Anulare proces verbal de contravenţie

Decizie 745 din 16.04.2013


Prin sentinţa civilă nr 6040/2011 , Judecătoria Bacău a  admis sesizarea având ca obiect acţiune în constatare formulată de către petentul C.J.P.C. contradictoriu cu intimata S.C. R.R. S.A. , a menţinut procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 277/206 din 30.12.2010 încheiat de C.J.P.C. Bacău. , a constatat caracterul abuziv al clauzei înscrise în art. 5.5.2 din contractul nr. 8349020646/10.06.2010. şi a aplicat prestatorului de servicii S.C. R.R. S.A. sancţiunea contravenţională a amenzii în valoare de 500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 16 alin. 1 raportat la art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 republicată. , reţinând următoarele :

„ Prin cererea înregistrată la Judecătoria Bacău la data de 18.01.2011 sub nr. 684/180/2011 petentul C.J.P.C. Bacău a solicitat instanţei de judecată să constate în contradictoriu cu intimata S.C. R.R. S.A. Bucureşti că este abuzivă clauza de la art. 5.5.2 din contractul de prestări servicii nr. 8349020646/10.06.2010 încheiat de intimată cu numitul O.M. şi în consecinţă să-i aplice acesteia sanctiunea contravenţională corespunzătoare prevederilor Legii nr. 193/2000 pentru inserarea în contract a clauzei abuzive mai sus menţionate.

În fapt, petentul a arătat că acţiunea de control a intimatei a declanşat-o în urma înregistrării unei reclamaţii formulate de un consumator referitoare la faptul că a solicitat prestatorului de servicii rezilierea contractului de furnizare de servicii nr. 8349020646/10.06.2010 ,însă acesta i-a solicitat să îi achite  în plus faţă de valoarea facturilor emise o sumă fixă de 100 euro cu titlu de despăgubiri prev. de art. 5.5.2 din contract.

Totodată petentul a mai arătat că a solicitat intimatei să cuantifice în concret beneficiile acordate consumatorului la încheierea contractului ,însă acesta s-a rezumat să afirme că suma de 100 euro i se cuvine în temeiul clauzei contractuale mai sus arătate.

În drept petentul a invocat disp. art. 4 alin.2 din Legea 193/2000 republicată ,lit.j) din anexa la Legea 193/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea 160/2010 şi art. 84 din L.296/2004 modificată prin L. 161/2010.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit.i) din L. 146/1997 republicată.

La acţiune au fost anexate în copie procesul verbal de constatare a contravenţiei şi întreaga documentaţie ce a stat la baza întocmirii acestuia.

Intimata a depus întîmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. În esenţă intimata a invocat faptul că cererea de reziliere a fost formulată la data de 09.07.2010. Aşadar la momentul depunerii cererii de reziliere de către consumator ,Legea nr. 161/2010 nu era aplicabilă ,ea fiind în drept să solicite clauza penală de 100 de euro. Ulterior cererii de reziliere din 09.07.2010 consumatorul O.M. nu a mai depus nici o altă cerere de reziliere a contractelor care să fie sub incidenţa L. 161/2010.

Intimata a mai invocat faptul că suma de 100 euro prevăzută în contract include beneficiile acordate şi enumerate exemplicativ de art. 5.5.2 din contract şi ea nu se rezumă doar la acestea ,nefiind constituită exclusiv din aceste costuri (instalare gratuită ,discount 100% pentru abonamentul aferent perioadei 11.06-31.08.2010 pentru pachetul suplimentar M.P. şi serviciul de telefonie fixă ,2200 de minute gratuite în reţeaua R.R. ,300 minute gratuite în alte reţele de telefonie fixă ,faptul că a primit un decodor ,cartelă ,modem).

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Numitul O.M. ,în calitate de consumator a informat-o pe intimată în data de 09.07.2010 că doreşte să rezilieze contractele de prestări servicii încheiate cu aceasta pentru imobilele din mun. Bacău (televiziune ,internet şi telefonie) , motivat de lipsa de calitate a serviciilor prestate reflectată în cele 4 sesizări pe care le-a formulat anterior datei de 09.07.2010. Intimata a condiţionat rezilierea contractelor de plata de către consumator a sumei de 100 euro prev. la art. 5.5.2 din contracte cu titlu de daune materiale pentru denunţarea unilaterală a contractului.

În drept acţiunea formulată de petent este întemeiată pentru următoarele considerente:

Art.4 alin.4 din L. 193/2000 prevede că „lista cuprinsă în  anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă cu titlu de exemplu clauzele considerate ca fiind abuzive”. Aceasta înseamnă că enumerarea din listă este exemplificativă şi nu limitativă. În consecinţă ,simplul fapt că prin L. 161/2010 lit. j) din anexa la L. 193/2000 a fost completată cu” restrîngerea sau anularea dreptului consumatorului de a denunţa unilateral contractul”, nu înseamnă că anterior apariţiei acestei legi o clauză contractuală ca cea din art. 5.5.2 din contractele încheiate de intimată cu consumatorii prin care dreptul consumatorului de a denunţa unilateral contractul era restrîns sau anulat prin impunerea de către comerciant consumatorului a unor clauze referitoare la plata unei sume fixe, nu  putea fi considerată abuzivă în sensul art. 4 alin 1 din L. 193/2000.

