Verificarea localizării terenurilor. Probe.

CIVIL

DECIZIE

Fond funciar

 Verificarea localizării terenurilor. Probe.

 Verificarea localizării terenurilor potrivit schiţei de întabulare şi respectiv schiţelor de punere în posesie trebuie efectuată prin metode ştiinţifice astfel că susţinerea recurenţilor în sensul că se impunea efectuarea unei expertize topo de specialitate este întemeiată, tribunalul reţinând că prima instanţă a pronunţat sentinţa urmare a insuficientei cercetări a fondului cauzei în condiţiile în care a apreciat valabilitatea schiţei întocmite de comisia municipală pe baza declaraţiilor martorilor.

Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. I civ., dec. nr. 108/R/23 martie 2011

 Prin sentinţa civilă nr. 6343/2010, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul civil nr. 3418/190/2009, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârâta BS, ca fiind neîntemeiată.

 S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, ca neîntemeiată.

 S-a respins, ca fiind neîntemeiată, acţiunea civilă precizată şi extinsă, formulată de reclamanţii MN, MR în contradictoriu cu pârâtele BS, Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Bistriţa, OCPI Bistriţa – Năsăud şi Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate Privată Asupra Terenurilor Bistriţa-Năsăud.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârâta BS nu este întemeiată, deoarece din precizarea de acţiune se desprinde susţinerea reclamanţilor că în titlul de proprietate nr. 8742/10.03.2009 emis în favoarea pârâtei este cuprinsă şi o suprafaţă de cca. 10 ari din imobilul proprietatea acestora, iar potrivit art. III din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, nulitatea putând fi invocată de „primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim”, ori, este evident că reclamanţii prin cele invocate au un interes legitim în cauză, existenţa interesului justificând şi calitatea lor procesuală activă.

 Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ridicată de pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud, instanţa a constatat netemeinicia acesteia, având în vedere că în litigiile privind aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, comisiilor judeţene constituite în acest scop le revine răspunderea pentru activitatea de emitere, modificare sau anulare a titlurilor de proprietate, ceea ce le conferă legitimare procesuală pasivă.

 În consecinţă, apreciind că excepţiile invocate în cauză sunt vădit nefondate, instanţa le va respinge ca atare, urmând să analizeze acţiunea reclamanţilor în fond, sub aspectul temeiniciei sale.

 Pe fondul cauzei s-a reţinut că prin titlul de proprietate nr. 8742/14.09.1998 pârâtei BS i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unor terenuri în suprafaţă totală de 2 ha. şi 9.000 mp., situate pe raza municipiului Bistriţa, ridul Valea Rusului, în calitate de moştenitoare a soţului său, BN.

 Împotriva acestui titlu reclamanta M (fostă C) R a formulat o cerere în anulare, pentru înlăturarea înscrierii referitoare la suprafaţa de 0,46 ha., care a fost vândută de pârâtă în anul 1962 şi nu a intrat în patrimoniul fostului IAS, solicitându-se totodată şi marcarea drumului de acces închis de pârâtă prin extinderea posesiei de la 2,44 ha. la 2,90 ha.

 Prin Sentinţa civilă nr. 2614/2007 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. 6265/190/2006, rămasă irevocabilă, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantă şi în consecinţă s-a dispus anularea în parte a titlului de proprietate atacat, în sensul reducerii suprafeţei din tarlaua 35 parcela 2 de la 28.000 mp. la 24.400 mp. Capătul de cerere având ca obiect marcarea drumului de acces a fost disjuns, sens în care s-a format dosarul nr. 6165/190/2007, care a fost trimis spre rejudecare, făcând obiectul dosarului nr. 3287/190/2009, în prezent suspendat.

