Propunere arestare preventivă

Prin sesizarea înregistrată sub numărul 6754/110/2012 pe rolul acestei instanţe, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a propus instanţei, în conformitate cu dispoziţiile articolului 149¹ din Codul de procedură penală, luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul minor D.G.I., cercetat  pentru săvârşirea  infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei,  prev. de art. 211 al. 2 lit. b),  alin. 21  lit. a, c) şi alin. 3  C.pen. cu aplicarea art. 99 ş.u. C.penal.

În motivarea propunerii s-a arătat, în esenţă, că este necesară luarea acestei măsuri faţă de inculpat având în vedere pericolul social concret deosebit, faptul ca pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 4 ani, rezonanţa socială negativă a faptei,  împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea socialmente produsă, limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

A fost ataşat propunerii dosarul penal nr.1804/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul  Bacău.

Analizând propunerea formulată în raport cu actele dosarului de urmărire penală, instanţa reţine următoarele :

În data de 12.11.2012 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului D.G.I. pentru săvârşirea infracţiunii tâlhărie urmată de moartea victimei,  prev. de art. 211 al. 2 lit. b),  alin. 21  lit. a, c) şi alin. 3  C.pen. cu aplicarea art. 99 ş.u. C.penal.

În sarcina inculpatului s-a reţinut de către procuror faptul că, inculpatul N.F. în noaptea de 10./11.11.2012, în timp ce se afla la locuinţa inculpatului minor D.G.I., s-a înţeles cu acesta să meargă la locuinţa numitei B.E. pentru a-i sustrage bunuri şi bani. Prin escaladarea gardului cei doi inculpaţi au pătruns în curtea locuinţei victimei B.E. şi intrat în casă pe uşa care era închisă şi neasigurată. Când victima B.E. a ieşit în hol, inc. N.F. şi inculpatul minor D.G.I., au  lovit-o cu pumnii în zona feţei şi cu picioarele toracelui, după care au legat-o cu o pânză şi de picioare. În urma loviturilor aplicate victima a decedat. Cu această ocazie inculpatul N.F. şi inculpatul minor D.G.I. i-au sustras o sumă de bani dintr-o geantă ce se afla pe un dulap din locuinţa acesteia, iar din beciul casei au luat o găleată cu vin.

Din adresa Serviciului de Medicină Legală Bacău rezultă că moartea numitei B.E. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio respiratorii acute, fracturii costale, comprimării toracice, abdominale şi cervicale. În timpul urmăririi penale inculpatul N.F., în prezenţa martorilor asistenţi G.D. şi A.C., a condus organele de urmărire penală la locuinţa victimei B.E. şi a arătat şi declarat modul cum a comis fapta penală.

La baza propunerii de arestare preventivă au stat dispoziţiile articolului 143 şi articolului 148, litera  f din Codul de procedură penală, anume că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Instanţa constată că, în prezenta  cauză, există  probe  şi  indicii  temeinice  care sa nasca presupunerea rezonabila pentru un observator obiectiv  cu  privire  la  faptul  că  inculpatul  D.G.I. a săvârşit infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei,  prev. de art. 211 al. 2 lit. b),  alin. 21  lit. a, c) şi alin. 3  C.pen. cu aplicarea art. 99 ş.u. C.penal .

Astfel,  din ansamblul materialului probator administrat legal până în acest moment procesual  - anume din coroborarea declaraţiilor inculpatului, atit in fata procuroroului cit si din fata judecatorului,  proces verbal de cercetare la faţa locului), dovada de ridicare a bunurilor sustrase, ridicate din locuinţa inculpatului cu ocazia unei percheziţii domiciliare ,  declaraţii martori asistenţi, declaratia coinculpatului N. de la up. - rezultă indicii temeinice că inculpatul D.G.I. a comis infractunea de tâlhărie urmată de moartea victimei,  prev. de art. 211 al. 2 lit. b),  alin. 21  lit. a, c) şi alin. 3  C.pen. cu aplicarea art. 99 ş.u. C.penal.

