Fond funciar

Pronunţând sentinţa civilă nr.4961/18.05.2010 Judecătoria Bacău a admis cererea din acţiunea principală formulata de reclamantul T.D.si T.V. ,ambii domiciliaţi jud Bacău  prin procurator T.C. din jud Bacău ,  în contradictoriu cu paratii  T.V.  din jud Bacău  Comisia locala T. si Comisia judeteana Bacau, referitoare la plângerea împotriva HCJ nr. 9865/13.09.2005. EOS Finance.

A fost anulată în parte hotărârea Comisiei judeţene Bacău nr. 9865/13.09.2005, cu privire la modificarea titlului de proprietate nr. 106863/03.12.1993 în sensul diminuării cu suprafaţa de 0,1948 ha şi, admiţând cererea conexă formulată de reclamant în dosarul nr. 1479/180/2009, instanţa a dispus nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 226100/14.10.2005 emis pe numele lui T.V..

Prin aceeaşi sentinţă, a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că:

„Prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 9865/13.09.2005 a fost validată în anexa 2b poziţie nouă doamna T.V. cu suprafaţa de 0,1948 ha precum şi modificarea poziţiei nr. 95 din anexa 3 cu privire la defunctul T.M.  cu moştenitor T.D. prin diminuarea cu suprafaţa de 0,1948 ha şi modificarea corespunzîtoare a titlului de proprietate nr. 10683/3.12.1993.  această hotărâre însă nu i-a fost comunicată reclamantului.

În raport cu înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că acţiunea reclamantului este întemeiată motiv pentru care o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 8 alin. 1 şi 2 din Legea nr.18/1991, „stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite”.

Potrivit art. 11 din acelaşi act normativ, „suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori”.

Prin art. 9 alin 3 din legea nr. 18/1991 s-au prevăzut cerinţele obligatorii ale unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind menţionată expres cerinţa arătării alităţii de moştenitor sau de titular al dreptului de proprietate. Cererea formulată de T.V. priveşte terenul solicitat de aceasta în nume propriu, teren pentru care însă nu s-a născut dreptul de proprietate.

Este adevărat că si pârâta T.V. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 247/2005, insă aceasta este o cerere distinctă ulterioară eliberării titlului de proprietate modificat.

Potrivit art.13 alin.1 din HG nr. 890/2005 „stabilirea dreptului de proprietate pentru foştii cooperatori , în viaţă la momentul intrării în vigoare a legii se face pe numele persoanelor îndreptăţite, iar pentru cooperatorii decedaţi , pe numele moştenitorilor.”

Astfel instanţa constată că cererea formulată de T.V. vizează terenul provenit de la socrul acesteia şi nu teren deţinut în nume propriu.

Având în vedere succesiunea cererilor de reconstituire formulate instanţa constată că reclamantul a îndeplinit procedura obligatorie prevăzută de normele funciare.

În cadrul acestei proceduri a reconstituirii dreptului de proprietate se înfăptuieşte atât activitatea de emitere a titlului de proprietate, cât şi procedura de modificare, de înlocuire, desfiinţare  după caz a  titlului de proprietate emis atunci când nu este în concordanţă cu cu cele hotărâte de comisia judeţeană, fie datorită unei erori, fie datorită abuzului sau relei-credinţe, atât în privinţa titularilor drepturilor recunoscute, cât şi în privinţa terţilor ce se consideră vătămaţi prin titlul de proprietate emis.

Potrivit disp. Legii 18/1991, titlul de proprietate care a intrat în circuitul civil se modifică doar prin intermediul instanţei de judecată. În cauza de faţă s-a procedat la diminuarea suprafeţei de teren pentru care fusese validat reclamantul prin titlul de proprietate emis în 1993 astfel încât pentru reglementarea acestui aspect se impune anularea hotărârii comisie judeţene nr. 9865/13.09.2005.

Atâta  timp cât la data depunerii cererii de către pârâta T.V.  terenul fusese validat în favoarea altor moştenitori care au primit titlul de proprietate ce nu a fost anulat, pârâta nu mai era îndreptăţită la reconstituire cu privire la acesta.

Văzând prevederile art. 274 C.pr. civ. instanţa va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată pentru care s-a făcut dovada efectuării lor, respectiv a sumei de 100 lei reprezentând contravaloarea procurilor”.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs d-na V.T., la dosar fiind depusă întâmpinare (f.16) şi înscrisuri (f.21-26, 31-39, 50-61).

În motivarea recursului s-a arătat că:

1. plângerea formulată este tardivă, intimatul-reclamant luând cunoştinţă de HCJ 9865/13.09.2005 la termenul de judecată din 18.04.2008 acordat în dosarul nr.1704/180/2008 al Judecătoriei Bacău;

Acest motiv de recurs se constată a fi neîntemeiat întrucât, potrivit adresei nr.2167/24.02.2010 întocmită de Comisia Judeţeană Bacău (f.110 dosar 11479/180/2009), nu există în arhivă dovada comunicării HCJ nr.9865/2005 către T.V., susţinerea recurentei conform căreia  intimatul-reclamant ar fi luat cunoştinţă de această hotărâre la 18.04.2008 nefiind dovedită în vreun fel iar titlul de proprietate nr.106863, astfel cum a fost modificat prin HCJ 9865/13.09.2005, nu a fost comunicat intimatului-reclamant, ci nepotului acestuia, fără a se face dovada împuternicirii date în acest sens de titular (f.60 dosar 11479/180/2009).

2. intimatul-reclamant T.V. nu are calitate procesuală activă, ca urmare a faptului că prin sentinţa civilă nr.5882/9.06.2009 pronunţată în dosarul nr.15846/180/2008 s-a constatat nulitatea tranzacţiei intervenite între reclamanţi şi alţi moştenitori ai defunctei T.C., tranzacţie prin care o parte din terenurile cuprinse în titlurile de proprietate emise pe numele lui T.D. au fost cuprinse în lotul lui T.V.;

Tribunalul nu poate reţine ca fiind întemeiată nici această excepţie intimatul-reclamant justificându-şi calitatea procesuală activă prin aceea că este cel în favoarea căruia a fost emis titlul de proprietate nr.106863/3.12.1993, ca moştenitor al defunctului T.G., titlu de proprietate a cărui anulare s-a dispus prin HCJ nr.9865/2005, recurenta pretinzând că tranzacţia ar fi avut loc cu privire la terenurile provenite de la un alt defunct, T.C., şi arătând că această tranzacţie a şi fost anulată.

3. prima instanţă a ignorat dispoziţiile art.23 şi 11 din L.18/1991, ale art.9 alin.1 din HG 890/2005, ale art.6 pct.12 şi 11 şi art.33din L.1/2000, cererea recurentei de reconstituire îndeplinind condiţiile prevăzute de L.18/1991 şi de art.11 alin.1-3 din HG 890/2005 iar procedura de soluţionare a acestei cereri respectând dispoziţiile art.27,34 şi 36 din HG 890/2005, nefiind contestată pe parcursul desfăşurării de persoana interesată;

Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, în condiţiile în care, în 1991 cererea de reconstituire a fost formulată doar de T.D. (f.68 dosar 11200 judecătorie) iar cererea recurentei-pârâte, înregistrată la 27.04.2005 (f.10 dosar 11200 judecătorie) nu putea avea ca efect anularea titlului de proprietate eliberat în 1993 în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare la data emiterii sale (art.2 din L.169/1997). 

4. în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care au căzut în pretenţii şi pârâtele-persoane juridice.

Recursul se constată a fi întemeiat sub acest aspect, dispoziţiile art.274 Cpc potrivit cărora partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, fiind aplicate în mod greşit de către prima instanţă care a obligat doar pe recurenta-pârâtă la plata acestor cheltuieli, deşi au fost chemate în judecată şi comisiile de aplicare a L.18/1991, motiv pentru care, în temeiul art.312 alin.(1)-(3) Cpc, instanţa va admite recursul şi, modificând în parte sentinţa recurată, va obliga pârâtele să plătească reclamantului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu menţinerea celorlalte dispoziţii.

Domenii speta

Spete similare