Contestaţie la executare

DOSAR NR. 4561/94/2010

ROMANIA

TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A V A CIVILA

DECIZIA CIVILĂ NR. 3334 R

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DE LA 06.12.2011

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PRESEDINTE  SANDA PĂUN

JUDECĂTOR  ELENA PANAITE JITIANU

JUDECĂTOR  GABRIELA RÎŞNOVEANU

GREFIER ANDREEA MARIA COFARU

Pe rol se află pronunţarea asupra recursului civil declarat de recurenta B. C. R. SA împotriva sentinţei civile nr. 309/26.01.2011, pronunţată de Judecătoria Buftea, în dosarul nr. 45461/94/2010, în contradictoriu cu intimaţii SC P. SRL, SC V. I. I. SRL şi V. D. R., având ca obiect contestaţie la executare. 

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în şedinţa publică din data de 08.11.2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, Tribunalul, pentru a da părţilor posibilitatea de a depune concluzii scrise şi având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 15.11.2011,  la data de 22.11.2011,  la data de 29.11.2011 şi ulterior la data de 06.12.2011, când a decis următoarele :

.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă  nr. 309/26.01.2011, pronunţată în dosarul nr. 4561/94/2010, Judecătoria Buftea a respins contestaţia la executare principală formulată de contestatoarea B. C. R. SA, în contradictoriu cu intimatele SC P. SRL şi SC V. I. I. SRL şi contestaţia la executare conexă formulată de contestatoarea B. C. R. SA în contradictoriu cu intimaţii SC P. SRL, SC V. I. I. SRL şi V. D. R.,  ca neîntemeiată şi a obligat contestatoarea la plata către intimata SC P. SRL a sumei de 4500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a  hotărî astfel, prima instanţă a reţinut cu privire la excepţia tardivităţii că potrivit art. 401 Cod procedură civilă, contestaţia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când [...] debitorul care contestă executarea silită însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia ori executarea se face fără somaţie.

Întrucât în ambele dosare conexate s-a formulat şi contestaţie împotriva executării silite înseşi, prima instanţă a apreciat că se impune examinarea termenului în raport cu introducerea primei cereri (dosar 4561). La data introducerii celei de-a doua cereri (iulie 2010), în mod evident contestatoarea avea cunoştinţă de executarea contestată cel puţin de la data formulării primei cereri (mai 2010), termenul de 15 zile fiind, cu siguranţă, depăşit.

Din dosarul de executare rezultă că prima înştiinţare a contestatoarei cu privire la executarea silită s-a realizat prin comunicarea, la 28.04.2010, a adresei din 20.04.2010 şi a publicaţiei de vânzare. Întrucât nu s-a făcut dovada că BCR SA a luat cunoştinţă de executare anterior acestui moment, se va reţine că de la această dată curge termenul de 15 zile pentru contestarea executării silite înseşi şi a publicaţiei de vânzare.

Contestaţia a fost înaintată instanţei prin fax la data de 11.05.2010, în termenul de 15 zile, astfel încât excepţia tardivităţii a  fost respinsă.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes, instanţa de fond a apreciat că se impune respingerea acesteia, întrucât, în calitate de creditor ipotecar al debitoarei proprietare a imobilului executat silit, imobil asupra căruia creditoarea are şi un drept de ipotecă, rezultă evident interesul patrimonial al acesteia cu privire la modalitatea în care bunul ipotecat iese din patrimoniul debitorului şi, totodată, cu privire la suma pentru care se face adjudecarea.

Referitor la  contestaţia  formulată împotriva executării silite înseşi, prima instanţă a avut în vedere că deşi contestaoarea intitulează ambele cereri „contestaţii la executarea silită însăşi”, aceasta nu invocă motive de nulitate a întregii executări ci exclusiv aspecte punctuale referitoare la publicaţia de vânzare şi, respectiv, la procesul-verbal de executare.

Susţinerea referitoare la procedura insolvenţei deschisă împotriva debitorului nu a fost probată de către creditoare. Chiar din cererea acesteia rezultă că această procedură priveşte pe debitoarea SC V. C. G. SRL. Or, această persoană juridică nu are calitatea de debitor în executarea silită contestată, existând numai o asemănare de denumire cu debitoarea SC V. I. I. SRL.