Măsurile de prevenţie îşi găsesc temeiul în nevoile create de interesul superior al realizării procesului penal.Având în vedere că prin luarea şi menţinerea măsurilor de prevenţie se aduce atingere dreptului fundamental al inviolabilităţii persoanei, legiuitorul a instituit garanţii procesuale temeinice, care impun respectarea strictă a dispoziţiilor legale care permit luarea şi menţinerea acestor măsuri procesuale. 

Garanţiile procesuale constau în multiplele condiţii care trebuie realizate cumulativ pentru a se putea dispune o măsură de prevenţie.

Alegerea măsurii de prevenţie se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale şi alte situaţii privind persoana inculpatului.

În cadrul criteriilor complementare, gradul de pericol social al infracţiunii nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură generală a infracţiunii (art.17 Cod procedură penală), acesta fiind exprimat prin limitele de pedeapsă prevăzute în art.148. În cadrul acestor criterii, pericolul social trebuie privit prin prisma unor circumstanţe concrete ale cauzei.

Curtea Europeană a precizat care este principiul general în această materie: „detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter de excepţie, starea de libertate fiind starea normală şi ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că ea se va computa sau nu  din pedeapsă” (cazul Wemhoff contra Germania, hotărârea din 27.iunie.1968).

Din perspectiva dreptului intern, pentru luarea şi menţinerea măsurii de prevenţie a arestului preventiv a inculpaţilor trebuie realizate cumulativ următoarele condiţii:

-să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală;

Conform dispoziţiilor articolului 5 paragraful 1 litera c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care face parte integrantă din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 şi prin prisma prevederilor art.20, raportat la art.11 din Constituţia României, este permisă restrângerea libertăţii persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana faţă de care s-a luat această măsură extremă, a săvârşit o infracţiune fără a aduce atingere prin aceasta prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură inculpatul pana la soluţionarea definitiva a cauzei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, curtea reţine că în cauză sunt probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care este cercetat.

Din probele administrate rezultă că  inculpatul N.F. în noaptea de 10./11.11.2012, în timp ce se afla la locuinţa inculpatului minor D.G.I., s-a înţeles cu acesta să meargă la locuinţa numitei B.E. din comuna P., pentru a-i sustrage bunuri şi bani. Prin escaladarea gardului cei doi inculpaţi au pătruns în curtea locuinţei victimei B.E. şi intrat în casă pe uşa care era închisă şi neasigurată. Când victima B.E. a ieşit în hol, inc. N.F. şi inculpatul minor D.G.I., au  lovit-o cu pumnii în zona feţei şi cu picioarele toracelui, după care au legat-o cu o pânză şi de picioare. În urma loviturilor aplicate victima a decedat. In aceste imprejurari, inculpatul N.F. şi inculpatul minor D.G.I. i-au sustras o sumă de bani dintr-o geantă ce se afla pe un dulap din locuinţa acesteia, iar din beciul casei au luat o găleată cu vin. Fapta descrisă mai sus rezulta din urmatoarele mijloace de proba;:- procesele verbal întocmite de organele de urmărire penală;- declaraţiile martorilor A.A.C., G.D., S.M.;- declaraţiile de recunoaştere ale coinculpatului N. si declaratia inculpatului minor D.G.I..

Astfel, din adresa Serviciului de Medicină Legală Bacău rezultă că moartea numitei B.E. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio respiratorii acute, fracturii costale, comprimării toracice, abdominale şi cervicale.

În timpul urmăririi penale inculpatul N.F., în prezenţa martorilor asistenţi G.D. şi A.C., a condus organele de urmărire penală la locuinţa victimei B.E. şi a arătat şi declarat modul cum a comis fapta penală, iar in declaratia data in fata organelor de urmarire penala a aratat ca a savirisit fapta penala impreuna cu inculpatul  minor D.G.I., respectiv „ …iar D.G.. a trintit-o la podea , i-a aplicat mai mult  lovituri cu pumnii  si picioarele pe tot corpul dupa care eu am procedat in acelasi mod. In acel timp D.G.. o tinea pe batrina , aceasta a inceput cu putere sa tipe, iar eu vazind o cirpa prin camera ml legat-o de picioare , D.G.. o tinea sa nu se mai zbata…..noi am plecat iar numita B.E. mai facea unile miscari lente insa nu mai putea sa vorbeasca in urma loviturilor aplicate de mine si de D.G.…”.

