpinării, intimata a depus la dosarul cauzei: ordin de misiune nr. …… (f. 15),

În baza art. 167 Cod procedură civilă, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri  apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria ….. din data de …. încheiat de către intimată, petentul a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de ….. lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 168 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 şi sancţionată de art. 220 alin. 1 lit. a din O.G. 92/2003.

S-a reţinut faptul că la controlul efectuat în trafic pe DN 2, la intrarea în oraşul B. dinspre R., în baza ordinului de misiune nr. ….., în jurul orei …, a fost oprit autoturismul marca F. cu nr. de înmatriculare …., condus de MD, fără ocupaţie. La controlul  autoturismului s-a constatat ca MD deţinea cantitatea de 3149 pachete ţigarete aflate în portbagaj şi pe bancheta din spate cu marcaje necorespunzătoare Rep. M., fără accize plătite şi fără a fi introduse în sistemul de accizare. MD a încălcat astfel prevederile art. 168 alin. 2 din Legea nr. 571/2003. fapta constituie contravenţia prevăzută de art. 220 alin. 1 lit. a din O.G. 92/2003 republicată.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:

Sub aspectul legalităţii procesului-verbal, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute.

Instanţa mai reţine, de asemenea şi împrejurarea că faptei reţinute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică şi a fost legal individualizată, raportat la dispoziţiile art. 168 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 care prevăd faptul că este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită precum şi la dispoziţiile art. 220 alin. 1 lit. a din O.G. 92/2003 care prevăd faptul că constituie contravenţie deţinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal.

Cu privire la susţinerea petetului potrivit căreia imprimatul „Adeverinţă de reţinere a bunurilor”, nu corespunde formei şi fondului procesului verbal de confiscare în conformitate cu prevederile O.G. 92/2003, tipizatul utilizat nefiind cel reglementat de Codul fiscal, instanţa reţine că potrivit  art. 34 din O.G. 2/2001, este învestită cu verificarea legalităţii şi temeinicii procesului verbal de sancţionare si constatare a contravenţiei şi nu a altor acte care sunt întocmite de către organul constatator. Mai mult, petentul nu a invocat şi nu a probat un prejudiciu cauzat de modul de întocmire a acestei adeverinţe, vătămare care să se răsfrângă şi asupra procesului verbal,  motiv pentru care va respinge această susţinere ca neîntemeiată.

Instanţa apreciază ca neîntemeiată susţinerea petentului potrivit căreia agenţii constatatori din cadrul Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale B. nu au dreptul să îl oprească din trafic, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 4 alin. 1 pct. 43 din H.G. 110/2009 Autoritatea Naţională a Vămilor are printre atribuţii şi pe aceea de a controla, în condiţiile legii, mijloacele de transport încărcate sau susceptibile a fi încărcate cu produse accizabile aflate în mişcare intracomunitară iar conform art. 591 din H.G. 707/2006 pe întregul teritoriu naţional, autoritatea vamală abilitată are, în condiţiile legii, următoarele drepturi: a) de a opri orice mijloace de transport, utilizând semnale formale specifice prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002; b) de a verifica documentele mijlocului de transport, precum şi cele care arată provenienţa şi regimul vamal al bunurilor, inclusiv documentele de transport internaţional c) de a controla mijlocul de transport, aplicând sigilii vamale asupra compartimentului de marfă atunci când este cazul;d) de a controla clădiri, depozite, terenuri, sedii şi alte obiective, unde se găsesc sau ar putea să se găsească mărfuri supuse controlului vamal.

Rezultă astfel, din coroborarea celor două prevederi legale faptul că, agenţii constatatori din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor pot în mod legal să oprească orice mijloc de transport încărcat sau susceptibil a fi încărcate cu produse accizabile aflate în mişcare intracomunitară, competenţa lor extinzându-se pe întreg teritoriul tării.

