Abuz de încredere

Sentinţă penală 879 din 21.05.2012


Obiect: abuz încredere-art.213 al.1 Cp

Prin rechizitoriul nr  353/P/2008 din 25.04.2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău  s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor :- CF,  pentru săvârşirea infracţiunii prev de art 213 alin 1 din Cp şi constând în aceea că şi-a însuşit şi înstrăinat un autoturism aparţinând părţii vătămate FR şi  IA pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals în declaraţii, fapte prev de art 290 şi 292 Cp cu aplic art 33 lit a Cp şi constând în acea că în anul 2005 a semnat actele de vânzare cumpărare în locul proprietarului de drept, precum şi cele privind radierea autovehiculului, fişa de înmatriculare, declarând ulterior în fals că autoturismul îi aparţine, înstrăinându-l.

La Judecătoria Bacău cauza a fost înregistrată sub nr 7013/180/2008.

Prin sentinţa penală nr 2255/07.12.2009 pronunţată în dos nr 7013/180/2008, Judecătoria Bacău a dispus:”  In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.a C.pr. pen. achită inculpata CF , pentru  infracţiunea de  abuz de încredere prev. de art. 213 alin 1 Cpen , întrucât fapta nu există.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c  C.pr. pen. achită inculpatul IA, pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals în declaraţii prev. de art. 290 şi art. 292 Cpen ,întrucât faptele nu au fost săvârşite de inculpat.

În baza art. 14 şi art. 346 alin 3 Cprpen respinge acţiunea civilă formulată de partea vătămată FR.

În baza art. 357 alin. 2 lit.c Cprpen dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în … , proprietatea inculpatei CF

Prin decizia penală nr 676/16.06.2011 pronunţată în dosar 7013/180/2009 Curtea de apel a decis admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi de recurentul parte civilă FR  împotriva deciziei penale nr 390/A/05.10.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău.

A fost casată în totalitate decizia penală recurată şi s-a desfiinţat în totalitate şi sentinţa penală 2255/07.12.2009 pronunţată de Judecătoria Bacău şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Judecătoria Bacău.

Au fost menţinute actele de procedură efectuate în cauză de instanţa de fond până la termenul de judecată din 16.11.2009 inclusiv.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr 7013/180/2008*.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin actul de sesizare s-a reţinut că inculpata CF şi-a însuşit şi înstrăinat un autoturism aparţinând părţii vătămate FR iar inculpatul IA  în anul 2005 a semnat actele de vânzare cumpărare , precum şi cele privind radierea autovehiculului, fişa de înmatriculare, declarând în fals că autoturismul îi aparţine, înstrăinându-l.

Cercetările penale s-au efectuat ca urmare a unei plângeri formulate de GR , la 12.05.2006, prin care aceasta sesiza furtul unui autoturism marca Audi TT cu nr de înmatriculare, proprietate personală a fiului acesteia FR, aflat în Penitenciar. Se reţine că partea vătămată FR a deţinut autoturismul marca Audi TT cu nr BC-82.PUS fiind folosit efectiv de acesta, dar şi de inculpata CF, persoană cu care a avut o relaţie de concubinaj şi căreia partea vătămată i-a lăsat actele şi cheile autoturismului.

Din actele administrate în faza de urmărire penală se reţine că partea vătămată FR a constatat dispariţia autoturismului cu nr de mai sus în luna decembrie 2005, în preajma Sărbătorilor.

Această situaţie rezultă din procesul-verbal de confruntare ( f 26 dos urm pen).

Cum partea vătămată a formulat plângere la 25.05.2006, se observă că aceasta a fost introdusă cu depăşirea termenului de 2 luni prev de art 284 Cpp, astfel încât instanţa va admite excepţia tardivităţii introducerii plângerii prealabile ridicată de instanţa de judecată şi, în consecinţă, sub aspectul infracţiunii prev de art 213 Cp, va dispune încetarea procesului penal în conformitate cu prevederile art 11 pct 2 lit b Cpp rap la art 10 lit f Cpp.

Se mai susţine în actul de sesizare că la 01.08.2005 în timp ce partea vătămată se afla pe teritoriul altei ţări inculpatul IA  , ar fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare, unde la rubrica vânzător este trecut FR, iar la rubrica cumpărător inculpatul IA, contract ce viza autoturismul în cauză, iar la scurt timp inculpatul ar fi înmatriculat autoturismul pe numele său, ar fi folosti acest autoturism până la 11.12.2005 după care l-a vândut pentru suma de 15 000 Euro numitei MJ.

Pentru stabilirea cu exactitate a acestei situaţii în cursul urmăririi penale s-a efectuat o constatare tehnico-ştiinţifică, din concluziile raportului, instanţa reţinând că semnăturile considerate în litigiu au ca autor grafic o singură persoană, aceata fiind probabil IA precum şi că „…acestea sunt imitaţii libere şi nu aparţin numitului Roman Florn”

Concluziile raportului de constatare nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, astfel încât să rezulte în mod cert că semnăturile au fost falsificate de inculpatul IA.

Din analiza declaraţiilor martorilor GF şi PD se desprinde concluzia  că autoturismul a fost vândut de partea vătămată FR inculpatului IA.

Din depoziţiile martorilor GR, FR . RM instanţa reţine că partea vătămată s-ar fi aflat în anul 2005 pe teritoriul altei ţări situaţie care, coroborată cu concluziile raportului de constatare tehnico –ştiinţifică nu este de natură să răstoarne prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază inculpatul pe parcursul procesului penal, conform art 66 Cpp.

Prin urmare , existând dubii cu privire la existenţa faptelor reţinute în sarcina inculpatului IA, instanţa va da eficienţă principiului „in dubio pro reo” şi pe cale de consecinţă, va dispune achitarea inculpatului IA în baza art  11 pct 2 lit a rap la art 10 lit c Cpp.

Faţă de aceste aspecte, instanţa penală nu va soluţiona acţiunea civilă, astfel cum prevăd dispoziţiile art 346 alin 4 Cpp.

Totodată, va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în .. proprietatea inculpatei  CF,  în conformitate cu prevederile art 357 alin 2 lit c Cpp, întrucât această măsură nu se mai justifică, având în vedere soluţia pronunţată în latura penală a cauzei.