Nu există motive pentru a crede că  pe tot timpul audierii, atât la poliţie, cât şi la parchet, la recunoaşte la faţa locului, inculpatul N. să fi fost supus agresiunilor fizice, aşa cum a declarat inculpatul la audierea in fata judecatorului care a judecat propunerea nr 6743/110/2012, privind arestarea preventiva a acestuia pentru comiterea aceleeasi fapte, deoarece judicios s-a retinut ca la toate aceste audieri a participat avocat desemnat din oficiu , au fost prezenţi martori asistenţi. Mai mult,  declaraţia de la fila 18-19 dosar urmărire penală a fost scrisă de el personal, şi completată la final cu concluzia “atât declare, susţin şi semnez,în prezenţa apărătorului din oficiu”. La audierile sale, au fost prezenţi martorii asistenţi A.A., A.A.  şi G.E., care au relatată că toate descrierile , toată declaraţia inculpatului s-a făcut de bună voie, la fel s-au petrecut lucrurile şi cu ocazia conducerii în teren, la cercetare la faţa locului.

Inculpatul minor D.G.I. s-a sustras de la urmărirea penală, iar în seara zilei de 12.11.2012 a fost depistat de către lucrătorii de poliţie într-un bar de pe raza com. P., jud. Bacău,  iar in declaratia de la urmarire cit si in fata judecatorului a recunoscut ca a participat activ la comiterea faptei de tilharie, insa arata ca moartea victimei a fost provocata numai de actiunea inculpatului N., declaratia sa fiind insa contrazisă de declaraţia coinculpatului N.

 Ori, raportat la probele administrate până în acest moment al procesului penal, respectiv act medico-legal, declaraţiile martorilor indicaţi mai sus  si declaratia coinculpatului N. precum si a inculpatului D., judecatorul  apreciază că în speţă, există motive temeinice de bănuială în sensul Convenţiei. Totodată instanţa reţine ca probele care fac dovada acestor motive verosimile nu trebuie sa aibă aceeaşi greutate ca si probele care ar justifica o soluţie de condamnare iar luarea acestei masuri preventive restrictive de libertate nu este de natura sa aducă atingere prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul.

-să existe probe din care să rezulte vreunul dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală;

Tribunalul reţine că în cauză este incident cazul de arestare prev. de art. 148 lit. f cpp pentru următoarele argumente:

În primul rând pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv de la 15 la 25 ani şi există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. La aprecierea acestei din urmă condiţii curtea are în vedere că sintagma „ pericol pentru ordinea publică desemnează o stare – şi nu de fapt – ce ar  putea periclita în viitor, după punerea în libertate a inculpatului, normala desfăşurare a unui segment din relaţiile sociale protejate în cadrul ordinii publice, respectiv cele privind inviolabilitatea patrimoniului dar si inviolabilitatea persoanei.

Această stare de pericol se deduce din datele existente în cauză, astfel cum au fost prezentate, privitoare la împrejurările şi modul de desfăşurare a activităţii infracţionale. Raportat la împrejurările şi modul de desfăşurare a activităţii infracţionale, cu siguranţă gravitatea faptei şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege nu pot constitui singurele temeiuri de apreciere asupra pericolului social pentru ordinea publică.

Aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa CEDO, măsura arestării preventive este o măsură excepţională, astfel că luarea, ca şi menţinerea ei trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciată însă ca un element pertinent şi suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea persoanei respective ar tulbura în mod real ordinea publică. Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei

Sub acest aspect, tribunalul constată că, în speţă, existenţa pericolului public rezultă din însuşi pericolul social al infracţiunii pentru care este cercetat inculpatul, avându-se în vedere reacţia publică la comiterea unei astfel de infracţiuni şi posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca fiind autori. Prin urmare la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere şi date privitoare la faptă, date care în speţă, sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate, credinţa că justiţia nu acţionează îndeajuns împotriva infracţionalităţii, în lipsa luării măsurii arestării preventive. 

