Fond funciar

Pronunţând sentinţa civilă nr.2305/16.03.2011 Judecătoria Bacău a respins  excepţia tardivităţii invocată de intimata Comisia locală R. şi ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul D.E.D. în contradictoriu cu intimaţii Comisia locală R. şi Comisia judeţeană Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că:

„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.08.2010 sub nr 13803/180/2010, revizuentul D.E.D. a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 737/30.01.2008  pronunţată în dosarul nr. 13238/180/2007 al Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă.

În motivarea cererii formulate, revizuentul a arătat că în cauza soluţI.ată prin sentinţa a cărei revizuire se solicită, , a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Judeţene Bacău nr. 11438/9.10.2007. plângere ce i-a fost respinsă de instanţa de fond.

Având în vedere că hotărârea judecătorească a cărei revizuire se cere a fost dată fără cunoaşterea înscrisului  pe care revizuentul l-a obţinut după pronunţarea hotărârii atacate, fiind determinant în soluţI.area plângerii, a arătat revizuentul că se impune admiterea cererii pe care au formulat-o.

În drept, revizuentul au invocat art. 322 pct.5C.p.civ.

În sprijinul cererii formulate revizuentul au depus la dosar o copie a  înscrisului, respectiv :

Copie legalizată a actului de împărţeală  voluntară nr. 4100 transcris la Tribunalul Bacău la data de 14 iunie 1927 între S. şi D. acestuia din urmă revenindu-I o treime, respective 1127 ha.

Intimata Comisia locală Coloneşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare (f.51ds.) prin care

a arătat că cerere de revizuire nu îndeplineşte condiţiile legale motivat de faptul că înscrisul depus la dosar nu este  determinant în soluţI.area cauzei, fiind anterior actului de vânzare-cumpărare nr. 99/3.01.1928., şi neexistând relevate împrejurări potrivnice faţă de voinţa lor, având în vedere faptul că aceste înscrisuri existau la data când a fost pronunţată sentinţa civilă a cărei revizuire se solicită.

Intimata Comisia judeţeană Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat, de asemenea întâmpinare, prin care a arătat că revizuentul a avut în vedere, la promovarea prezentei acţiuni, actul de împărţeală transcris sub nr. 4100/14.06.1927de tribunalul Judeţean Bacău, eliberat de Arhivele NaţI.ale, urmare a cererii depuse la data de 12.08.2010, susţinând că din acest înscris rezultă faptul că în lotul autorului revizuentului i s-au atribuit mai multe suprafeţe de pădure şi poeni, situate pe teritoriul comunei R., care au făcut parte din domeniul “ F.”, înscris ce nu provine de la partea potrivnică, nu există forţa majoră cerută de legiuitor, şi să aibă forţă probantă prin el însuşi.

În cauză a fost ataşat, spre consultare, dosarul  nr.  13238/180/2007 al Judecătoriei Bacău.

La ultimul termen de judecată, instanţa a pus în discuţie , excepţia tardivităţii formulării  cererii de revizuire invocată de intimata Comisia locală R., excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire invocată de intimata Comisia Judeţeană Bacău .

În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire, instanţa reţine că rvizuienta  a invocat dispoziţiile art.322 pct.5 C.proc.civ., potrivit  căruia revizuirea., este condiţI.ată de următoarele elemente : înscrisul, invocat, să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată: înscrisul să fi fost necunoscut pentru revizuient  şi instanţă; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive ce se pot asimila cu forţa majoră; înscrisul să fie dovada, adică determinant pentru soluţI.area litigiului; înscrisul trebuie prezentat instanţei odată cu cererea de revizuire, în cel mult o lună de la descoperirea lui.

Procedand in temeiul art. 137 C.pr.civ., instanta se va pronunta cu prioritate fata de exceptia  invocată  prin intampinare  de către Comisia locală R..

Potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct 4 , termenul de revizuire este de o lună şi se socoteşte in cazurile prevazute de art. 322 pct. 5, din ziua in care s-au descoperit inscrisurile ce se invoca ori, dupa caz, din ziua in care partea a luat cunostinta de hotararea desfiintata sau modificata pe care s-a intemeiat hotararea a carei revizuire se cere “

Având în vedere că actul de împărţeală transcris de Tribunalul Judeţean Bacău , sub numărul 4100/14.06.1927 a fost ridicat de revizuent de la Serviciu Judeţean Bacău al Arhivelor NaţI.ale la data de 12.08.2010, instanţa apreciază că acţiunea formulată de revizuient a fost formulată în termenul prevazut de art.324 alin.1 pct 4.

Faţă de cele arătate instanţa va respinge excepţia ca neîntemeiată.

Referitor la excepţia inadmisibilităţii invocată de către intimată Comisia Judeţeană Bacău instanţa o va califica ca fiind o apărare de fond.