Cu privire la susţinerea petentului potrivit căreia ordinul de misiune al agenţilor a fost emis în data de ….. în condiţiile în care această zi era una de duminică, iar ora constatării faptei a fost ….:

La fila 15 din dosar de află ordinul de misiune nr. ….. emis de către Autoritatea Naţională a Vămilor, act care are forţă probantă cu privire la menţiunile inserate în cuprinsul său până la înscrierea în fals. Instanţa civilă nu poate reţine faptul că acest act a fost emis la o altă dată decât cea inserată în cuprinsul său, neputând pe bază de simple prezumţii, să stabilească faptul că a fost emis ulterior sau anterior datei controlului.

Mai mult, instanţa mai reţine faptul că potrivit art. 4 alin. 1 pct. 44 din H.G. 110/2009 Autoritatea Naţională a Vămilor are printre atribuţii şi pe aceea de a constata şi sancţiona faptele care constituie contravenţii potrivit reglementărilor fiscale referitoare la regimul produselor accizabile şi reţine, în vederea confiscării, mărfurile care fac obiectul contravenţiei, pentru care legea prevede o astfel de sancţiune.

Prin urmare, condiţia necesară şi suficientă pentru a dresa actul sancţionator este aceea ca agentul constatator să aibă calitatea de lucrător vamal cu atribuţii în acest domeniu, fără să existe vreo cerinţă specială cum ar fi aceea a unui ordin de misiune.

Scopul ordinului de misiune, este acela de a asigura buna funcţionare şi organizare internă a unui instituţii prin valorificarea eficientă a personalului, însă calitatea de lucrător cu atribuţii specifice în cadrul Autoritatea Naţională a Vămilor, este cea care îl împuterniceşte pe agent să încheie procesul verbal, iar nu ordinul de misiune.

Deşi petentul a invocat faptul că nu există consemnat în procesul verbal o bază legală prin care s-a dispus confiscarea, din analiza procesului verbal (fila 7 verso) instanţa constată faptul că, la punctul B s-a menţionat că „în conformitate cu art. 220 alin. 2 lit. a din O.G. 92/2003 se confiscă de la contravenient 3149 pachete de ţigări, mărci diverse, timbre Republica M., conform Adeverinţei de reţinere a bunurilor nr. ……”. Aşadar, instanţa nu va reţine ca întemeiată nici această susţinere a petentului.

Instanţa va respinge ca neîntemeiată şi susţinerea petentului potrivit căreia intimata avea obligaţia de a-i aduce la cunoştinţă somaţia şi impunerea prevăzută de art. 244 ind. 1 alin.1 din Legea 571/2003, fără a lua direct măsura confiscării şi sancţionării cu suma de ….de lei întrucât o astfel de prevedere nu există în cuprinsul Legii 571/2003 la articolul invocat de petent  fiind prevăzut faptul că agenţii economici care doresc să distribuie şi să comercializeze angro băuturi alcoolice şi produse din tutun sunt obligaţi ca până la data de ….. să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială şi să îndeplinească următoarele condiţii [...].

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanţa reţine faptul că situaţia de fapt reţinută în procesul verbal corespunde realităţii, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenţiei reţinute de către intimată.

Potrivit dispoziţiilor art. 220 alin. 1 lit. a din O.G. 92/2003 constituie contravenţie deţinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv, care nu au fost introduse în sistemul de accizare conform titlului VII din Codul fiscal.

Din analiza acestor prevederi legale rezultă că, elementul material al contravenţiei este deţinerea de produse accizabile în afara regimului suspensiv. Prin urmare, calitatea de subiect activ al acestei contravenţii o are cel care deţine un astfel de produs, neprezentând relevanţă juridică faptul că această persoană nu este cea care a introdus marfa în ţară.

