Partaj judiciar

Sentinţă civilă 290 din 18.01.2011


Obiect: partaj judiciar

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de … sub nr. ….., reclamanţii BO, LCR şi DIL a chemat în judecată pe pârâtul FLE solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispuna iesirea din indiviziune asupra locurilor de veci situate în cimitirul central din mun.B. care fac parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului B.Z.

 În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că numitul BZ  a decedat la data de …., având calitatea de moştenitori ai acestuia BE, soţie, decedată la …, BI, fiu, decedat la data de …, cu moştenitorii BO-soţie, LCR-fiică, şi DIL-fiică, precum şi BFA, fiică, decedată la data de …, cu moştenitor FLE

În drept, cererea a fost întemeiată pe dipoziţiile art. 728 si urm. C.civ.

In susţinerea acţiunii, reclamanţii au solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, probă incuviintata de instanta.

S-au depus la dosarul cauzei de către reclamanţi, în copie, urmatoarele inscrisuri: adeverinţă Serviciul Administraţia Cimitirelor(f.5), acte stare civilă(6-15).

Cererea a fost legal timbrata.

Pârâtul deşi legal citat nu a formulat întâmpinare în apărare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de … a decedat BZ, cu ultimul domiciliu în B.

Astfel cum rezultă din actele de stare civilă aflate la dosar, au rămas ca moştenitori ai acestuia BO, în calitate de soţie supravieţuitoare a fiului predecedat BI, LCL şi DIL, descendente de gradul I ale fiului postdecedat BI, şi FLE, descendent de gradul I al fiicei postdecedate FA.

Potrivit adeverinţei aflată la fila 5 dosar numitul BZ este titularul dreptului de concesiune asupra a două locuri de veci amplasate în Cimitirul central din mun.B.

Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, contractul de concesiune este acel contract prin care o persoana, numita concedent, transmite unei alte persoane, numita concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu, in schimbul unei redevente. Asadar, dreptul de concesiune este un drept real opozabil erga omnes, inalienabil, iar titularul dreptului de concesiune nu are drept de dispozitie juridica asupra bunurilor concedate.

In plus, potrivit dispozitiilor art.13 din Regulamentul pentru organizarea si functionarea cimitirelor parohiale si manastiresti din cuprinsul eparhiilor Bisericii Ortodoxe Romane, concesionarul are dreptul de a folosi el si urmasii sai directi respectivul loc de inmormantare.

Rezulta, asadar, din coroborarea dispozitiilor legale mai sus invocate, ca in speta, prerogativele conferite de dreptul de proprietate asupra locului de veci in litigiu nu aparţin partilor din speta de fata. Acestea nu sunt decat titularele unui drept de folosinta si exploatare a imobilului in litigiu, neavand, asadar, nici un drept de dispozitie juridica asupra acestuia. 

In plus, regimul juridic al locurilor de inmormantare statornicit prin actul normativ mai sus mentionat determina o situatie particulara a acestor categorii de imobile, ele neputand face obiectul unui partaj in considerarea naturii si destinatiei lor, ci constituie un caz de coproprietate comună forţată.

Pe cale de consecinta, avand in vedere si ratiunile determinate de natura si destinatia speciala a locurilor de inmormantare, şi întrucât singurele bunuri cu privire la care s-a solicitat ieşirea din indiviziune  sunt aceste locuri de veci, instanta retine ca, in speta, nu sunt aplicabile normele privitoare la imparteala din dreptul comun, considerente pentru care va respinge actiunea.

Domenii speta