Faliment

Sentinţă civilă 762 din 03.07.2013


Analizând actele dosarului cu privire la propunerea de intrare în faliment în procedura simplificată a SC L. SA judecătorul sindic reţine următoarele:

În fapt, prin încheierea din data de 16.11.2011 pronunţată în dosar nr. 5899/110/2011 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei a debitoarei S.C. L. S.A., luându-se act de intenţia de reorganizare a debitoarei.

Prin raportul nr. CI 5109/LT 128/07.12.2011 (publicat în BPI 13346/12.12.2011) întocmit în baza art. 54 din Legea 85/2006 s-a arătat faptul că, debitoarea a predat documentele prevăzute de art. 28 din legea 85/2006, şi-a manifestat intenţia de reorganizare a societăţii motiv pentru care administratorul judiciar a propus continuarea perioadei de observaţie (f. 156 volum I).

De asemenea, în concluziile raportului nr. CI 5366/LT160/29.12.2011 (publicat în BPI nr. 635/17.01.2012) întocmit în baza art. 59 alin. 1 din Legea 85/2006 s-a precizat faptul că, administratorul judiciar consideră că societatea se poate redresa prin depunerea unui plan de reorganizare bazat pe eşalonarea la plată a obligaţiilor născute înaintea deschiderii procedurii şi valorificarea unei plăţi a activelor existente (f. 231 – 240 volum I).

La data de 23.01.2012 s-a afişat tabelul preliminar al creditorilor, la data de 16.02.2012 s-a afişat tabelul preliminar rectificat, în prezent nefiind întocmit tabel definitiv al creditorilor întrucât pe rolul instanţei sunt pendinte contestaţii formulate la tabelul preliminar al creditorilor. 

La data de 29.05.2013 s-a depus la dosarul cauzei o cerere formulată de către P.R. administrator special al SC L. SA prin care aceasta a arătat faptul că, înţelege să renunţe la dreptul oferit de dispoziţiile Legii 85/2006 privind depunerea unui plan de reorganizare, declarând că este de acord cu deschiderea procedurii de faliment pentru SC L. SA, specificând şi faptul că, criza financiară naţională a făcut imposibilă finanţarea minimelor învestiţii şi încheierea unor contracte pentru a relua activitatea societăţii, principalul acţionar şi finanţator al societăţii S. SRL fiind în plin proces de restructurare şi repoziţionare pe piaţă datorată decesului principalului fondator, ceea ce face imposibilă susţinerea activităţii investiţionale propuse.

La aceeaşi dată, SC S. SRL a depus un înscris prin care a arătat faptul că, comunică acordul său în vederea declanşării procedurii falimentului pentru SC L. SA, imposibilitatea de a propune şi a susţine în mod real, în condiţiile actuale, un plan de reorganizare, context în care declară că renunţă la un asemenea drept.

La data de 17.06.2013 a avut loc Adunarea Creditorilor SC L. SA, în procesul verbal depus la dosar fiind consemnat faptul că, adunarea a hotărât aprobarea deschiderii procedurii falimentului debitoarei SC L. SA.

La termenul din data de 26.06.2013, administratorul judiciar a precizat faptul că solicită deschiderea procedurii generale a falimentului în baza art. 107 alin. 1 pct. B din Legea 85/2006.

În drept, conform art. 107 din Legea 85/2006 (1) Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în condiţiile art. 32, intrarea în faliment în următoarele cazuri:

 A. a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată

 b) debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de insolvenţă, iar contestaţia a fost respinsă de judecătorul-sindic;

c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 94, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;

 B. debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat;

C. obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii sale;

 D. a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz, intrarea debitorului în faliment, potrivit art. 54 alin. (5) sau art. 60 alin. (3).

Cu privire la incidenţa cazului prevăzut de art. 107 pct. B din Legea 85/2006 judecătorul sindic reţine faptul că, renunţarea la propunerea unui plan de reoganizare este expres prevăzută de art. 1 alin. 2 lit. f, text care face trrimitere doar la ipoteza debitorilor care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de reorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege. Textul îşi găseşte aplicabilitatea nu atunci când debitorul renunţă la propunerea unui plan ci, cu precădere, atunci când la expirarea termenului în care putea propune un plan se constată faptul că, nu s-a depus un astfel de înscris.

