Fond funciar

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 442 / 19 Aprilie 2011

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta COMISIA LOCALA

DE FOND FUNCIAR  SAPATA şi pe pârâţii R GH. M, COMISIA 

JUDETEANA  DE  FOND  FUNCIAR  ARGES, având ca obiect  fond

funciar.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.06.2010,

reclamanta COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR SAPATA a chemat în

judecată pe pârâţii R GH. M, COMISIA  JUDETEANA  DE  FOND 

FUNCIAR  ARGES, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se

constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate

nr.20925/11.08.1993.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtului R GH. M i s-a

eliberat titlul de proprietate mai sus amintit, fiindu-i astfel reconstituit dreptul

de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 1000 m.p., ce are menţionat ca

vecin la E pe H F. Însă această menţiune este eronată deoarece la est de acest

teren se află enclava de 195 m.p.

În drept, s-au invocat dispoziţiile legii fondului funciar.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu acte,

interogatoriu, martori.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 42

din Legea nr.1/2000.

La data de 2.09.2010, pârâtul RGH. M a depus la dosar întâmpinare prin

care a precizat că titlul de proprietate a cărui nulitate se cere este eliberat în

executarea unei sentinţe civile, neputându-se cere pe această cale desfiinţarea

acesteia. De asemenea, terenul de 1000 m.p. se învecinează cu terenul

aparţinând moştenitorilor numitei Dumitrescu Dumitra, iar enclava de 195 m,p,

nu exista la momentul eliberării titlului de proprietate, aceasta apărând în anul

1995 ca urmare a realizării investiţiei de alimentare cu apă prin puţul aflat pe

acest teren.

În susţinerea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu acte,

interogatoriu.

Prin cererea formulată la data de 7.09.2010, reclamanta şi-a completat

acţiunea în sensul că a menţionat ca motiv de nulitate absolută a titlului de

proprietate nr.20925/11.08.1993 faptul că pârâtul este îndreptăţit la

reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafaţa de 4282 m.p.

Diferenţa de 1453 m.p. provine din parcela 180, din care face parte şi terenul de

195 m.p. ce aparţin domeniului public. În consecinţă titlul de proprietate al

pârâtului trebuie anulat pentru terenul de 195 m.p.

În drept, s-au invocat disp.art. 82, 57 şi urm. C.pr.civ.

Faţă de cererea completatoare, pârâtul a depus la data de 28.09.2010 la

dosar întâmpinare prin care a arătat că forajul de alimentare cu apă a localităţii a

fost realizat în anul 1992 pe terenul proprietatea sa, iar HCL nr.13/2002 de

trecere a suprafeţei de 195 m.p. în domeniul public este ulterioară titlului său de

proprietate.

În susţinerea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu

înscrisuri.

La data de 15.11.2010, reclamanta şi-a precizat din nou acţiunea în sensul

că solicită nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate

nr.20925/11.08.1993 pentru suprafaţa de 195 m.p., cu vecinătăţile indicate în

petitul cererii, precum şi modificarea vecinătăţii vestice a terenului de 1000

m.p., pârâtul urmând a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii precizatoare, reclamanta a arătat că în mod eronat a

fost inclusă în titlul de proprietate al pârâtului suprafaţa de 195 m.p. pe care se

află sonda H17B privind alimentarea cu apă a localităţii, obiectiv inclus în

domeniul public conform HCL 15/1999. Includerea acestui teren în titlul de

proprietate al pârâtului a fost posibilă ca urmare a menţionării greşite a

vecinătăţii estice, corect fiind drum exploatare şi nu H F. Legalitatea HCL

15/1999 a fost confirmată şi prin decizia nr.86/2005 a Curţii de apel Piteşti.

În drept, s-au invocat disp.art. III din Legea 169/1997.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu

înscrisuri şi cu expertiză.

La data de 14.12.2010, pârâtul a depus la dosar întâmpinare la cererea

precizatoare a reclamantei, arătând că a stăpânit terenul intravilan inclus în titlul

său de proprietate din anul 1977 în mod continuu, teren pe care l-a cumpărat de

la moştenitorii defunctei D D, îndreptăţirea sa la reconstituirea dreptului de

proprietate pentru întreaga suprafaţă de 6000 m.p. fiind recunoscută de

reclamantă prin adeverinţa eliberată în anul 1992. În plus, nu a primit nicio justă

şi prealabilă despăgubire cât priveşte exproprierea invocată de reclamantă.

În susţinerea întâmpinării, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu

înscrisuri şi martori.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri şi cu

interogatoriul reclamantei, acestea neînaintând la dosar răspunsurile potrivit

art.222 C.pr.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin titlul de proprietate nr.20925/11.08.1993 (f.12), în beneficiul

pârâtului a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în

suprafaţă totală de 5735 m.p., situat în intravilanul com.Săpata, sat M,

jud.Argeş.

