Acţiune pentru imputarea sumelor către juristul unităţii urmare a desfiinţării deciziei de concediere emisă salariatului.

Prin acţiunea formulată se solicită de reclamantul Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bacău în contradictoriu cu A.R. fost inspector şcolar general şi P.S.M., fost consilier juridic, în temeiul art. 989-999 C. civil obligarea în solidar la plata sumei de 16838, 65 lei contravaloarea prejudiciului reactualizat  produs reclamantei urmare a emiterii şi respectiv avizării deciziei nr. 30/24.01.2006 privind încetarea contractului de management  educaţional nr. 180/27.03.2003 a directorului adjunct V.E. de la C.E. I.G. Bacău.

În motivare se arată că: la 27.09.2009 d-na V.E. s-a adresat reclamantei cu cerere pentru executarea sentinţei  civile nr. 602/2007 în care s-a consemnat obligaţia de plată a diferenţelor salariale dintre salariul de manager şi salariul realizat în perioada  1.02.2006-27.03.2007 reactualizate.

Astfel la 7.11.2009 s-a comunicat de executorul judecătoresc raportul de expertiză efectuat care cuprinde sumele actualizate total 16838, 65 lei reprezentând: diferenţe salariale brute 5133 lei, daune morale 5468 lei, cheltuieli de judecată fond 1136, 25 lei, cheltuieli judecătoreşti în recurs 1682, 55 lei, taxa judiciară 34, 5 lei, cheltuieli executare 1849,3 lei, cheltuieli expertiza 1500 lei şi taxa judiciară de timbru 35 lei.

Se arată că la baza stabilirii răspunderii patrimoniale se află decizia 30/24.01.2006 prin care s-a dispus încetarea contractului de management a d-nei V.E. şi care a fost anulată de instanţă, fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor legii 128/1997, urmând ca sumele să fie recuperate  de la persoanele vinovate de emiterea deciziei 30/24.01.2006 conform procesului verbal din 10.11.2009 filele 68-70 dosar 2897/2010.

Se arată că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale (vinovăţie, culpă, prejudiciu, raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu).

Decizia 30/24.01.2006 a fost anulată întrucât erau depăşite cele două termene de 30 zile, respectiv 6 luni, de la data luării la cunoştinţă a săvârşirii faptei: s-a mai reţinut, că deşi a fost sancţionată pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, s-a constatat că în fapt pentru d-na V.E. nu era emisă o fişă a postului cu atribuţiile ce-i reveneau directorului Colegiului Economic unde lucra.

Se arată că reclamanta a achitat suma datorată şi astfel se impune recuperarea sumei de la persoanele vinovate conform H.G. nr. 538/2001.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 998, 999, 1003 C. civil.

La dosar s-au depus decizia nr. 30/24.01.2006, procesul –verbal  de executare, raportul de expertiză contabilă cu actualizarea sumelor, hotărârea 9/2009 prin care s-a aprobat plata sumei către d-na V.E., conform sentinţei judecătoreşti nr. 602/2007.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta S.P., solicită respingerea acţiunii cu următoarea motivare:

În anul 2005 urmare a efectuării cercetărilor la Colegiul Economic I.G. Bacău, Consiliul de Administraţie al I.S.J. a hotărât  sancţionarea directorului adjunct al acestei instituţii în conformitate cu dispoziţiile legii 128/1997.

În baza acestei hotărâri s-a emis decizia 3915/07.12.2005 (fila 55 dosar) prin care s-a dispus destituirea din funcţie a d-nei V.E., decizie contrasemnată de d-na S.. Ulterior în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie din 22.12.2005 s-a propus de d-na P. S. revocarea deciziei întrucât sunt depăşite termenele de 30 de zile, respectiv 6 luni, conform art. 268 alin. 1 C. Muncii.

Propunerea fiind aprobată de 9 din cei 11 membri ai Consiliului de Administraţie. Ulterior dat fiind faptul că în urma cercetării s-au constatat şi reţinut în sarcina d-nei V. încălcări ale obligaţiilor asumate prin contractul de management educaţional încheiat cu Inspectoratul Şcolar General, aceasta a prezentat membrilor Consiliului propunerea de a înceta acest contract, propunere la care nu s-a opus nimeni.

Astfel propunerea s-a materializat în decizia nr. 30/24.01.2006 prin care s-a decis încetarea contractului de management educaţional în temeiul art. 9 alin. 1 lit. b din contract.

De asemenea din verificarea documentaţiei care a stat la baza emiterii deciziei nu rezultă că decizia a fost luată cu rea – credinţă sau măsura a fost abuzivă.

Se mai arată că la data executării cei doi pârâţi nu mai aveau calitatea de salariaţi ai reclamantei.

Astfel pentru A.R. a încetat mandatul  în a doua jumătate a anului 2006 iar pentru d-na P. S. în luna mai 2007 conform deciziei nr. 671/27.04.2007.