 S-a reţinut în considerentele sentinţei (raportat la Sentinţa civilă 2616/1998 a Judecătoriei Bistriţa) că din trupul de teren înscris în CF 1684 Bistriţa, proprietarii tabulari au vândut în anul 1952 pârâtei BS şi soţului BN o porţiune de 2,90 ha teren pe care şi-au edificat o casă, iar în anul 1962 primii cumpărători, BN şi S, au vândut numiţilor MA şi M suprafaţa de 0,46 ha teren şi casa de locuit, iar aceştia din urmă le-au revândut numitului RP şi soţiei. Totodată, în perioada anilor 1963-1964, cu ocazia înfiinţării I.A.S. –ului, restul terenului de la 0,46 ha la 2,90 ha, proprietatea familiei B a trecut în patrimoniul acestei întreprinderi agricole, care şi-a delimitat terenurile faţă de terenurile ce au rămas în proprietatea foştilor deţinători, prin îngrădirea ambelor categorii, cu stâlpi din beton şi gard de sârmă.

 S-a statuat cu putere de lucru judecat că pârâta era îndreptăţită la reconstituire doar cu privire la suprafaţa de 2,44 ha, ce a trecut în patrimoniul fostei întreprinderi agricole, astfel că în mod nelegal s-a emis titlul de proprietate nr. 8742/14.09.1998  pe numele său cu privire la întreaga suprafaţă de 2,90 ha, impunându-se anularea parţială a acestuia.

 În baza acestei sentinţe, Comisia judeţeană Bistriţa-Năsăud a eliberat pe numele pârâtei Titlul de proprietate nr. 8742/10.03.2009, cu privire la suprafaţa de 2,44 ha. teren, după ce, în prealabil, Comisia locală Bistriţa a procedat la punerea în posesie a pârâtei, sens în care a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. 1740/23.02.2009.

 Contrar celor susţinute de reclamanţi, titlul de proprietate menţionat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează materia fondului funciar şi în deplină concordanţă cu dispozitivul Sentinţei civile nr. 2614/2007, pârâta fiind îndreptăţită la suprafaţa de teren care i s-a reconstituit, astfel că solicitarea reclamanţilor de anulare a acestui act nu-şi găseşte justificare, în speţă nesubzistând nici unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997, aşa cum a fost modificat prin Titlul V din Legea nr. 247/2005.

 În ceea ce priveşte punerea în posesie, această operaţiune s-a realizat în baza schiţei (plan de situaţie) întocmită de expertul PI în dosarul nr. 6265/190/2006, avându-se în vedere planul parcelar prezentat de Primăria municipiului Bistriţa, măsurătorile în teren fiind efectuate de către specialiştii în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului îmbunătăţiri funciare şi cadastru general, care au suprapus planul de situaţie pe ortofotoplan şi au parcurs terenul, respectând întocmai dimensiunile şi poziţionarea acestuia din planul expertului judiciar, aspect ce reiese din depoziţia martorului SP. Totodată, martorul a arătat că, cu această ocazie s-a parcurs „limita din jos a terenului până la gard”, astfel că la punerea în posesie nu a fost afectat în vreun fel terenul aparţinând reclamanţilor (şi care nu a făcut obiectul legilor fondului funciar).

 Raportat la împrejurarea că operaţiunea de punere în posesie şi de întocmire a planului parcelar şi procesului-verbal de către comisia locală s-a făcut în condiţiile şi cu procedura stabilită în art. 27 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, este evident că solicitarea reclamanţilor de anulare a acestor acte nu poate fi primită.

 Este adevărat că punerea în posesie s-a realizat (pe vechiul amplasament) avându-se în vedere  modificările aduse planului parcelar şi operate de Serviciul Evidenţă Agricolă, Cadastru şi Fond Funciar din cadrul Primăriei municipiului Bistriţa, însă nu poate fi ignorat faptul că aceste modificări au intervenit ca urmare a măsurătorilor topografice efectuate în teren, ocazie cu care s-au constatat unele inexactităţi, astfel că s-a întocmit un plan parcelar corespunzător, folosit şi de către expertul judiciar în dosarul nr. 6265/2006.

 Nefondat solicită reclamanţii obligarea comisiei locale la punerea în posesie a pârâtei potrivit planului de situaţie iniţial eliberat de OCPI cu  nr. 7517/15.12.2004, deoarece acest plan nu corespunde realităţii din teren nici ca suprafaţă şi nici ca puncte cardinale, de altfel măsurătorile efectuate în anul 2009 privesc o suprafaţă totală de 24.400 mp. teren, în timp ce schiţa invocată evidenţiază o suprafaţă de 29.053 mp. teren, mai mare cu 4.653 mp. decât suprafaţa la care este îndreptăţită reclamanta şi pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul emis potrivit dispoziţiilor Sentinţei civile nr. 2614/2007

Împotriva sentinţei expuse, în termen, au declarat recurs reclamanţii.

Recursul declarat este fondat, sentinţa atacată fiind pronunţată urmare a insuficientei cercetări a fondului pricinii, având în vedere următoarele considerente:

Reclamanţii contestă valabilitatea planului parcelar întocmit cu ocazia punerii în posesie a intimatei BS asupra terenului în suprafaţă de 24.400 m.p. din tarlaua 35 , parcela 2 Bistriţa, procesul verbal de punere în posesie nr.1740/23.02.2009 şi  titlul de proprietate nr.8742/10.03.2009 sub aspectul amplasamentului terenului de 24.400 m.p. şi nu sub aspectul  întinderii dreptului beneficiarei reconstituirii şi totodată solicită obligarea comisiei municipale să o pună în posesie pe intimata BS, conform schiţei de punere în posesie(plan parcelar) eliberat de OCPI , având nr.7517/15.12.2004.

În susţinerea cererilor lor reclamanţii invocă faptul că  prin eliberarea actelor contestate le-a fost încălcat dreptul lor asupra terenului de 9.100 m.p., ce nu a făcut obiectul legilor fondului funciar,  intimata fiind pusă în posesie şi cu privire la o parte din terenul  proprietatea lor, care nu se afla la dispoziţia comisiei municipale.

Tribunalul reţine că, prin sentinţa civilă nr. nr.2616/1998, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr.9138/1997(ataşat) s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 9.100 m.p.  conform raportului de expertiză întocmit în acel dosar, de expertul ST, varianta I, raport de expertiză, în favoarea numiţilor RP şi soţia RM şi totodată s-a dispus şi localizarea construcţiilor existente pe acest teren.

Ulterior, în anul 2002, imobilele au fost înstrăinate reclamantei MR care, la data dobândirii, purta numele de C, fiind necăsătorită ca, apoi să se căsătorească cu reclamantul MNI împreună cu care au edificat construcţiile existente în prezent pe teren şi care au fost întabulate ca bunuri comune în anul 2006 şi totodată, în favoarea reclamantului, a fost constituit un drept de uzufruct viager asupra cotei de 1/3 părţi din teren, care a fost întabulat în c.f.

Din cuprinsul sentinţei civile nr.2616/1998 reiese că suprafaţa de 46 ari din cea totală  dobândită de familia R, de 91 ari, provine cu titlu de cumpărare, de la numiţii BN şi intimata BS care, anterior vânzării, deţineau o suprafaţă mai mare, de 2,90 ha şi diferenţa rămasă în urma vânzării a intrat în patrimoniul fostului IAS Bistriţa.

Iniţial intimatei BS i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 2,90 ha şi urmare a contestării titlului de proprietate emis în favoarea acesteia pentru suprafaţa de 2,90 ha, prin sentinţa civilă nr.2614/1997, irevocabilă, pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr.6265/190/2006 (ataşat), s-a dispus reducerea suprafeţei reconstituite cu 0,46 ha, de la 2,9 ha la 2,44 ha, ulterior fiind  emis un nou titlu de proprietate pentru 2,44 ha, contestat în prezentul cadru procesual.

Aşa fiind, terenul în suprafaţă de 9.100 m.p. proprietatea reclamantei MR şi asupra căruia celălalt reclamant are un drept de uzufruct nu intră sub incidenţa dispoziţiilor legilor fondului funciar astfel că, la dispoziţia comisiei municipale, în vederea punerii în posesie se află doar terenul limitrof celui în  suprafaţă de 9.100 m.p. a cărui configuraţie este cea menţionată în schiţa aflată la dosarul nr. 9138/1997, întocmită de expertul ST, urmare a măsurătorilor efectuate la data  de 6 februarie 2008.

Prin urmare şi punerea în posesie trebuie să respecte limitele de proprietate astfel determinate iar planul parcelar  ce se întocmeşte  nu trebuie să aducă atingere dreptului reclamanţilor.

Punerea în posesie este atributul comisiei municipale care trebuie să întocmească şi schiţa corespunzătoare punerii în posesie,  iar OCPI centralizează  schiţele de punere în posesie şi întocmeşte planul parcelar.

Întocmirea acestor acte  trebuie să corespundă realităţii, iar în măsura în care o schiţă este greşit întocmită comisia locală poate să procedeze la refacerea acesteia cu condiţia să nu fie afectat dreptul terţilor.

În speţă au fost întocmite mai multe schiţe cu privire la terenul aflat la dispoziţia comisiei municipale pentru a fi atribuit  foştilor proprietari, limitrof celui proprietatea reclamantei, reclamanţii susţinând că este corectă schiţa înregistrată la OCPI BN sub nr.7517/15.12.2004 în timp ce schiţa întocmită ulterior, anexă a procesului verbal din 23.02.2009, aflată în copie la dosar fond nu corespunde realităţii, în sensul că, în cuprinsul acesteia ar fi fost inclus şi teren din cel care este proprietatea reclamantei MR.

Sarcina instanţei este aceea de a verifica dacă prin punerea efectivă în posesie şi întocmirea schiţei ce reflectă punerea în posesie a intimatei a terenului în suprafaţă de 24.400 m.p., identificat potrivit acestei schiţe de punere în posesie, se aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei, identificat potrivit schiţei întocmite în dosarul nr. 9138/1997, care reflectă configuraţia şi localizarea terenului proprietatea acesteia.

Pentru stabilirea acestui aspect, nu are relevanţă folosinţa faptică a reclamanţilor, această folosinţă putând să fie conformă sau nu cu schiţa care  reflectă configuraţia terenului deţinut cu titlu de proprietate şi respectiv de uzufruct. Dacă folosinţa faptică a reclamanţilor nu corespunde schiţei în baza căreia s-a dispus întabularea această folosinţă nu justifică anularea schiţei de punere în posesie, dacă punerea în posesie respectă dreptul de proprietate, aşa cum acesta este întabulat.

Doar, în măsura în care există o suprapunere între terenul întabulat în favoarea reclamanţilor şi cel atribuit intimatei BS, punerea în posesie şi schiţa de punere în posesie nu sunt conforme cu realitatea, ceea ce impune anularea lor, ceea ce atrage şi nevalabilitatea procesului verbal şi  a titlului de proprietate.

Însă, această anulare nu presupune în mod automat  ca punerea în posesie să se efectueze potrivit solicitărilor reclamanţilor, adică potrivit schiţei cu nr. 7517/15.12.2004, întrucât există posibilitatea ca şi această schiţă să nu  reflecte realitatea, chiar dacă nu aduce atingere dreptului  reclamanţilor, fiind posibil ca prin aceasta să fie lezat dreptul intimatei BS de a fi pusă în posesie asupra  întregului teren  care este liber din vechiul amplasament. Aceasta deoarece, vechiul amplasament al intimatei BS se întinde până la limitele terenului de 9.100 m.p. deţinut de reclamanţi.

Pe de altă parte chiar dacă terenul limitrof  terenului reclamanţilor nu ar constitui vechiul amplasament al intimatei, cât timp acest teren se află la dispoziţia comisiei municipale aceasta poate dispune de el şi poate proceda la punerea în posesie a beneficiarilor reconstituirii, reclamanţii nejustificând vreun interes legitim pentru a impune punerea în posesie potrivit unei schiţe care nu ar cuprinde tot terenul  aflat la dispoziţia comisiei municipale. Interesul legitim al reclamanţilor este doar în limitele dreptului lor de proprietate, şi nu în limitele folosinţei faptice, în situaţia în care această folosinţă nu  corespunde dreptului întabulat şi s-ar referi şi la o parte din terenul ce excede schiţei ce a stat la baza întabulării.

Punerea în posesie a intimatei BS trebuie efectuată pe limitele  proprietăţii reclamantei MR, limite ce sunt cele menţionate în schiţa de la dosarul nr. 9138/1997, al Judecătoriei Bistriţa, terenul având următoarele dimensiuni 36,1, 105,6, 62,80, 50, 77 şi 59, 60 m, dimensiuni care trebuie calculate având în vedere aceleaşi puncte de reper avute în vedere  de expertul Someşan Teodor care, în considerentele raportului de expertiză, reţine că, la data identificării, terenul era împrejmuit  cu stâlpi de beton şi plasă de sârmă pe latura care se învecinează cu BS şi parţial spre pădure, iar în schiţa de la dosarul nr. 9138/1997 apare făcută menţiunea ce laturi sunt  delimitate de gard, respectiv cea de 105,60 m,  cea de 59,60 m. şi de aici în continuare o porţiune din latura de 77 m..

Verificarea localizării terenurilor potrivit schiţei de întabulare şi respectiv schiţelor de punere în posesie trebuie efectuată prin metode ştiinţifice astfel că susţinerea recurenţilor în sensul că se impunea efectuarea unei expertize topo de specialitate este întemeiată, tribunalul reţinând că prima instanţă a pronunţat sentinţa urmare a insuficientei cercetări a fondului cauzei în condiţiile în care a apreciat valabilitatea schiţei întocmite de comisia municipală pe baza declaraţiilor martorilor.

Cum, cauza se află pentru prima dată în recurs, potrivit art.312 alin. 6 indice 1,  conform art.305 C.pr.civ., această probă nu poate fi administrată în recurs şi potrivit art. 312 alin.3 şi  5 C.p.ricv., se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond astfel că recursul va fi admis sentinţa casată în întregime şi cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond Judecătoria Bistriţa.

Primind cauza spre rejudecare instanţa va dispune efectuarea unei expertize topo pentru identificarea terenului proprietatea reclamantei, a cărui configuraţie şi ale cărui laturi sunt reflectate în schiţa întocmită de expertul ST, urmând ca, la identificare, expertul să aibă în vedere aceleaşi puncte de reper avute în vedere  de expertul ST şi traseul vechiului gard existent în luna februarie 1998.

În situaţia în care vechiul gard nu mai există, iar părţile susţin că amplasarea gardului existent în prezent nu ar fi pe vechiul traseu şi urmele vechiului gard nu pot fi localizate, precum şi dacă punctele de reper avute în vedere de expertul ST nu pot fi stabilite de expertul ce va fi numit în cauză, instanţa va administra orice probe care se impun, inclusiv audierea de martori (dacă este posibil a celor care au participat la măsurători în anul 1998, menţionaţi în raportul de expertiză), chiar şi a expertului ST, pentru  a stabili punctele de reper şi limitele terenului de 9.100 m.p. aşa cum apar ele în schiţa  de la fila 58 din dosarul nr. 9138/1997 al Judecătoriei Bistriţa. Dacă va aprecia necesar instanţa va putea efectua şi o cercetare locală şi eventual să procedeze la audierea martorilor la faţa locului.

Expertul se va pronunţa şi dacă folosinţa  reclamanţilor corespunde schiţei de întabulare, dacă punerea în posesie şi schiţa de punere în posesie anexă procesului verbal eliberate intimatei BS respectă limitele terenului reclamanţilor şi totodată şi dacă schiţa nr. 7517/15.12.2004, cuprinde tot terenul limitrof proprietăţii reclamanţilor.

Domenii speta

Spete similare