Contestaţie la executare

Prin adresa nr. 7075/110/2008 din 05.02.2013 Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Bacău a formulat contestaţie la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 419 Cod procedură penală cu art. 461 lit. d Cod procedură penală. În motivarea contestaţie a solicitat instanţei să dispună asupra imposibilităţii punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 241/D/2010 din 29.04.2011 emis pe numele condamnatului M.S..

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bacău la nr. 844/110/2013 la data de  05.02.2013.

Alături de contestaţia la executare au fost ataşate şi actele vizând corespondenţa purtată între Tribunalul Bacău şi Ministerul Justiţiei din Italia,  pentru punerea în executare a Mandatului European de Arestare din 06.06.2011,  emis de Tribunalul Bacău.

De asemenea, au fost ataşate dosarele nr. 7075/110/2008 al Tribunalului Bacău, nr. 7075/110/2008 al Curţii de Apel Bacău, nr. 2684/110/2012 al Tribunalului Bacău, nr. 4869/110/2011 al Tribunalului  Bacău, nr. 1607/32/2006 al Curţii de Apel Bacău, precum şi dosarul nr. 7075/110/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa urmează să respingă contestaţia la executare formulată, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 32/29.10.2012 Curtea de Apel din Firenze Italia (rămasă irevocabilă la data de 9.11.2012) a dispus cu privire la extrădarea cetăţeanului român M.S., solicitat de statul român, prin mandatul de arestare din 06.06.2011 emis de Tribunalul Bacău. S-a luat spre analiză acest mandat de arestare, emis la rândul său, în baza sentinţei penale definitive nr. 179/27.05.20110 de către Tribunalul Bacău, când a fost condamnat pentru „luare de mită” şi „complicitate la furt calificat” şi condamnat la trei ani închisoare şi doi ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal.

În motivarea sentinţei penale italiene, s-a arătat faptul că, intervievat, cetăţeanul M.S.  (care este şi rezident în Italia) a recunoscut să se face vinovat de cele menţionate în hotărârea de condamnare a instanţei române. Situaţia de fapt concretă din dosar, nu este însă prevăzută în legea specială italiană, în sensul de a fi pedepsit un funcţionar însărcinat cu paza obiectivelor şi care a creat posibilitatea de fi sustras in incinta unui spaţiu ce-l avea spre pază, de bunuri în valoare de 117.818 lei, reprezentând de fapt o lipsă a dublei incriminări. Doar prin analogie s-a reuşit echivalarea acestei situaţii de fapt cu dispoziţiile art. 320 din Codul penal italian.

M.S. a refuzat să execute pedeapsa în România, că, deţine acte din care rezultă că are un domiciliu stabil în Italia, are loc stabil de muncă, şi propria familie. Din acest considerent s-a luat act de refuzul acestuia de a fi transferat în România.

S-a autorizat posibilitatea de a lipsi de la locul de arest de domiciliu de luni până vineri de la orele 6.30 până la orele 18.30 şi în zilele de concediu pentru desfăşurarea activităţii de muncă în cadrul şantierelor Cooperativei  sociale, în judeţul Lucca.

Această sentinţă penală a rămas irevocabilă la data 09.11.2012 şi transmisă autorităţilor române la data de 13.11.2012 (potrivit informaţiilor aflate la dosar  la filele 4-13 al Tribunalului Bacău).

Din toate înscrisurile depuse la dosar, se deduce faptul că inculpatul M.S. se află în prezent în executarea pedepsei de trei ani închisoare, echivalată normei penale italiene, potrivit infracţiunii prevăzute de art. 320 din Codul penal italian.

În baza art. 139 din Legea specială nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, rezultă că: „Statul român redobândeşte dreptul la executarea hotărârii în cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea pedepsei, începând din momentul în care a fost informat de neexecutarea totală sau parţială a acestei pedepsei”. Prin urmare, pe parcursul executării pedepsei se va ţine legătura între instanţa română – Tribunalul Bacău şi instanţa italiană, acestea se vor informa reciproc despre eventuala sustragere a condamnatului M.S. de la executarea pedepsei, precum şi la data încetării executării pedepsei. Dacă acest lucru se va întâmpla (eventuala sustragere), statul român, informat fiind în prealabil, va redobândi dreptul de a cere executarea în continuare a restului de pedeapsă. 

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 461 lit. d Cod procedură penală coroborat cu art. 139 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, se va respinge sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Tribunalului Bacău, cu privire la sentinţa penală nr. 179/D/27.06.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7075/110/2008, rămasă definitivă la 28.04.2011, în ceea ce-l priveşte pe condamnatul M.S..

Se va constata că intimatul M.S. a avut apărător  desemnat din oficiu. 

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În temeiul art. 461 lit. d Cod procedură penală coroborat cu art. 139 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, respinge sesizarea Biroului Executări Penale din cadrul Tribunalului Bacău, cu privire la sentinţa penală nr. 179/D/27.06.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 7075/110/2008, rămasă definitivă la 28.04.2011, în ceea ce-l priveşte pe condamnatul M.S.

Constată că intimatul M.S. a avut apărător  desemnat din oficiu. 

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare