Cererea de încuviintare executare silita a unui contract comercial. Competenta materiala .

Cererea de încuviintare executare silita a unui contract comercial. Competenta materiala .

În faza de încuviintare a executarii silite a contractului de leasing financiar – titlu executoriu - nu se pot ivi probleme de fond , care sa necesite aplicarea dreptului material , o astfel de cerere implicând o analiza exclusiv procedurala , în care se verifica doar aspecte privitoare la existenta titlului executoriu,  precum si regularitatea formala a cererii de încuviintare a executarii, fara însa a se putea formula si analiza aparari îndreptate împotriva  validitatii contractului respectiv,care sa implice o specializare a instantei.

De altfel, Înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit prin Decizia nr. XV / 2007 ,ca principiul specializarii instantei se aplica atunci când litigiul privind faza executarii silite presupune cercetarea judecatoreasca a fondului dreptului, nu si atunci când se cerceteaza aspecte ce tin de executarea propriu - zisa.

Decizia nr.107/RC/2009  a Tribunalului Comercial Arges, pronuntata în dosar nr.8960/280/2008

Constata ca prin cererea înregistrata pe rolul judecatoriei Pitesti,creditoarea SC I R L IFN SA a solicitat declansarea executarii silite sub forma popririi împotriva debitoarei P M L, pentru recuperarea creantei rezultând din titlurile executorii-contracte de leasing financiar nr.---

 Prin încheierea din 19.08.2009,data în camera de consiliu si pronuntata în sedinta publica, instanta a respins cererea ca inadmisibila, retinând în considerente ca potrivit  art. 453 C.pr.civ., poprirea se înfiinteaza la cererea creditorului, de executorul judecatoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul tertului poprit. Aceste dispozitii au caracter special in raport de art.3731 C.pr.civ., privind încuviintarea executarii silite, astfel încât se aplica cu prioritate. Ori, in raport de dispozitiile art.453 C.pr.civ., instanta nu are competente in ceea ce priveste înfiintarea popririi, executorul judecatoresc efectuând verificarile de rigoare si dispunând înfiintarea popririi. Instanta intervine doar in conditiile art.460 C.pr.civ., prin procedura validarii popririi.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs creditoarea SC I R L IFN SA.

În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 si 304 ind.1 Cod procedura civila, recurenta a criticat încheierea pentru nelegalitate si a solicitat admiterea recursului cu consecinta admiterii cererii si a încuviintarii executarii silite a titlurilor executorii - contractele de leasing financiar nr.12536STRF/11.06.2007 si nr. 12717STRF/19.07.2007.

Recurenta a sustinut ca încuviintarea executarii silite este o procedura de control formal,care nu pune în discutie fondul pricinii,motiv pentru care legiuitorul a înteles sa-i confere caracter necontencios. Potrivit art. 331 Cod procedura civila, de esenta procedurii necontencioase este faptul ca în cadrul acesteia nu se tinde la stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana,iar cererea a fost depusa la Judecatoria Pitesti de BEJ F. E., cu respectarea dispozitiilor art. 373 ind.1 Cod procedura civila, astfel cum a fost modificat prin OUG 42/2009.

S-a sustinut ca instanta de judecata, în mod gresit a apreciat ca nu are competenta în ceea ce priveste încuviintarea executarii silite prin înfiintarea popririi ,considerând ca doar executorul  judecatoresc poate dispune înfiintarea popririi, ramânând instantei rolul de a valida aceasta poprire.

A fost invocata în sustinerea recursului decizia nr. 458/31.03.2009 a Curtii Constitutionale, si s-a sustinut ca modificarea art.373 ind.1 Cod procedura civila prin dispozitiile art. I pct.13 din Legea nr. 459/2006 a determinat desfiintarea unei importante garantii a dreptului la un proces echitabil al tuturor partilor implicate în procedura executarii silite ,prin înlaturarea controlului instantelor judecatoresti asupra începerii executarii silite.