Se mai arată că în speţă sunt incidente dispoziţiile răspunderii civile contractuale şi nu delictuale şi ca atare reclamanta trebuie să facă dovada încălcării raporturilor de muncă, existând obligaţia punerii în întârziere într-una din formele prevăzute de lege, în cauză neefectuându-se cercetări care să stabilească situaţia de fapt, vinovăţia şi raportul de cauzalitate.

Se mai arată că reclamanta avea obligaţia executării obligaţiei stabilite prin sentinţa nr. 602/14.12.2007 de bună voie, respectiv în septembrie 2008, când a rămas irevocabilă şi nu să aştepte solicitări din partea creditoarei şi astfel s-ar fi evitat cheltuielile cu executarea.

Astfel prin sentinţa civilă nr. 3884/21.04.2010 Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, pe rolul căreia cauza s-a înregistrat la nr. 2897/110/2010.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul A.R. solicită  respingerea acţiunii întrucât la baza încetării contractului de management al d-nei V.E. au stat dificultăţile din activitatea sa, fiind contestate cu rapoartele comisiei de cercetare sesizările privind activitatea sa managerială respectiv: procesul – verbal nr. 10747/10.11.2005 şi 11746/6.12.2005 a I.S.J. Bacău de unde rezultă neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în contractul de management educaţional nr. 180/27.03.2003 pct. 4.2, pct. 4.10.11 de către V.E..

Motivul anulării deciziei 30/24.01.2006 a fost acela că atribuţiile imputate nu-i aparţineau şi la data sancţionării, pentru aceasta nu era emisă o fişă a postului.

Se arată că în calitate de inspector şcolar general a acţionat cu luarea în considerare a celor hotărâte în cadrul şedinţelor Consiliului de Administraţie a I.S.J. Bacău, funcţie de referatele primite de la Colegiul I.G. Bacău, depunând toate diligenţele  pentru clarificarea situaţiei d-nei V.E..

Se arată că din aceste procese –verbale rezultă faptul că a cerut revocarea primei decizii urmare a depăşirii termenului de 6 luni.

Se mai arată că d-na V.E. participând la şedinţele Consiliului de Administraţie, cunoştea atribuţiile ce-i reveneau, de asemenea procesul  în ce priveşte judecarea contestaţiei a fost rău condus de către Inspectorat.

Arată că nu are nici o vină, în cauză nefiind vorba de îndeplinirea condiţiilor art. 998-999 C. civil, iar decizia a fost semnată după analizarea detaliată a activităţii de management depusă de d-na V.E..

În cauză, urmare a declinării competenţei, reclamanta şi-a precizat temeiul de drept, respectiv art. 270-271 C. Muncii, întrucât ambii pârâţi au avut calitatea de angajaţi ai I.S.J. Bacău.

În cauză s-au depus acte s-au luat interogatorii părţilor.

Acţiunea este legal scutită de plata taxei de timbru.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului constată:

Prin sentinţa civilă nr. 602/14.12.2007 pronunţată în dosarul cu nr. 4696/110/2007 s-a admis lipsa calităţii procesual – pasive a M.E.C.T.S. privind anularea deciziei nr. 30/2006 şi reintegrarea în funcţie. S-a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea V.E. şi s-a anulat decizia 30.24.01.2006, s-a respins cererea de reintegrare în funcţia de manager şcolar urmare a încetării contractului de mandat, a fost obligat pârâtul I.S.J. la plata către reclamant a daunelor materiale reprezentând diferenţele dintre salariul de manager şcolar şi salariul realizat pentru perioada  1. 02.2006 – 27.03.2007 reactualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii, au fost obligaţi pârâţii I.S.J. şi M.E.C.T.S., în solidar la plata daunelor morale de 5000 RON şi la plata în părţi egale a sumei de 1039 lei cheltuieli de judecată.

În recursul declarat, prin decizia Curţii de Apel nr. 558/11.09.2008 s-a admis recursul M.E.C.T.S. şi a fost înlăturată obligaţia acestei instituţii de plată a daunelor morale şi cheltuielilor de judecată, fiind respins recursul I.S.J., fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată de 1500 lei către intimată.

Motivele anulării deciziei 30/24.01.2006 fiind emiterea cu depăşirea celor două termene de 6 luni de la data săvârşirii faptei şi 30 de zile de la data luării la cunoştinţă, conform art. 268 C. Muncii, de asemenea s-a mai reţinut că sarcinile de serviciu pretinse a fi încălcate nu-i aparţineau întrucât nu avea emisă o fişă a postului. S-a apreciat de reclamantă că vinovăţia aparţinea pârâţilor întrucât au semnat şi respectiv avizat acea decizie şi astfel, urmare a anulării, reclamanta a suferit un prejudiciu.