Din probele administrate în cauză, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică determinat de: natura faptei  de care este suspectat, implicând uzul de violenta, sfera relaţiilor sociale lezate (contra vieţii, integrităţii corporale  şi sănătăţii ), , circumstanţele concrete  în care a fost săvârşite fapta – inculpatul a actionat impreuna cu un alt inculpat, pe timp de noapte, a acţionat deosebit de violent, agresând victima într-un mod foarte violent, deşi aceasta era căzută la pământ şi era în imposibilitatea de a se apăra, urmarea produsă – decesul victimei.

În ce priveşte respectarea dreptului la libertate al inculpaţilor, este adevărat că detenţia preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală – şi ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile – independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenţii provizorii se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate”. Prin urmare, instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave, dedus din modul de săvârşire al faptelor  şi din consecinţele acesteia. În condiţiile speţei, la acest moment procesual interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului  de a fi pus în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de urmărire penală.

Deşi inculpatul este minor si nu are antecedente penale, aceste aspecte –invocate in aparare- nu constituie o garanţie în sine a lipsei de pericol social concret, dimpotrivă existenta stării de pericol este demonstrată de condiţiile concrete în care s-a comis aceasta,  modul de operare şi mijloacele folosite¬¬, natura şi gravitatea infracţiunii presupus a fi savirisite, consecinţele produse precum si temeritatea de care a dat dovada inculpatul care desi minor a hotarit impreuna cu un alt inculpat sa tilhareasca o batrina pe care o cunosteau anterior ca locuind singura si in atingerea scopului urmarit au provocat moartea victimei, precum  şi rezonanţa socială pe care o au astfel de fapte în conştiinţa cetăţenilor, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un real pericol pentru ordinea publică, existând suficiente probe certe în acest sens la dosarul cauzei.

Prin prisma acestor împrejurări, curtea  apreciază că lăsarea inculpatului în libertate în acest moment procesual nu este oportună tulburând grav liniştea publică, rezonanţa faptei neestompându-se şi aducând atingere  bunei desfăşurări a procesului penal.

În acelaşi timp, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de nelinişte, un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, generată de rezonanţa socială negativă a faptelor că persoanele asupra cărora planează acuzaţia comiterii unor infracţiuni grave (în sensul Recomandării R8011 pct. 4 al Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei) sunt cercetaţi în stare de libertate.

Împrejurările în care a fost comisă fapta presupun fără putinţă de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, faptele purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorităţii publice, menită să vegheze la ordinea şi liniştea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect şi consideraţie.

Luarea sau menţinerea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă şi necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi  insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea fata de inculpatul D.G.I. a altei măsuri preventive neprivative de libertate.

 Pentru considerentele expuse anterior şi pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, dar şi pentru a asigura un sentiment de siguranţă în rândul comunităţii apreciind că detenţia provizorie solicitată este justificată de gravitatea deosebită a infracţiunii -determinată de natura acesteia, circumstanţele săvârşirii ei şi urmările produse, instanţa va admite propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul  Bacău de arestare preventivă si  în baza art.149/1 alin 10 şi 11 Cpr.pen cu referire la art.143 alin. 1C. pr.pen şi art.148 lit. f  C.pr.pen va dispune arestarea preventivă a inculpatului minor D.G.I., cercetat  pentru săvârşirea  infracţiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei,  prev. de art. 211 al. 2 lit. b),  alin. 21  lit. a, c) şi alin. 3  C.pen. cu aplicarea art. 99 ş.u. C.pen., pe o perioadă de  19 zile, începând cu data de 13.11.2012 şi până la data de 01.12.2012, inclusiv.

În baza art. 149/1 alin 12 C.pr.pen rap. la art.146 alin 10 C.pr.pen se va  emite de urgenţă mandatul de arestare preventivă.

Va lua act că inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.

În baza art. 192 alin 3 C.pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare