Anulare act administrativ

Prin cererea înregistrată la data de 11.01.2012 sub nr. 179/110/2012 pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanta Comuna L., prin primar G.C. a formulat contestaţie împotriva Notei de constatare şi a procesului -verbal de control nr. 016189/06.05.2011 încheiat de I.T.M. Bacău, solicitând anularea acestora ca nelegale.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu art. 17 din Legea 146/1997.

În motivarea acţiunii se arată că la data de 4.05.2011, la sediul Primăriei L. s-a deplasat o echipă de control alcătuită din agenţi ai I.PJ Bacău, ai G.F. şi ai I.T.M. Bacău pentru a verifica modul de respectare şi aplicare a prevederilor art.16, alin.(l) din Legea 53/2003, aşa cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 40/2011. Cu această ocazie au fost identificate două persoane care se aflau în perimetrul dispensarului comunal la care se efectuau lucrări de reabilitare de către S.C. S.C. S.R.L.

În baza declaraţiilor date şi a fişelor de identificare completate în faţa inspectorului de muncă de cele două persoane, a notelor de relaţii date de administratorul societăţii care desfăşura lucrările de reabilitare şi de primarul Comunei L., echipa de control a întocmit un proces -verbal de control, o notă de constatare şi un proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

Prin procesul -verbal de control s-a dispus, ca măsură, obligaţia unităţii administrativ -teritoriale de a încheia contracte de muncă celor două persoane şi de a transmite în Registrul General a de evidenţă a salariaţilor contractele de muncă pentru P.R. şi A.V..

Arată reclamanta că aşa cum reiese din Nota de constatare, controlul a fost efectuat de o echipă constituită din reprezentanţi ai mai multor instituţii însă, atât aceasta cât şi Procesul-verbal de control nr.016189 din 6.05.2011 sunt încheiate şi semnate numai de inspectorul de muncă, că a fost încheiat procesul verbal după două zile, la sediul ITM, în lipsa reprezentantului comunei, că procesul-verbal de control nu conţine nici o menţiune cu privire la persoanele în prezenţa cărora s-a efectuat controlul, că nu este semnat de reprezentantul legal al comunei. Se mai invocă si aspectul că s-a precizat în procesul verbal că în perioada 4-6 mai 2011 "s-a controlat modul cum se respectă prevederile legislaţiei în vigoare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi al relaţiilor de muncă la comuna L.".

În principiu, arată reclamanta că art.14, alin.(l) din Legea nr.53/2003 defineşte noţiunea de angajator ca fiind persoana fizică şi juridică, ce poate, potrivit legii, să angajeze.

Având în vedere această definiţie, raportat la atribuţiile unităţii administrativ-teritoriale prevăzute la art.21 din Legea nr.215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aceasta nu poate avea calitatea de angajator. În acest context, răspunderea comunei în ceea ce priveşte primirea la lucru a unor persoane, fără a avea încheiat un contract individual de muncă, nu poate fi angajată şi, pe cale de consecinţă, nu poate fi reţinută săvârşirea contravenţiei de către unitatea administrativ-teritorială.

Calitatea de angajator, în conformitate cu art.63, alin.(5), lit."e" din Legea nr.215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, o are numai primarul comunei care, în conformitate cu art.61 din acelaşi act normativ, îndeplineşte o funcţie de autoritate publică.

Actele întocmite cu ocazia controlului au fost elaborate la sediul I.T.M Bacău, în baza declaraţiilor celor două persoane găsite la muncă, a notelor de

relaţii date de primarul comunei şi administratorul societăţii care efectua lucrări de reabilitare, precum şi a unor fişe individuale întocmite, aşa cum se menţionează în conţinutul lor, la locul de muncă S.C. S.C. S.R.L

În Nota de constatare se menţionează că primarul a declarat că el este cel care a dispus celor doi să "efectueze lucrări de izolare termică a clădirii dispensarului din comună”, menţiuni care se contrazic cu cele făcute în nota de constatare şi cu cele declarate de cei doi lucrători, precum şi cu cele menţionate în fisele individuale.

Aceste probe care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de control şi care conţin menţiuni contradictorii şi fapte incorect reţinute, le apreciază ca insuficiente şi neconcludente pentru măsurile ce au fost dispuse.

Potrivit art.19, lit."b" şi "c" din Legea pentru înfiinţarea şi organizarea Inspecţiei Muncii, nr. 108/1999, cu modificările şi completările ulterioare, organele de control aveau obligaţia "să solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele şi informaţiile necesare pentru realizarea controlului' şi "să ceară prezentarea documentaţiei pe care o considera necesară".

Cu toate acestea, inspectorul de muncă, semnatar al actelor de control s-a rezumat doar la cele declarate de cele două persoane, de administratorul societăţii ce efectua lucrările de reabilitare şi de primarul comunei, fără să solicite şi să verifice alte documente din care să rezulte realitatea celor declarate, pentru a justifica legal motivul pentru care a dispus Comunei încheierea contractelor individuale de muncă.

Măsurile dispuse prin procesul-verbal de control sunt nelegale şi practic nu pot fi duse la îndeplinire având în vedere următoarele întrucât în statul de funcţii şi organigrama aparatului de specialitate al primarului comunei L. nu există posturi de natura celor pentru care s-a dispus măsura încheierii contractelor de muncă (muncitor necalificat potrivit pregătirii lor);  nu respectă prevederile imperative ale art.22 din O.U.G nr.34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar - fiscale, aprobată prin Legea nr.227/2009 care suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autorităţile si instituţiile publice, prevedere menţinută ulterior şi prin articolul unic al O.U.G nr.23/2011 pentru modificarea si completarea art.22 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetara pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscal.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr.215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr.53/2003 cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 108/1999, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr.554/2004 şi ale O.U.G nr.34/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta ITM Bacău a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii arătând că nu a fost parcursă procedura prealabilă, în sensul că această procedură prealabilă nu a fost efectuată în termenul de 30 zile prevăzut de art. 7 al.1 din Legea 554/2004.

Cu privire la această excepţie instanţa reţine că procesul verbal de control a fost încheiat la data de  06.05.2011 ( fl.35 dosar) şi a fost comunicat reclamantei la data de 17.05.2011. Aceasta a formulat plângere înregistrată la sediul Primăriei L. în data de 17.05.2011 sub nr. 27.18 şi comunicată către ITM. Acest aspect rezultă şi din adresa de la fila 19 dosar, de unde rezultă că s-a primit această adresă la data de 27.05.2011 şi s-a pus rezoluţie „ la compartimentul juridic” în data de 30.05.2011.

Chiar şi în condiţiile în care plângerea prealabilă ar fi fost informă, aceasta nu la admiterea unei excepţii de tardivitate a formulării plângerii prealabile.

Pe fondul cauzei instanţa reţine:

În perioada 04-06 mai 2011 a fost efectuat un control la Primăria L. ce viza domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă şi al relaţiilor de muncă.

 Aşa cum rezultă din nota de constatare la procesul verbal de control nr. 16189/06.05.2011 au fost identificate două persoane ce desfăşurau lucrări de izolare-anvelopare exterioară a dispensarului din com. L.. Cele două persoane, P.R. şi A.V. au declarat că lucrează din data de 25.04.2011. Ulterior, primarul comunei a declarat că el a dispus ca cele două persoane să efectueze lucrările la dispensar.

Prin urmare, s-a stabilit că P.R. şi A.V. au fost primiţi la lucru de către conducerea primăriei L..

S-a întocmit procesul verbal de control nr. 016189/06.05.2011 iar ca măsură s-a stabilit ca până la data de25.05.2011 angajatorul să întocmească contracte individuale de muncă.

S-a încheiat şi procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. Acest proces verbal de sancţionare a fost contestat în instanţă, iar prin decizia civilă nr. 608/11.09.2012 pronunţată în dosarul nr. 3467/270/2011 al Judecătoriei Oneşti s-a admis recursul promovat de primăria L., s-a modificat sentinţa recurată şi s-a admis plângerea contravenţională şi s-a anulat procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

În ce priveşte actele contestate în contencios administrativ, respectiv procesul verbal de constatare şi nota de control, instanţa reţine că reclamanta are interes în prezenta cauză, în condiţiile în care măsura luată prin procesul verbal de control a fost aceea de a se încheia contracte individuale de muncă.

La soluţionarea cauzei instanţa va avea în vedere  că potrivit art. 14 din legea 53/2003 „(1) În sensul prezentului cod, prin angajator se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă.

(2) Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalităţii juridice.”

În conformitate cu art. 61 al.5 lit e) din legea 215/2001 primarul „numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum şi pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes local;”

Se reţine că, în cauză, a fost efectuat controlul la Comuna L., or, din dispoziţiile mai sus invocate, rezultă că unitatea administrativ teritorială nu poate avea calitate de angajator.

În raport de dispoziţiile art.276 din Codul muncii coroborat cu dispoziţiile art.2 lit.f şi art.14  din Codul muncii rezultă că reclamanta  petent nu are calitatea de angajator sau producător şi nu a avut intenţia să încheie contract individual de muncă cu persoanele respective, întrucât în schema primăriei nu există posturi pentru constructori.

Pe cale de consecinţă nu este posibil ca între părţi să se fi urmărit încheierea unui contract de de muncă. Legea impune angajatorului obligaţia de a încheia în formă scrisă contractul individual de munca, nerespectarea acestei obligaţii constituind contravenţie, care se sancţionează cu amenda, potrivit art.276 alin. 1 lit. e din Codul muncii.

Conform dispoziţiilor art.276 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 constituie contravenţie primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art.16 alin.1, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei. Se reţine că obligaţia pe care legea o impune, conform art.16 din Codul muncii, este aceea de a încheia contracte de muncă tuturor persoanelor pe care angajatorul le primeşte la muncă. Potrivit aceluiaşi text legal, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior raporturilor de muncă.

In consecinţa, întrucât elementele definitorii ale unui contract de munca sunt funcţia, salariul şi obligaţiile specifice postului, iar acestea nu au fost dovedite prin probele administrate in cauza de către agentul constatator, instanţă nu poate reţine că între reclamantă si cele două persoane menţionate în procesul verbal de constatare a contravenţiei pot exista raporturi de muncă

Potrivit art.10 din Codul muncii, contractul individual de munca este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă sa presteze muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator, persoană juridică sau fizică în schimbul unei remuneraţii. Având în vedere că munca se prestează în cadrul unor raporturi juridice diverse, de drept civil, de drept comercial etc., de esenţa raportului de muncă sunt subordonarea salariatului faţă de angajator, ceea ce implică dreptul angajatorului de a da salariatului ordine şi dispoziţii executorii şi de a controla munca salariatului său, precum şi dreptul salariatului la un salariu. In baza art.16 din Codul muncii, se instituie obligaţia angajatorului de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă, dar în cazul în care nu a fost îndeplinită aceasta obligaţie, părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate, prin orice alt mijloc de proba.

Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţia europeana a drepturilor omului si libertăţilor fundamentale, include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art.6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa (Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, si Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria A, nr. 288, p. 19, paragraful 59). Obligaţia pe care o impune art.6 paragraful 1 instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, paragraful 81; Hotărârea Van der Hurk, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia Jahnke si Lenoble împotriva Franţei, cererea nr. 40.490/98, CEDH 2000-IX).

În concluzie, din întreg probatoriul administrat rezultă cu certitudine reclamanta nu are calitatea de subiect al faptei contravenţionale prevăzută de art.276 alin.1 lit.e din codul muncii, în primul rând întrucât acesta este supusă unor dispoziţii speciale conform legii 215/2001, iar în al doilea rând nu s-a făcut dovada unui raport de voinţă juridică care să reflecte consimţământul părţilor, respectiv a reclamantei pe de o parte şi a celor două persoane fizice de altă parte, în sensul că între părţi s-ar fi dorit încheierea unui contract de muncă în cadrul căruia persoanele respective urmau să ocupe o funcţie anume şi că părţile au negociat un salariu clar determinat.

Pe cale de consecinţă, procesul verbal de control şi nota de constatate sunt nelegale şi netemeinice, motiv pentru care va admite acţiunea astfel cum a fost formulată.

Domenii speta

Spete similare