La termenul din data de 08.10.2009,instanta ,din oficiu, a invocat exceptia necompetentei materiale a tribunalului comercial, exceptie asupra careia, în temeiul art.137 alin. 1 Cod procedura civila, se va pronunta cu prioritate;

În temeiul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara au fost înfiintate tribunale specializate ,însa potrivit art.3 din aceasta lege ,competenta organelor judiciare si procedura sunt stabilite tot de Codul de procedura sau de alte dispozitii legale.

Dispozitiile art. 35 alin.3 din Legea nr. 304/2004,astfel cum a fost modificata prin legea nr.247/2007 prevad ca „tribunalele specializate preiau cauzele de competenta tribunalului în domeniile în care se înfiinteaza.”

Din felul în care este structurat si redactat Codul de procedura civila,în forma actuala legiuitorul a dorit sa instituie reguli speciale pentru aceasta ultima faza a procesului civil,stabilind chiar din Capitolul I al Cartii a V-a –„Despre executarea silita”- ca instanta de executare este judecatoria în circumscriptia careia se face executarea (art.373 alin . 2 Cod procedura civila), ca instanta de drept comun; cererea de încuviintare executare silita se solutioneaza de instanta de executare , nefacându-se distinctie dupa natura titlului executoriu.

În faza de încuviintare a executarii silite a contractului de leasing financiar – titlu executoriu - nu se pot ivi probleme de fond , care sa necesite aplicarea dreptului material , o astfel de cerere implicând o analiza exclusiv procedurala , în care se verifica doar aspecte privitoare la existenta titlului executoriu,  precum si regularitatea formala a cererii de încuviintare a executarii, fara însa a se putea formula si analiza aparari îndreptate împotriva  validitatii contractului respectiv,care sa implice o specializare a instantei.

De altfel, Înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit prin Decizia nr. XV / 2007 ,ca principiul specializarii instantei se aplica atunci când litigiul privind faza executarii silite presupune cercetarea judecatoreasca a fondului dreptului, nu si atunci când se cerceteaza aspecte ce tin de executarea propriu - zisa.

Cum legea nu distinge la momentul actual competenta în domeniul încuviintarii executarii silite în functie de titlul executoriu sau de instantele care au solutionat cererea  în fond, în lipsa unui text de lege special, nici instanta de recurs nu o poate face.

Jurisdictia comerciala specializata presupune aplicarea unor norme speciale, de natura comerciala si doar în subsidiar,se completeaza cu normele de drept comun. Singurele dispozitii speciale în materie de executare silita, care ramân în vigoare, urmare a abrogarii art.889 Cod comercial, sunt cele cuprinse în art.910 – 935 cod comercial , care nu sunt incidente în cazul încuviintarii executarii silite.

Rezumând argumentarea, tribunalul comercial apreciaza ca în recursul dedus judecatii ,competenta de solutionare revine Tribunalului Arges – Sectia civila, întrucât cererea privind încuviintarea executarii silite , de competenta judecatoriei, ca instanta de drept comun , nu impune analiza validitatii contractului sau alte probleme legate de fondul dreptului, ci o analiza exclusiv procedurala,care nu implica o specializare a instantei ,în fond si în recurs.

 Fiind o exceptie de ordine publica, necompetenta materiala poate fi invocata de parte sau de instanta din oficiu, numai în acest fel putându-se respecta continutul dreptului înscris în art.6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit caruia „orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotarî …asupra încalcarii drepturilor si obligatiilor sale…”

Fata de cele mai sus aratate, apreciind ca revine Tribunalului Arges –Sectia civila competenta solutionarii cauzei de fata în recurs , Tribunalul Comercial Arges si-a declinat competenta  în favoarea acestei instante, careia îi va trimite cauza spre competenta solutionare, în temeiul art.158 coroborat cu art.159 pct.3 Cod procedura civila, raportat la art.2 alin.1 pct.3 Cod procedura civila.

Domenii speta

Spete similare