Opozabilitatea hotărârii judecătoreşti. Terţul în contestaţia la executare.

Decizie 77 din 02.04.2013


Prin sentinţa civila nr.95/11.01.2013 pronunţata de Judecătoria Oneşti in dosarul nr.5532/270/2013, s-a respins contestaţia la executare  formulate de contestatorul  I.M. in contradictoriu cu  intimaţii B.M., B.E., R.I. si I.E..

Pentru a pronunţa aceasta sentinţa,  instanţa de fond a reţinut ca prin decizia  nr. 1867/12.12.2011 a Curţii de Apel Bacău s-a admis in parte acţiunea  intimaţilor  in cauza R.I., B.M. si B.E. si a fost obligate I.E. sa ridice, pe cheltuiala sa, construcţiile efectuate pe terenul  sus-menţionaţilor intimate.

Decizia a fost pusa in executare si s-a format dosarul de executare nr. 599/2012, emiţându-se si somaţia din 28.09.2012. Împotriva acestei executări contestatorul a înţeles sa formuleze contestaţie, susţinând ca titlul executoriu nu ii este opozabil si prin punerea in  executare a sentinţei ii este afectat dreptul sau de proprietate, fiind in codevălmăşie cu I.E., debitorul obligaţiei.

Instanţa de fond a arătat ca susţinerile  contestatorului nu pot fi primate raportat la poziţia sa procesuala  manifestata in cursul  litigiilor si având in vedere si poziţia procesuala a şotiei sale. Aceste aspecte au fost analizate de instanţa ce a soluţionat irevocabil cauza in care s-a emis  titlul executoriu si care a arata ca susţinerile legate de inadmisibilitatea acţiunii prin raportare la opozabilitatea titlului  sunt făcute cu rea credinţa si scopul de a-i  şicana pe reclamanţi. Raportat la aceste considerente si la capetele invocate de contestator, instanţa a respins contestaţia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel,  in termen legal, contestatorul.

Apelul a fost legal timbrat  cu 99 lei taxa  judiciara de timbru si timbru judiciar de 0,15 lei.

In motivarea apelului s-a arătat ca instanţa nu  a avut in vedere ca titlul executoriu nu este opozabil contestatorului, acesta nefiind  parte in cauza având ca obiect obligaţie de “a face”.

Contestatorul a arata ca bunurile in litigiu sunt dobândite in regimul comunitarii de bunuri instituit de art.32 Codul Familie si atâta  vreme cat  titlul executoriu nu-i e opozabil nici executarea nu-i poate afecta dreptul de coproprietate.

Intimaţii B. si R. au solicitat respingerea contestaţiei.

In susţinerea apelului, contestatorul a depus înscrisuri.

Analizând motivele de apel invocate tribunalul retine ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin decizia civila nr.1867/12.12.2011 a Curţii de Apel Bacău s-a  constatat irevocabil ca intimate I.E., cu rea-credinţa, a  construit pe terenul intimaţilor B. si R. un grad si trei  corpuri de proprietate.

S-a reţinut prin decizia sus-menţionata ca aceste edificări au început după  înregistrarea acţiunii in revendicare introdusa de R. I. si B. M. împotriva contestatorului in cauza I.M.. In consecinţa, instanţa de recurs a  dispus, irevocabil, obligarea intimatei I.E. la ridicarea construcţiilor.

Prin constatările deciziei sus-menţionate si care reprezintă titlul executoriu in cauza, s-a reţinut astfel inexistenta unui titlu valabil al intimatei, inexistenta vreunui drept de proprietate al acesteia asupra construcţiilor, împrejurare in care, dreptul de proprietar codevălmaş al contestatorului trebuie analizat in considerarea celor stabilite irevocabil de Curtea de Apel Bacău si anume ca intimate nu este  nici proprietar exclusive si nici proprietar codevălmaş.

Este adevărat ca respectivul contestator nu a fost parte in decizia  pusa actualmente in executare ceea ce înseamnă ca pentru el decizia reprezintă un fapt juridic ce  poate fi combătut prin  orice mijloc de proba.

In cauza, contestatorul nu a făcut dovada contrara, respective dovada ca este coproprietar prin edificare cu buna credinţa a construcţiilor.

Având in vedere acest aspect si având in vedere si împrejurarea ca acţiunea in  revendicare, ce a făcut obiectul dosarului nr.3737/2006 al Judecătoriei Oneşti, s-a purtat in contradictoriu cu prezentul contestator, tribunalul retine ca aspectul opozabilităţii titlului  executoriu  reprezintă  o prezumţie relative împotriva căreia contestatorul nu a făcut dovada contrara.

Înseşi dispoziţiile art.401 alin.2 cod procedura civila vorbesc de calea contestaţiei la executare deschisa unui terţ care se pretinde proprietar bunului urmărit sau posesorul unui alt drept real, in cursul litigiului terţul-contestator urmând a face dovada dreptului invocat.

In condiţiile in care in mod irevocabil s-a stabilit ca intimate I.E. nu are un drept de proprietate fiind constructor de rea credinţa si cum contestatorul nu a făcut dovada ca e coproprietar prin  edificarea cu buna credinţa a edificiilor, tribunalul va respinge apelul, ca nefondat.