În cauză la termenul din data de 2.11.2011, fila 89 dosar s-a invocat excepţia necompetenţei instanţei în ceea ce-l priveşte pe pârâtul A.R. întrucât are contract de management şi competenţa de soluţionare a cauzei privind persoana sa aparţine Judecătoriei.

Instanţa având în vedere dispoziţiile art. 137 Codul de Procedură Civilă, urmează a soluţiona această excepţie şi în consecinţă:

În cauză deşi s-a solicitat reclamantei depunerea contractului de management pentru d-nul A.R., la dosar s-a depus doar formularul tipizat fără a fi completat cu datele dlui A., de asemenea din acel formular lipsesc menţiunile referitoare la atribuţii. Dincolo de acest aspect, instanţa va respinge cererea întrucât acest contract de management constituie tot un contract individual de muncă, deoarece unităţile de învăţământ nu sunt companii/societăţi naţionale, societăţi comerciale cu capital majoritar de stat sau regii autonome şi în consecinţă, în pofida denumirii asemănătoare nu poate fi considerat drept un contract de mandat comercial cum era contractul de management reglementat de legea nr. 66/1993. De asemenea, şi fiindcă, atât personalul didactic de execuţie cât şi personalul didactic de conducere au, deopotrivă, calitatea de salariat şi drept consecinţă aceeaşi răspundere disciplinară sau patrimonială.

De reţinut că în situaţia persoanelor care au funcţii de conducere coexistă două contracte individuale de muncă, având însă felul muncii deosebit, primul se referă la prestarea muncii propriu - zis didactice, reprezentând funcţia de bază, al doilea contract, cel de management educaţional, se referă la prestarea muncii specifice funcţiei de conducere respective.

Pentru considerentele arătate se va respinge excepţia invocată.

Pe fondul cauzei instanţa constată:

Potrivit dispoziţiilor art. 270 C. muncii, salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

Potrivit alin. 2 salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate şi nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Potrivit art. 271 C. muncii, când paguba a fost produsă de mai mulţi salariaţi, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabileşte în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.

La  baza emiterii deciziei 30/24.01.2006 au stat procesele verbale 10747/10.11.2005 (fila 29 dosar) în care s-au consemnat deficienţele în activitatea conducătorilor Colegiului Economic I.G. şi 11746/6.12.2005 (fila 15 dosar 1308/2006) prin care s-au analizat faptele, din componenţa comisiei făcând parte şi d-na consilier P. S..

Comisia urmare analizării faptelor concluzionează următoarele: „în litigiile de muncă sau în cele privitoare la raporturile de serviciu, instanţa dispune anularea sancţiunii disciplinare sau administrative a unui avertizor, dacă sancţiunea a fost aplicată ca urmare a unei avertizări în interes public făcută cu bună credinţă.  Facem această menţiune pentru a se avea în vedere că nu se poate dispune o sancţiune disciplinară nici faţă de directorul C.O. cu privire la neregulile existente la Şcoala postliceală, chiar dacă are responsabilitatea legală, deoarece a informat I.S.J. cu privire la faptele săvârşite de d-na V.E., respectând art. 19 alin.  1, 2…… şi nici faţă de directorul V. E. pentru informarea privind transferurile elevilor, având în vedere calitatea de membru al Consiliului de Administraţie care a semnat procesul verbal din 14.01.2005.

De reţinut este faptul că pentru aceleaşi fapte petrecute în anii 2004-2005  s-a emis decizia 3951/07.12.2005 (fila 55 dosar) de sancţionare a d-nei V.E. care a fost ulterior anulată prin decizia 3951/23.12.2005 (fila 57 dosar 2897/2010).

În preambulul acestei decizii s-a reţinut că urmare a expunerii de motive din cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie din 22.12.2005 a consilierului juridic cele două termene au fost depăşite, conform art. 268 C. muncii şi că faptele săvârşite de d-na V.E. s-au săvârşit în afara termenului de 6 luni.

Instanţa a solicitat I.S.J. depunerea hotărârii C.A. din 22.12.2005, aceasta comunicând instanţei că această hotărâre nu a fost găsită în arhiva instituţiei aspect consemnat în încheierile din 16.03.2011 şi 21.09.2011 (filele 78 verso şi 86 dosar 2897/2010).

De reţinut este faptul că, raportul comisiei de cercetare a neregulilor semnalate în activitatea de management a conducerii Colegiului Economic I.G. Bacău, procesul verbal 11746/6.12.2005 a fost întocmit urmare a hotărârii C.A. din 14.11.2005 care nu a fost depusă la dosar, prin care s-a dispus reluarea cercetărilor efectuate la Colegiu în sensul reconsiderării raportului de cercetare înregistrat la nr. 10747/10.11.2005 (fila 29 dosar 1308/2006) luând în considerare nu numai adresele ce au făcut obiectul cercetării acestei comisii ci şi toate celelalte adrese înregistrate la I.S.J. în perioada iunie - noiembrie 2005 şi totodată s-a modificat componenţa comisiei în sensul că s-a decis completarea cu d-na consilier P. S..