Instanţa de fond a constatat că nu există motive de nulitate absolută ce ar trebui invocate din oficiu de către instanţă în privinţa executării silite înseşi, astfel că această contestaţie a fost respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la contestaţia împotriva publicaţiei de vânzare, instanţa de fond a reţinut că se invocă nulitatea acestui act pentru lipsa menţiunilor impuse de art. 504 alin. 1 pct. 6 C. pr. civ. (acest text vizează descrierea sumară a imobilului). Mai face referire şi la lipsa preţului la care a fost evaluat imobilul (art. 504 alin. 1 pct. / C.pr.civ., deşi textul nu a fost indicat expres).

Or, din examinare publicaţiei s-a constatat că aceasta descrie suficient imobilul teren (cu suprafaţă, adresă, nr. cadastral şi numărul cărţii funciare în care este înscris), indicând şi preţul de pornire a licitaţiei (14040210,24 lei), precum şi preţul la care imobilul a fost evaluat. Faptul că preţul nu convine contestatoarei este o chestiune distinctă de elementele de formă invocate. De asemenea, faptul că nu se indică un preţ al construcţiei edificate pe teren, în condiţiile în care această construcţie nu face obiectul executării silite, nu poate constitui motiv de nulitate a publicaţiei.

Întrucât publicaţia de vânzare a fost întocmită cu respectarea condiţiilor impuse de lege, a respins contestaţia prin care se cere anularea sa.

Cu privire la contestaţia împotriva procesului-verbal de licitaţie, instanţa de fond a avut în vedere că se invocă, drept principal motiv de contestaţie, preţul neserios la care terenul a fost adjudecat. Or, potrivit regulii generale stabilite de art. 1169 C.civ., sarcina de a dovedi caracterul neserios al preţului de adjudecare revenea contestatoarei. Ea nu şi-a trimis însă reprezentant în faţa instanţei şi nu a solicitat administrarea de probe pe acest aspect.

De altfel, simplul fapt că preţul de adjudecare este mai redus decât cel care s-ar obţine în condiţiile unei vânzări prin bună învoială nu constituie un argument valabil, cunoscut fiind că în procedura executării silite vânzarea se realizează la preţuri sub valoarea de piaţă, tocmai pentru că voinţa vânzătorului de a înstrăina bunul nu este liberă, ci constrânsă, aspect ce denaturează echilibrul de forţe ce ar exista între părţile unui contract de vânzare obişnuit.

Nici neincluderea preţului construcţiei de pe teren în preţul acestuia nu constituie un motiv de nulitate a procesulu-verbal de licitaţie, întrucât obiectul executării silite I.e l-a constituit exclusiv terenul.

În ceea ce priveşte prevederile Codului de Procedură Fiscală invocate, acestea nu sunt relevante faţă de faptul că executarea silită atacată s-a desfăşurat în condiţiile dreptului comun, respectiv conform codului de procedură civilă.

Faptul că, întrucât preţul de adjudecare a fost mic, sunt afectate interesele patrimoniale ale contestatoarei nu constituie un motiv de nulitate câtă vreme nu se invocă o fraudă a participanţilor la vânzare.

De asemenea, faptul că executorul a continuat procedura deşi pe rolul instanţelor se afla o contestaţie, câtă vreme nu se invocă faptul că se încuviinţase o cerere de suspendare a executării în conformitate cu art. 403 Cod procedură civilă, nu ar putea constitui motiv de nulitate.

Prevederile art. 510 alin. 2 nu sunt incidente în cauză, întrucât creditorul ipotecar nu a participat la procedura de vânzare silită şi nu şi-a manifestat dorinţa de a adjudeca bunul.

Prin urmare, s-a reţinut ca fiind neîntemeiată contestaţia şi a fost respinsă.

În temeiul art. 274 C.pr. civ., întrucât numai  unul dintre intimaţi a depus dovada unor cheltuieli de judecată, a fost obligată contestatoarea la plata cheltuielilor dovedite de intimata SC P. SRL, în cuantum de 4500 lei.

 Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs contestatoarea - creditor ipotecar B. Comerciala Romana SA, în temeiul art. 299 şi următoarele Cod procedura civila, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii contestaţiei la executare astfel cum a fost formulata împotriva executării silite însăşi, precum şi împotriva tuturor actelor de executare emise de BEJ D. C. O. în dosarul de executare nr. 124/ 2010, respectiv anularea publicaţiei de vânzare nr. 124/ 20 aprilie 2010 emisa în dosarul de executare nr. 124/ 2010 şi a tuturor actelor subsecvente emise în cadrul dosarului execuţional menţionat.

În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esenţă că hotărârea recurată nu reţine situaţia de fapt, iar dispozitivul nu este în concordanţă cu considerentele. Totodată, a arătat faptul că soluţia primei instanţe nu este motivată.

A mai învederat că prima instanţă a nesocotit prevederile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă prin aceea că nu a pus în discuţia părţilor necesitatea formulării unui nou capăt de cerere, respectiv, contestarea procesului verbal de distribuţie.

Recurenta a mai menţionat că prin soluţia adoptată, instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii şi nu s-a pronunţat asupra tuturor actelor de executare contestate.

În ceea ce priveşte nulitatea nulitatea procesului verbal de licitaţie din data de 30.06.2010, recurenta a precizat că a solicitat anularea acestuia deoarece preţul pentru care a fost adjudecat imobilul supus urmării silite, a fost unul derizoriu.

Sub acest aspect, recurenta a arătat că, deşi executorul judecătoresc avea reprezentarea deplina asupra valorii reale a bunului şi trebuia sa depună diligentele corespunzătoare pentru a accepta înstrăinarea în cadrul vânzării silite la un preţ rezonabil - aceasta fiind o obligaţie legala a acestuia născuta în primul rând din raţiunea evitării incidenţei îmbogăţiri fara justa cauza a adjudecatarului, acesta nu s-a conformat, în cauză fiind încălcate dispoziţiile cu caracter imperativ ale art. 1303 coroborate cu cele ale art. 1295 Cod civil.

Recurenta a mai învederat că frauda participanţilor la vânzare a constituit motivul principal al contestaţiei împotriva procesului verbal de licitaţie încheiat în data de 30 iunie 2010.

În cadrul unei vânzări efectuate în procedura executării silite, participanţii la aceasta vânzare sunt creditorii care si-au depus creanţele în cadrul dosarului de executare nr. 124/ 2010.

Aceştia, prin efectul legii dobândesc calitate de vânzători iar actul reprezentat de procesul verbal de licitaţie publica I.a echivalează cu o promisiune bilaterala de vânzare-cumpărare.

Prin urmare, convingerea instanţei de fond potrivit căreia, în cadrul vânzării la licitaţie „voinţa vânzătorului de a înstrăina bunul nu este libera" este greşita. şi asta pentru ca, instanţa de fond nu a înţeles ca în cadrul acestei vânzări, creditorii au dobândit calitatea veritabilului vânzător, actul emis de un BEJ oarecare echivalând la rândul lui cu un act emis de un notar public care se bucura de aceeaşi autoritate.

Recurenata a mai precizat că a criticat hotărârea instanţei de fond şi prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civilă, arătând că hotărârea este lipsita de temei legal, pentru ca din modul în care este redactata se poate observa ca legea nu a fost corect aplicată.

Instanţa de recurs urmează sa constate ca hotărârea nu este motivata în drept şi ca în legislaţia în vigoare la data pronunţării hotărârii atacate existau texte de lege care nu justifica soluţia data un speţa (art. 1295 şi art. 1303 Cod civil).

Totodată, instanţa de fond a încălcat textele aplicabile spetei atât în litera cat şi în spiritul lor, respectiv le-a aplicat greşit.

Astfel, seriozitatea preţului constituie o condiţie de validitate a vânzării indiferent de forma în care se realizează. Preţul reprezintă obiectul prestaţiei cumpărătorului (adjudecatarului) şi corespunde valorii lucrului vândut (raportul de expertiza este depus la dosarul de executare, dosar de executare ataşat în copie dosarului nr. 4561/ 94/ 2010), el trebuie sa fie fixat în bani; determinat sau determinabil; sincer şi serios. Daca aceste condiţii nu sunt îndeplinite, contractul (procesul verbal de licitaţie) este nul absolut, cel puţin ca vânzare-cumpărare pentru că îi lipseşte un element esenţial asupra căruia trebuie sa se realizeze acordul de voinţă (art. 1295 Cod civil).

 Dacă din preţul obţinut, creditorii nu îşi satisfac integral creanţele - scopul executării silite nu este indeplinit, astfel că seriozitatea preţului trebuie aprecaită şi din această perspectivă.

Recurenta a mai arătat că dispoziţiile art. 1303 Cod civil îşi găsesc aplicarea şi în materia executării silite I.e, în legătura cu aplicarea dispoziţiilor art. 509 alineat 5 Cod procedura civila cu privire la noţiunea de „cel mai mare preţ oferit".

Instanţa are dreptul sa aprecieze seriozitatea ofertelor şi trebuie sa respingă ofertele de preturi derizorii, ceea ce nu s-a întâmplat în cauza dedusă judecăţii.

Instanţa de fond  a omis faptul ca nulitatea absoluta a procesului verbal de licitaţie publica  este determinata de nesocotirea disp. art. 1303 Cod civil . Vânzarea silita este în esenţăo vânzare numai ca ea se face fara consimţământul proprietarului bunului dar aşa cum o vânzare este nula atunci când-voluntar făcuta preţul este fara valoare, demn de dispreţuit, pentru ca în lipsa unui preţ real lipseşte contractul, tot astfel vânzarea este nula si atunci când este vorba de o vânzare silita. Executorul judecătoresc nu putea efectua vânzarea unui bun pentru un preţ derizoriu, ci trebuia sa amâne vânzarea.

In situaţia in care executorul judecătoresc ar fi închis licitaţia publica din 30 iunie 2010 având in vedere caracterul derizoriu al ofertelor hotărârea sa ar fi fost justificata in fapt si in drept, urmând să întocmească un refuz de executare in condiţiile art. 53 din Legea nr. 188/ 200 si sa oprească licitaţia, in sensul refuzului de continuare a acesteia si al neadjudecării în condiţiile date.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată împotriva publicaţiei de vânzare, recurenta a arătat că prima instanţă s-a mărginit doar la a constata că publicaţia de vânzare contestata descrie suficient imobilul suspus executării silite, faptul ca nu se indica un preţ al construcţiei edificate pe teren, in condiţiile in care aceasta construcţie nu face obiectul executării silite si ca respectivul act de executare contestat a fost întocmit  cu respectarea condiţiilor impuse de lege. Această motivare este apreciată ca fiind sumară, ceea ce eechivalează cu nemotivarea hotărârii.

Recurenta a menţionat că în calitatea sa de creditor ipotecar a făcut dovada nelegalităţii publicaţiei de vânzare emise, atât prin prisma preţului menţionat în cuprinsul respectivului act de executare contestat, cat şi prin prisma fraudei comise cu prilejul efectuării acestei executări.

În consecinţă, faţă de toate criticile formulate, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată.

Analizând recursul declarat prin raportare la criticile aduse de recurent hotărârii primei instanţe dar şi sub toate aspectele conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, tribunalul are în vedere următoarele :

Sub aspectul criticilor de nelegalitate a hotărârii primei instanţe, invocate de recurentă, tribunalul constată că aceasta respectă cerinţele impuse de disp. art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă. Astfel, prima instanţă a arătat, deşi sumar, considerentele care au justitificat soluţia adoptată, acestea fiind în concordanţă cu dispozivul sentinţei pronunţate.

În ceea ce priveşte nesocotirea dispoziţiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, întrucât că nu ar fi pus în discuţia părţilor necesitatea formulării unui nou capăt de cerere, respectiv, contestarea procesului verbal de distribuţie, tribunalul apreciază că nu poate fi reţinută.