Legea 161/2010 nu a făcut decît să menţioneze în mod expres şi exemplificativ un tip de clauză abuzivă care putea preexista şi anterior intrării sale în vigoare. Altfel spus ,ne aflăm în prezenţa unei continuităţi de reglementare şi nu a unei adăugiri de reglementare pe fond. Or, este de principiu că în cazul continuităţii de reglementare este exclusă prin ipoteză retroactivitatea reglementării noi. De reţinut că în acest caz s-a pronunţat mutatis mutandis Curtea Constituţională prin Decizia nr. 2/2003.

Într-adevăr chiar şi din perspectiva formei pe care L 193/2000 o avea anterior intrării în vigoare a L. 161/2010 o clauză contractuală prin care comerciantul restrângea sau anula dreptul consumatorului de a denunţa unilateral contractul prin obligarea acestuia la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale poate fi considerată abuzivă în temeiul art. 4 alin 1 din L.193/2000 şi nu în sensul lit.j) din anexa la L. 193/2000 în forma anterioară L.161/2010 ,deoarece ,pe de o parte ,această clauză nu a fost negociată direct cu consumatorul (fapt necontestat de către intimată) iar pe de altă parte prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe un dezechilibru economic semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Dezechilibrul economic semnificativ între părţile contractante constă în faptul că pe de o parte prejudiciul material suferit în concret de către prestatorul de servicii este în cvasitotalitatea cazurilor mult mai mic decât cel evaluat anticipat prin contract ,iar pe de altă parte nu există în contract o prevedere similară în favoarea consumatorului pentru ipoteza în care prestatorul de servicii doreşte să denunţe unilateral  contractul de prestări servicii.

În speţă ,prejudiciul astfel cum a fost el justificat de către intimată nu  poate fi în mod evident în valoare de 100 euro deoarece discountul oferit consumatorului urma să-şi înceteze efectele juridice odată cu denunţarea unilaterală a contractului ,iar lipsa de folosinţă a decodorului ,cartelei şi modemului primite în custodie de către consumator poate fi considerată un prejudiciu doar  în ipoteza în care consumatorul ar refuza restituirea lor după denunţarea unilatarelă a contractului ,or în cauza pendinte intimata nu a invocat existenţa unei asemenea ipoteze de  fapt. Aceiaşi este şi situaţia minutelor gratuite în reţea şi în alte reţele de telefonie fixă primite de consumator.

Cât priveşte contravaloarea manoperei şi a materialelor folosite pentru instalarea serviciului furnizat consumatorului ,instanţa reţine ,pe de o parte ,faptul că în nici un caz costul unei astfel de operaţiuni nu poate atinge valoarea de 100 euro( fapt notoriu), iar pe de altă parte ,intimata nu a făcut dovada faptului că instalarea este taxată în cazul ofertelor obişnuite din portofoliul acesteia.

În aceste condiţii este irelevant în cauză faptul că cererea de reziliere a fost formulată de consumator anterior iar nu ulterior apariţiei L. 161/2010.

Fapta comerciantului de a insera în contract clauze abuzive constituie contravenţie conform art. 16 alin 1 din L 193/2000. La stabilirea în concret a cuantumului amenzii instanţa va ţine seama de faptul că tipul de clauză abuzivă mai sus menţionat se regăseşte în toate contractele încheiate de intimată anterior datei de 09.07.2010 cu consumatorii.

Pentru  considerentele expuse ,instanţa va admite sesizarea şi va dispune în sensul arătat prin dispozitivul prezentei sentinţe.”

Prin recursul declarat , recurenta R.R. SA a arătat că la data depunerii cererii -09.07.2010 în cuprinsul contractului cadru nu exista o clauză abuzivă în senul celor precizate în Legea 193/2000 anexa alin 1 lit j deoarece la momentul respectiv legea 161/2010 nu era în vigoare ; contractul de furnizare servicii prevedea acordarea unei promoţii cu condiţia ca acest contract să fie în vigoare o durată minimă iniţială de la data punerii în funcţiune a serviciilor contracte ; solicitarea de reziliere din data de 09.07.2010 nu putea fi probată în condiţiile stipulate de abonat .

Analizând actele şi lucrările dosarului , Tribunalul urmează a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente  :

 Cererea de reziliere a petiţionarului O.V. asupra încetării efectelor juridice ale contractului  nr 8349020646 /10.06.2010 a fost depusă la data de 09.07.2010 , dată la care contractul era în derulare , expirând de facto  în octombrie 2011  . Legea aplicabilă rezilierii este cea de la data încheierii contractului între părţi  , respectiv la data de 10.06.2010 .

Legea 193/2000 anexa 1alin 1 lit j  în forma aplicabilă la data încheierii de furnizare servicii nr 8349020646 /10.06.2010 prevede că  sunt clauze abuzive  cele care restrâng sau interzic dreptul consumatorului de a rezilia contractul, în cazurile în care:

- comerciantul a modificat unilateral clauzele menţionate la lit. e);

- comerciantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.

ART. II din Legea 161/2010 publicată în MO nr. 497 din 19 iulie 2010 prevede că în anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 18 aprilie 2008, la punctul (1), litera j) se modifică şi va avea următorul cuprins:

"j) restrâng sau anulează dreptul consumatorului de a denunţa sau de a rezilia unilateral contractul, în cazurile în care:

- comerciantul a modificat unilateral clauzele prevăzute la lit. e);

- comerciantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale;

 - comerciantul a impus consumatorului, prin contract, clauze referitoare la plata unei sume fixe în cazul denunţării unilaterale."

 Art 4 din legea 193/2000  era în vigoare la data încheierii contractului părţilor şi stipula că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Art.4 alin.4 din L. 193/2000 prevede că „lista cuprinsă în  anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă cu titlu de exemplu clauzele considerate ca fiind abuzive”. Aceasta înseamnă că enumerarea din listă este exemplificativă şi nu limitativă.

În mod corect a apreciat instanţa de fond că simplul fapt că prin L. 161/2010 lit. j) din anexa la L. 193/2000 a fost completată cu” restrângerea sau anularea dreptului consumatorului de a denunţa unilateral contractul”, nu înseamnă că anterior apariţiei acestei legi o clauză contractuală ca cea din art. 5.5.2 din contractele încheiate de recurentă  cu consumatorii prin care dreptul consumatorului de a denunţa unilateral contractul era restrâns sau anulat prin impunerea de către comerciant consumatorului a unor clauze referitoare la plata unei sume fixe, nu  putea fi considerată abuzivă în sensul art. 4 alin 1 din L. 193/2000.

Art. 84 din Legea 296/2004 prevedea în mod clar că dreptul consumatorului la denunţarea contractului nu poate fi anulat de nicio clauză contractuală sau înţelegere între părţi, în cazurile prevăzute de lege, aceasta fiind considerată nulă de drept., textul de lege fiind  aplicabil la data încheierii contractului.

Astfel plata taxei de 100 de euro în cazul rezilierii contractului înainte de expirarea perioadei contractată  este o clauză care conţine prevederi contrare art 84 din Legea 296/2004 şi Legii 193/2000 , nefiind negociată direct cu consumatorul care nu putea influenţa în vreun fel asupra întinderii ei .

În mod corect a remarcat că nu există în contractul părţilor o clauză contractuală similară în favoarea consumatorului în cazul rezilierii din voinţa recurentei , fiind în mod evident că respectiva clauză inserată în art 5.5.2 din contractul nr. 8349020646/10.06.2010 nu a fost negociată direct cu consumatorul .

Principiul bunei credinţe desemnează respectul reciproc al părţilor contractante , adoptarea unui comportament onest şi rezonabil  . Neprecizarea în clar a scopului taxei de reziliere deteriorează în concret echilibrul contractual prin abuzul de putere al comerciantului care impune contrar principiului bunei credinţe la momentul semnării contractului clauze care îi creează un avantaj în detrimentul consumatorului .

În mod corect instanţa de fond a apreciat asupra dezechilibrului economic semnificativ între părţile contractante  întrucât prejudiciul material suferit în concret de către prestatorul de servicii este în cvasitotalitatea cazurilor mult mai mic decît cel evaluat anticipat prin contract .

 Instanţa de fond nu a aplicat legea 161/2010 retroactiv  , specificând în mod expres că Legea 161/2010 nu a făcut decât să menţioneze în mod expres şi exemplificativ un tip de clauză abuzivă care putea preexista şi anterior intrării sale în vigoare.

Conform art . 16 din Legea 193/2000 , constituie contravenţie, în măsura în care fapta nu este săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune, încălcarea interdicţiei stipulate la art. 1 alin. (3) şi se sancţionează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.

În mod corect instanţa de fond a menţinut procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 277/206 din 30.12.2010 încheiat de C.J.P.C.Bacău. , a constatat caracterul abuziv al clauzei înscrise în art. 5.5.2 din contractul nr. 8349020646/10.06.2010. şi a aplicat prestatorului de servicii S.C. R.R. S.A. sancţiunea contravenţională a amenzii în valoare de 500 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 16 alin. 1 raportat la art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 , urmând a  se respinge ca nefondat recursul .