Astfel, întrucât conform art. 102 alin. 3 coroborat cu art. 94 din Legea 85/2006 oricare dintre creditori poate propune un plan de reorganizare simpla renunţare a debitorului la acest drept conferit de lege nu este suficientă în condiţiile în care celelalte subiecte de drept îndreptăţite pot propune un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 94, respectiv în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe (art. 107 alin. 1 pct. A lit. c), cu respectarea condiţiilor privind manifestarea intenţiei până la votarea raportului prevăzut de art. 59 alin. 2 LPI, or, în prezent nu au trecut cele 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv (acesta nefiind încă întocmit), pentru a se verifica îndeplinirea acestei condiţii. 

Aşadar, manifestarea intenţiei de a nu mai propune un plan de reorganizare de către S.C. S. S.R.L. ori de către un alt creditor (respectiv nepropunerea unui plan de reorganizare) este prevăzută de legiuitor la art. 107 alin. 1 pct. A lit. c din Legea 85/2006 iar nu la art. 107 pct. B din Legea 85/2006, text (art. 107 alin. 1 pct. A lit. c) care prin trimiterea la disp. art. 94 din Legea 85/2006 impune şi respectarea condiţiei privind trecerea celor 30 de zile de la data afişării tabelului definitiv.

Cu privire la Hotărârea Adunării creditorilor din data de 17.06.2013 judecătorul sindic reţine faptul că, Adunarea generală a creditorilor are doar competenţa de a aproba, conform art. 60 alin. 3 Legea 85/2005, propunerea administratorului judiciar prevăzută la art. 59 alin. 2 din acelaşi act normativ, neavând consacrată legislativ prerogativa de a hotărî intrarea în faliment.

În speţă, judecătorul sindic reţine faptul că, în cadrul raportului întocmit în conformitate cu prevederile art. 59 din legea 85/2006 administratorul judiciar a considerat că societatea se poate redresa prin depunerea unui plan de reorganizare.

Mai mult, instanţa constată că potrivit menţiunile înscrise în tabelul preliminar B.T. are o creanţă de 8, 105% din totalul creanţelor iar nu 25, 210 % astfel este menţionat în procesul verbal al adunării creditorilor, E.E. România are o creanţă de 6, 518% din totalul creanţelor iar nu 20, 227 %, A. are o creanţă de 6, 675% din totalul creanţelor iar nu 20, 761 %, SC G.P. SA are o creanţă de 0, 038% din totalul creanţelor iar nu 0, 18 %, R. are o creanţă de 6, 382% din totalul creanţelor iar nu de 19, 849% astfel cum este consemnat în procesul verbal din data de 17.06.2013.

Cuantumul total al acestor creanţe este de 27, 718 %, iar prin neluarea în calcul la masa credală a S.C. S. S.R.L. (aşa cum s-a consemnat în actul analizat) nu este îndeplinit pragul de 30% prevăzut art. 15 alin. 1 din Legea 85/2006 pentru desfăşurarea şedinţei adunării creditorilor.

Prin urmare, judecătorul sindic reţine faptul că, se poate dispune intrarea în procedura generală a falimentului în baza art. 107 alin. 1 pct. B din Legea 85/2006 doar în ipoteza în care debitorul care şi-a manifestat intenţia de reorganizare nu a propus un plan de reoganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat, caz în care, conform disp. art. 102 alin. 3 din legea 85/2006 judecătorul sindic dispune începerea de îndată a procedurii falimentului.

 Manifestarea de voinţă a debitorului poate conduce la deschiderea procedurii simplificate de faliment în condiţiile art. 107 alin. 1 pct. A lit. a când a fost exprimată prin cererea de deschidere a procedurii iar manifestarea de voinţă a adunării creditorilor nu poate conduce, din punct de vedere al procedurii reglementate de Legea 85/2006, la intrarea în faliment.

Aşadar, având în vedere considerentele de mai sus, judecătorul sindic nu va aproba propunerea de intrare în faliment în formă generală în baza art. 107 alin. 1 lit. B din Legea 85/2006 şi va respinge cererea de intrare în faliment formulată în baza acestui temei, ca neîntemeiată.