În acest sens are în vedere că principiul rolului activ al judecătorului presupune obligaţia acestuia de a atrage atenţia părţilor asupra drepturilor şi obligaţiilor lor procedurale, iar nu să se substituie acestora în exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor, întrucât prin aceasta s-ar încălca un alt principiu fundamental al procesului civil, respectiv principiul disponibilităţii.

Criticile recurentei referitoare la soluţia dată contestaţiei la executare formualtă împotriva publicaţiei de vânzare din data de 20.04.2010, sunt nefondate, aspectele invocate fiind analizate de prima instanţă.

Astfel, în mod corect s-a reţinut că publicaţia respectă dispoziţiile art. 504 alin. 1 Cod procedură civilă, iar în ceea ce priveşte valoarea imobilului, tribunalul apreciază că în mod corect a fost avut în vedere terenul, întrucât acesta este imobilul suspus urmării I.e.

În ceea ce priveşte criticile aduse de recurentă vizând soluţionarea contestaţiei la executare împotriva procesului verbal de licitaţie I.ă din data de 30.06.2010, tribunalul le apreciază ca fiind fondate pentru considerentele ce succed :

Prin contestaţia la executare conexă, înregistrată la data de 09.08.2010 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 6608/94/2010, contestatoarea B. C. R. SA a solicitat anularea procesului verbal de licitaţie I.ă întocmit la data de 30.06.2010 de executorul judecătoresc Dobra Camelia Ofelia, anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 124/2010 precum şi restabilirea situaţiei anterioare adjudecării imobilului.

Motivul invocat de contestatoare a vizat preţul la care imobilul supus urmării silite a fost adjudecat, apreciat de aceasta ca fiind derizoriu.

Sub acest aspect, tribunalul reţine că urmare a executării silite I.e declanşată de creditorul SC P. SRL împotriva debitorului SC V. I. I. SRL, în temeiul titlului  executoriu reprezentat de biletul la ordin ……….., pentru creanţa în valoare de 160.187 lei,  în data de 27.05.2010 la sediul BEJ D. O. C., a fost fixat termen pentru vânzarea la licitaţie a imobilului –teren în suprafaţă de 6666,67 m.p.,  proprietatea debitoarei, situat în …

Potrivit raportului de evaluare preţul de pornire al licitaţiei a fost stabilit la suma de 14.040.210,24 lei. Cum la acest termen nu s-a prezentat niciun licitator, executorul judecătoresc a fixat un nou termen pentru vânzare, la data de 30.06.2011, în acest sens fiind emisă publicaţia de vânzare nr. ……/….., preţul de pornire al licitaţiei fiind redus cu 25%, respectiv 10.530.157,68 lei.

Din cuprinsul procesului verbal de licitaţie întocmit de executorul judecătoresc cu ocazia vânzării silite din data de 30.06.2010, tribunalul reţine că s-au prezentat doi licitatori, F.A. care a oferit în cerere preţul de 1.055.000 lei şi intimatul V. D. R. care a oferit în cerere preţul de 1.054.000 lei, după trei strigări, imobilul fiind adjudecat la preţul cel mai mare oferit, de 1.100.000 lei de către intimat.

Potrivit disp. art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă, în cazul în care nu este oferit nici preţul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicaţie în condiţiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitaţia va începe de la preţul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obţine preţul de începere a licitaţiei, la acelaşi termen bunul va fi vândut la cel mai mare preţ oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă preţul de la care începe licitaţia.

 În raport de acest text legal, tribunalul apreciază că vânzarea la licitaţie la preţul cel mai mare oferit trebuie corelat în mod necesar cu  dispoziţiile legale în materia vânzării referitoare la preţ cuprinse în art. 1303 din Vechiul Cod civil aplicabil în cauză. În această privinţă, tribunalul consideră că aceste dispoziţii sunt pe  deplin aplicabile şi în cazul vânzării silite, în ceea ce priveşte condiţiile generale de validitate ale oricărui act juridic cu referire la cauza acestuia, mai exact la scopul imediat, contrapestaţia, deoarece, chiar dacă o asemenea vânzare se realizează prin  mijlocirea executorului judecătoresc, ea nu se poate îndepărta de la aceste condiţii generale şi esenţiale pentru validatea sa.