Analizând condiţiile de admisibilitate ale cererii instanţa constată următoarele:

Pentru a fi doveditor în sensul procedural al termenului, înscrisul depus de revizuient trebuie să fie probant prin el însuşi şi nu un înscris ce face trimitere la un alt mijloc de probă.

Altfel spus, să nu fie nevoie ca înscrisul  prezentat să fie completat cu alte mijloace de probă.

Potrivit art.6 alin.1 în cazul în care există acte primare de proprietate, anterioare intrării în vigoare a Legii nr.18/1991,iar amplasamentele solicitate sunt libere , atunci comisiile locale de fond funciar sunt obligate să valideze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.

Înscrisul depus de revizuient îl reprezintă copia legalizată din actul de împărţeală transcris sub nr. 4100/14.06.1927de Tribunalul Judeţean Bacău, astfel încât instanţa apreciează că acesta nu face dovada cu privire la cota partea indiviză a autorului său din dreptul de proprietate asupra suprafeţelor menţI.ate conform extrasului de pe statistica pădurilor din judeţul Bacău eliberat de Arhivele NaţI.ale din 1946.

Analizând actul de proprietate din 1927 şi extrasul de pe statistica pădurilor din judeţul Bacău eliberat de Arhivele NaţI.ale  ce atestă că autorul revizuentului D. I. deţinea în proprietate alături de S. şa, suprafaţa de 607 ha pădure şi 32 poieni pe raza judeţului Bacău, instanţa va acorda preferinţă acestui din urmă act dând naştere unei prezumţii potrivit căreia persoana solicitantă mai era proprietara doar a suprafeţei înscrise şi tot în devălmăşie.

Prin actele de vânzare cumpărare din anul 1946 acte care au fost ratificate de S. Solomon în nume propriu şi ca procurator al lui S. A., rezultă că la nivelul acelui an terenurile solicitate au fost deţinute în coproprietate cu alte persoane şi nu în nume propriu.

Astfel actul invocat de revizuent nu face convingerea instanţei că întinderea dreptului său de proprietate îşi păstrează valabilitatea şi la nivelul anului 1946.

În ceea ce priveşte cerinţa ca înscrisul să fi fost descoperit după darea hotărârii, descoperire care a avut la bază o o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, instanţa apreciază că revizuentul  nu a făcut dovada faptului că a  depus toate diligenţele pentru procurarea documentelor , neexistând un caz de forţă majoră  prin faptul că actul se afla într-o arhivă publică care este la dispoziţia oricui şi nu a putut fi procurat.

Astfel revizuirea este neântemeiată dacă se bazează pe înscrisuri noi existente la data când a fost pronunţată hotărârea a cărei revizuire se cere ori în speţa de faţă înscrisurile s-au aflat în arhiva unei instituţii publice astfel încât nu se poate considera că nu au putut fi produse în proces pentru că au fost reţinute de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare de forţă majoră, având oricând posibilitatea solicitării lui aşa cum de altfel a procedat după judecată.

Cererea de revizuire fiind o cale extraordinară de atac ce se exercită numai în anumite condiţii restrictiv determinate de lege incubă părţii care solicită revizuirea de a înfăţişa înscrisurile noi , deoarece în această fază a procesului puterea de lucru judecat a hotărârii ce se cere revizuită împiedică administrarea din oficiu a unor probe partea având obligaţia de a prezenta dovezile invocate.

Faţă de cele ce preced, instanţa va respinge acţiunea, ca inadmisibilă”.

Împotriva acestei sentinţe revizuientul D.E.D., prin reprezentanţii săi convenţI.ali – C.M. şi avocat E.G., a declarat recurs în termenul legal, motivat prin declaraţia de recurs, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar potrivit art.42 din L.1/2000 şi întemeiat pe dispoziţiile art.328 alin.(1) şi 304 pct.9 cpc, solicitând modificarea hotărârii pronunţate de judecătorie în sensul admiterii cererii de revizuire şi schimbarea în tot a hotărârii atacate, admiterea plângerii formulate împotriva hotărârii Comisiei Judeţene Bacău şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 639 ha pădure situată pe raza comunei R. care a format domeniul F..

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că actul de împărţeală prin care domeniul F. în suprafaţă de 3380 ha pădure este împărţit între H. S. şi I. D. în cote de 2/3 pentru primul şi de 1/3 pentru autorul revizuientului reprezintă o dovadă a continuităţii dreptului de proprietate exclusivă al acestuia şi, deci, un înscris determinant care ar fi putut duce la admiterea acţiunii dacă instanţa l-ar fi cunoscut cu ocazia judecării pricinii.