În ce priveşte rezultatul comisiei aceasta a concluzionat că  nu se impune sancţionarea d-nei V.E..

Referitor la obligarea d-nei consilier la plata în solidar cu Inspectoratul Şcolar, instanţa reţine că potrivit art. 4 legea 514/2003 consilierii juridici în activitatea lor asigură consultanţa şi reprezentarea autorităţilor sau instituţiilor publice în serviciul căruia se află….avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic, de asemenea potrivit dispoziţiilor statutului profesiei de consilier juridic, acesta verifică legalitatea actelor primite spre avizare, iar când constată că nu sunt conform legii, va formula un raport de neavizare în care va indica neconcordanţa cu normele legale.

În speţă după cum s-a arătat, d-na consilier P. S. şi-a precizat punctul de vedere, aspect reţinut atât în finalul raportului privind comisia de cercetare din procesul –verbal 11746/6.12.2005 cât şi în preambulul deciziei 3951/23-12-2005.

Împrejurarea că ulterior s-a emis decizia nr. 30/24.01.2006 nu-i este imputabilă d-nei consilier, întrucât avizul consultativ trebuie cerut pentru că astfel actul ar fi ilegal, dar totuşi deşi organul de conducere este obligat să-l ceară, nu este ţinut să-i respecte conţinutul, acest aviz având un caracter consultativ, întrucât organul emitent poate adopta un act juridic contrar avizului consultativ.

De reţinut este faptul că avizul dat de jurisconsult nu produce efecte proprii, nu adaugă nimic la efectele juridice ale actului avizat, avizul nu obligă prin el însuşi, conform statutului consilierului juridic, acesta are obligaţia de diligenţă nu de rezultat.

De reţinut este faptul că reclamanta în cadrul răspunsului dat la interogatoriul luat de părţi, la întrebarea 10 fila 49 dosar 2897/2010, arată că „pentru a se finaliza intenţia Inspectoratului Şcolar de destituire din funcţia de director adjunct  a d-nei V.E. s-a emis decizia nr. 30/24.01.2006 care nu este o decizie sancţionară, disciplinară, ci o decizie de încetare a contractului de management.”, decizie care s-a emis urmare a hotărârii C.A. din 14.12.2005 care nu s-a depus la dosar şi prin care s-a dispus reluarea cercetărilor stabilite prin procesul verbal 10747/10.11.2005.

În ce priveşte acţiunea formulată faţă de d-nul A.R., instanţa reţine că reclamanta nu a depus contractul de management semnat şi ştampilat de Inspectorat pentru a se analiza elementele răspunderii patrimoniale.

Deşi instanţa i-a solicitat depunerea contractului reclamanta a înţeles să depună un formular tipizat incomplet (filele 36-37), reclamanta precizând în instanţă că nu s-a găsit în arhiva contractul de management şi fişa postului pentru d-nul A.R..

Instanţa consideră că în stabilirea elementelor răspunderii patrimoniale, era esenţial ca la dosar să fie depuse H.C.A din 22.12.2005 în care conform apărărilor intimaţilor prin întâmpinare, membrii C.A. au aprobat cererea d-nei V.E. de încetare a contractului de management urmare a constatărilor abaterilor săvârşite de aceasta şi astfel în acest context s-a emis decizia 30/2006.

Apărările intimaţilor nefiind combătute de Inspectorat se coroborează şi cu recunoaşterile inspectorului în răspunsul la interogatoriu, întrebarea 10 fila 49 dosar, unde se recunoaşte că decizia 30/2006 este o decizie de încetare a contractului de management şi nu o decizie de sancţionare.

De asemenea la dosar nu s-a depus procesul verbal, pentru a se verifica susţinerile reclamantei.

Instanţa având în vedere dispoziţiile art. 270 C. muncii care arată că, salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor, constată că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulativ a următoarelor condiţii de fond: calitatea de salariat, faptă ilicită şi personală a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, vinovăţia salariatului.

Ori numai îndeplinirea cumulativă a acestor condiţii atrage răspunderea patrimonială, lipsa uneia dintre condiţiile enumerate înlăturând această răspundere.

Faţă de situaţia relatată, instanţa apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 270-271 C. muncii şi în consecinţă va respinge excepţia necompetenţei, iar pe fond va respinge acţiunea, ca nefondată.

De asemenea, urmează a se lua act că pentru d-na P. S. nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, urmând ca pentru d-nul A.R. să se respingă cererea de acordare cheltuieli de judecată, întrucât nu s-au depus acte doveditoare, chitanţe etc.

Domenii speta

Spete similare