Prin urmare, tribunalul are în vedere că dispoziţiile art. 1303 din Vechiul Cod civil, stabilesc că  preţul vînzării trebuie să fie serios şi determinat de părţi. În analiza acestei condiţii reţine că preţul serios presupune ca el să fie stabilit astfel încât să nu fie disproporţioant în raport de valoarea lucrului, încât să se considere că nu există şi prin urmare  să nu poată constitui obiect al obligaţiei cumpărătorului şi cauză suficietă a obligaţiei asumată de vânzător.

Aşa cum s-a arătat anterior, chiar dacă vânzarea contestată este una silită, realizată prin intermediul executorului judecătoresc, în cadrul procedurii de executare, ea trebuie să fie în accord cu prevederile art. 1303 datorită  specificului său şi a necesităţii respectării şi ocrotirii drepturilor părţilor implicate în procedura executării.

Prin urmare, executorul judecătoresc fiind cel ţinut să respecte principiul enunţat, este şi cel căruia îi revine obligaţia de a aprecia asupra seriozităţii preţului vânzării, în asemenea circumstanţe şi să nu adjudece bunul.

Raportând aceste considerente situaţiei de fapt dedusă judecăţii, tribunalul apreciază că preţul la care bunul imobil supus urmăririi silite a fost adjudecat  de intimat este  unul neserios, derizoriu.

În aprecierea sa tribunalul are în vedere că valoarea bunului stabilită potrivit raprotului de expertiză şi care a reprezentat preţul de pornire a licitaţiei a fost de 14.040.210,24 lei, în timp ce preţul cel mai mare oferit şi la care s-a adjudecat a fost de 1.100.000 lei, astfel că vânzarea pentru un preţ reprezentând  mai puţin de 10% din valoarea bunului este considerată a fi fost efectuată pentru un preţ derizoriu, cu consecinţa nulităţii acesteia.

Aşa fiind, pentru considerentele expuse şi temeiurile de drept invocate, văzând şi disp. art. 399 şi 404 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând că în cauză au fost încălcate prevederile art. 1303 din Vechiul Cod ciuvil, tribunalul va anula procesul verbal de licitaţie imobiliară încheiat la data 30.06.2010 de BEJ D. O. C..

Având în vedere că prin contestaţia la executare formualtă creditorul contestator a solcitatat anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. …./2010 precum şi restabilirea situaţiei anterioare adjudecării imobilului, în accord cu principiul general de drept resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis, va dispune anularea şi a actelor  subsecvente procesului verbal de licitaţie I.ă încheiat la data 30.06.2010 în dosarul de executare nr. …./2010.

În consecinţă, apreciind că recursul formulat de recurenta creditoare B. C. R. SA este fondat numai în privinţa criticilor vizând soluţionarea contestaţiei la executare împotriva procesului verbal de licitaţie I.ă din data de 30.06.2010, văzând şi disp. art. 312 alin. 3 cu aplicarea art. 304 pct. 9, îl va admite şi va modifica în parte sentinţa recurată, în sensul că:

Va admite contestaţia la executarea conexă şi în consecinţă va anula procesul verbal de licitaţie I.ă încheiat la 30.06.2010 de BNP D. C.. O., precum şi actele subsecvente în dosarul de executare nr. ../…. şi va menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de  recurenta B. C. R. SA împotriva sentinţei civile nr. 309/26.01.2011, pronunţată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 4561/94/2010, în contradictoriu cu intimaţii SC P. SRL, SC V. I. I. SRL şi V. D. R..

Modifică în parte sentinţa recurată, în sensul că:

Admite contestaţia la executarea conexă şi în consecinţă:

Anulează procesul verbal de licitaţie imobiliră încheiat la 30.06.2010 de BNP D. C. O., precum şi actele subsecvente în dosarul de executare nr. …../2010.

Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 06.12.2011.

 PREŞEDINTE  JUDECĂTOR  JUDECĂTOR,

 Sanda Păun Elena Panaite Jitianu Rîşnoveanu Gabriela

GREFIER

 Andreea Cofaru

red.E.P.J.

2 ex./th.red.N.V.

JUD.Buftea/Jud. Neacşu Simona Gabriela

Domenii speta

Spete similare