Revizuientul, se arată în continuarea în motivarea recursului, a depus toate diligenţele pentru procurarea documentelor necesare dovedirii pretenţiilor sale, însă aceste diligenţe s-au lovit de refuzul Direcţiei Silvice de a comunica toate actele ce priveau intrarea în proprietatea statului a fostului domeniu F. precum şi de pasivitatea şi comoditatea celorlalte instituţii care deţineau astfel de acte, în practica judiciară conturându-se şi opinia potrivit căreia revizuirea unei hotărâri poate fi admisă după descoperirea unui înscris nou chiar dacă nu există un caz de forţă majoră care să fi împiedicat pe revizuient să producă acel înscris.

Formulând întâmpinare prin reprezentantul său legal (f.8-10), Comisia Locală R. a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu motivarea că înscrisul invocat s-a aflat tot timpul la Direcţia Arhivelor NaţI.ale  - Filiala Bacău, de unde putea fi solicitat în orice moment şi prezentat o dată cu cererea de restituire, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.328 pct.5 Cpc, hotărârea primei instanţe fiind temeinică şi legală.

În recurs nu au fost administrate probe.

Examinând actele dosarului, Tribunalul constată recursul ca fiind nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:

Prin sentinţa civilă nr.737/30.01.2008 pronunţată în dosar nr.13238/180/2007, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat prin decizia Tribunalului Bacău nr.1004/R/14.11.2008, Judecătoria Bacău a respins cererea formulată de reclamantul D.E.D. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de aplicare a L.18/1991 R. şi Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău, cerere având ca obiect anularea hotărârii Comisiei Judeţene Bacău nr.11438/9.10.2007, obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului pentru suprafaţa de 557 ha pădure şi 32 ha poieni în calitate de moştenitor al tatălui său, D. I., punerea în posesie cu privire la suprafaţa de teren pădure şi emiterea titlului de proprietate.

Potrivit art.322 pct.5 Cpc revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Actul de împărţeală transcris sub nr.4100/14.06.1927 de Tribunalul Judeţean Bacău, secţia notarială, eliberat recurentului în urma cererii depuse la Arhivele NaţI.ale la data de 12.08.2010 nu îndeplineşte condiţiile cerute de art.322 pct.5 cpc, astfel cum în mod corect  a reţinut prima instanţă, nefiind dovedită vreo împrejurare care să fi împiedicat pe revizuient să administreze această probă mai presus de voinţa sa. 

Astfel cum a stabilit şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Stanca Popescu împotriva României, hotărâre din 7.07.2010) dreptul la un proces echitabil in fata unei instante, garantat de art. 6 A§ 1 din Conventie, trebuie sa se interpreteze in lumina preambulului Conventiei, care enunta suprematia dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitatii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca solutia data de catre instante in mod definitiv oricarui litigiu sa nu mai fie rejudecata (cauza Brumarescu împotriva României), deoarece securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autoritatii de lucru judecat, adica a caracterului definitiv al hotararilor judecatoresti (Riabykh impotriva Rusiei, nr. 52.854/99, A§ 52, CEDO 2003-IX).

În opinia Curtii, numai erorile de fapt ce nu devin vizibile decat la finalul unei proceduri judiciare pot justifica o derogare de la principiul securitatii raporturilor juridice pe motivul ca ele nu au putut fi corectate prin intermediul cailor ordinare de atac (Pchenitchny impotriva Rusiei, nr. 30.422/03, A§ 26, 14 februarie 2008).

Or, în speţă, nimic nu l-a împiedicat pe reclamant să solicite Arhivelor NaţI.ale eliberarea actului de împărţeală transcris în 1927 chiar şi după pronunţarea sentinţei civile nr. 737/2008, pentru ca acest act să fie analizat în recursul declarat împotriva sentinţei, susţinerile sale potrivit cărora diligenţele sale s-ar fi lovit de reaua-credinţă (constând în refuzul de a elibera actele doveditoare, refuz reproşat, de altfel, Direcţiei Silvice şi nu Arhivelor NaţI.ale) şi pasivitatea instituţiilor implicate nefiind dovedite în vreun fel.

Prin urmare, se apreciază ca revizuirea nu constituie, în circumstanţele speciale ale cauzei de fata, decât o modalitate deghizată de a provoca redeschiderea unei proceduri soluţI.ate in mod definitiv, şi aceasta cu privire la aspecte pe care reclamantul a avut posibilitatea sa le aducă în discuţie in cadrul acestei proceduri, nedistingându-se în speţă nici o împrejurare substanţială şi imperioasa de natura să justifice redeschiderea procedurii (a se vedea, a contrario, Protsenko impotriva Rusiei, nr. 13.151/04, A§A§ 30-34, 31 iulie 2008; Podrugina si Yedinov impotriva Rusiei (dec.), nr. 39.654/07,17 februarie 2009).

Domenii speta

Spete similare