Prin raportul de expertiză efectuat de expert N Gheorghe în dosarul

nr.1390/214/2009 (f.18-20), ce are aceeaşi forţă probantă în cauză ca şi o

expertiză ordonată de instanţă, conform art.4 al.5 Titlul XIII din L247/2005, a

fost transpus pe schiţă acest teren proprietatea pârâtului, expertul stabilind că

pe această suprafaţă se află un foraj şi un drum de acces, ambele împrejmuite cu

gard şi care ocupă 195 m.p. din terenul pârâtului.

Potrivit schiţei întocmite de expert (f.20), această suprafaţă de 195 m.p.

constituie o „enclavă” în terenul pârâtului, astfel cum o caracterizează chiar

reclamanta prin cererea sa de chemare în judecată (f.1).

Reclamanta invocă faptul că această suprafaţă de teren nu putea fi

reconstituită pârâtului deoarece aparţine domeniului public conform Hotărârii

Consiliului Local al com.Săpata nr.15/1999 (f.31-32).

La dosar nu au fost depuse şi nici reclamanta nu a indicat existenţa altor

acte de declarare a terenului în litigiu domeniu public anterior acestei hotărâri

din 1999.

Prin urmare, la momentul declarării acestui teren de 195 m.p. ca

aparţinând domeniului public, terenul era deja proprietatea pârâtului potrivit

titlului de proprietate nr.20925/11.08.1993.

De asemenea, instanţa reţine că la baza eliberării titlului de proprietate în

beneficiul pârâtului a stat sentinţa civilă nr.7242/1991 a Judecătoriei Piteşti

(f.13), prin care a fost admisă contestaţia pârâtului la hotărârea Comisiei

Judeţene de fond funciar Argeş, care, aşa cum rezultă din tabelul aflat la fila 14

din dosar, respinsese solicitarea acestuia de atribuire a suprafeţei totale de 6000

m.p., pe motiv că actele de vânzare cumpărare prezentate nu au fost de natură a

transmite dreptul de proprietate către pârât, îndreptăţirea la reconstituire fiind a

vânzătorilor.

În consecinţă, la nivelul anului 1991, în procedura de reconstituire a

dreptului de proprietate conform legilor fondului funciar, nu s-a invocat faptul

că porţiune din terenul de 6000 m.p. ar constitui domeniu public.

În consecinţă, faţă de toate aceste elemente de fapt, instanţa reţine că la

momentul emiterii către pârât a titlului de proprietate, ce cuprinde şi enclava de

195 m.p., această suprafaţă de teren nu aparţinea domeniului public al comunei.

De altfel, potrivit art.III lit.b din Legea 169/1997, sunt lovite de nulitate

absolută numai actele de constituire, nu şi de reconstituire, cum este cazul în

speţă, a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public

sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraşelor sau

municipiilor.

Relevante sub acest aspect sunt şi dispoziţiile alin. 11 ale art.III din Legea

169/1997, introduse prin Legea nr.247/2005, care, deşi nu sunt aplicabile

acestei speţe, denotă intenţia legiuitorului în această materie.

Astfel, potrivit textului legal menţionat, actele administrative prin care au

fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităţilor terenuri

pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată

îşi suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluţionarea cererii de

către comisia de fond funciar, cu excepţia terenurilor intrate deja în circuitul

civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de

fond funciar în vederea punerii în posesie.

Prin urmare, instanţa reţine că intenţia legiuitorului nu a fost de a exclude

de la reconstituirea dreptului de proprietate a terenurilor aparţinând domeniului

public, din contră.

Pentru aceste considerente, instanţa constată că titlul de proprietate

nr.20925 /11.08.1993 a fost emis pârâtului cu respectarea dispoziţiilor legale în

vigoare la momentul întocmirii, acţiunea reclamantei nefiind decât o încercare

de a eluda dispoziţiile art.41 alin.3 din Constituţia României, privind justa şi

prealabila despăgubire a proprietarului expropriat.

Prin urmare, instanţa va respinge acţiunea, astfel cum fost precizată, ca

neîntemeiată, iar în temeiul art.274 C.pr.civ., va obliga reclamanta să plătească

pârâtului cheltuielile de judecată efectuate, constând în onorariu avocat,

conform chitanţelor de la dosar (f.67 şi 158).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta COMISIA LOCALA

DE FOND FUNCIAR  SAPATA, cu sediul în comuna Săpata, judeţul Argeş

în contradictoriu cu pârâţii R GH. M, domiciliat în comuna Săpata, sat

Mârţeşti, judeţul Argeş,  COMISIA  JUDETEANA  DE  FOND 

FUNCIAR  ARGES, cu sediul în Piteşti, P-ţa Vasile Milea, nr. 1, judeţul

Argeş.

Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 1000 lei, cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19 Aprilie 2011.

Red. R.G.

Domenii speta

Spete similare