De asemenea, instanţa mai reţine faptul că tutunul este un produs accizabil astfel cum rezultă din art. 125¹ alin. 1 pct. 7 din Legea 571/2003 care prevede faptul că produse accizabile sunt produsele energetice, alcoolul şi băuturile alcoolice şi tutunul prelucrat, astfel cum sunt definite de legislaţia în vigoare, cu excepţia gazului distribuit prin sistemul de distribuţie a gazelor naturale şi a energiei electrice.

Aşadar, întrucât cele 3149 pachete de ţigări au fost găsite asupra petentului, potrivit art. 220 alin. 1 lit. a din O.G. 92/2003 în mod legal şi corect s-a reţinut fapta contravenţională în sarcina petentului.

De asemenea, potrivit  normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 cuprinse în Hotărârea nr. 44/2004, în afara antrepozitului fiscal pot fi deţinute numai produsele accizabile pentru care acciza a fost plătită, iar prin circuitul economic, se poate face dovada că provin de la un antrepozitar autorizat, de la un operator înregistrat, de la un operator neînregistrat sau de la un importator.

Prin urmare, instanţa va respinge susţinerile petentului pe acest aspect, reţinând şi  faptul că prevederile art. 64 alin. 1 şi 2 din O.G. 92/2003, invocate în cuprinsul plângerii contravenţionale, nu au aplicabilitate în prezenta cauză, acestea referindu-se la forţa probantă a documentelor justificative şi a evidenţelor contabile.

Instanţa nu va reţine nici susţinerile petentului care a arătat faptul că pachetele de ţigări confiscate întruneau elementele prevăzute de art. 204 din Legea 571/2003 fiind marcate în mod corespunzător, întrucât aplicarea unui timbru Republica M. nu are semnificaţia plăţii accizei în România ci în Republica M..

Instanţa mai reţine şi faptul că, potrivit principiului de drept nemo censetur ignorare legem se prezumă că toata lumea cunoaşte legea şi nimeni nu poate fi apărat de răspundere invocând necunoaşterea prevederilor ei, eroarea de drept nefiind exoneratoare de răspundere, cunoaşterea şi respectarea legilor fiind o îndatorire primordială a tuturor cetăţenilor, înscrisă în Constituţie, astfel încât apărările petentului pe acest aspect sunt vădit neîntemeiate.

De asemenea, instanţa reţine faptul că nu sunt întrunite nici condiţiile cazului fortuit invocat de către petent, nefiind probată intervenţia unui energii a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută de natură a determina petentul să săvârşească fapta contravenţională.

Prin urmare, întrucât petentul nu a probat o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de către agentul constatator şi nu există alte elemente care să formeze convingerea instanţei că procesul verbal atacat ar fi netemeinic sau nelegal,  urmează să menţină procesul-verbal ca legal şi temeinic.

Cu privire la individualizarea sancţiunii, instanţa are în vedere că aceasta respectă exigenţele art. 5 alin. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, sancţiunea stabilită este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite faţă de împrejurările săvârşirii contravenţiei, de gradul de pericol social ridicat al acesteia, astfel încât instanţa nu va proceda la reindividualizarea sancţiunii, apreciind că sancţiunea de natură morală a avertismentului nu se poate fi aplicată în condiţiile în care petentul deţinea 3149 pachete ţigarete fără accize plătite şi fără a fi introduse în sistemul de accizare. Mai mult, agentul constatator a aplicat o amendă contravenţională în cuantumul minim permis de lege, limitele sancţiunii fiind între 20.000 lei la 100.000 lei.

Instanţa va respinge ca neverosimile apărările petentului care a arătat faptul că  cele 3149 pachete de ţigări au fost achiziţionate pentru întrebuinţare proprie, întrucât, în urma efectuării unui calcul matematic elementar rezultă faptul că, în condiţiile consumului a 4 pachete de ţigări pe zi, cantitatea confiscată este suficientă pentru o perioadă mai mare de 2 ani de zile.

Având în vedere toate aceste considerente instanţa va respinge plângerea formulată de petent, împotriva procesului verbal ….. nr. … din data de …… ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare