Actiune în constatare

Asupra cauzei de faţă  constată următoarele

Pe rolul Tribunalului Dolj - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 20.02.2020, a fost înregistrată acţiunea formulată de reclamantul H.L. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. D..., prin care a solicitat instanţei să constate că activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul societăţii SC G... V... SA, în perioadele 01.07.1987-02.11.1992, se încadrează în grupa a II - a de muncă, în procent de 100 (%), conform pct. 123 din anexa 2 la Ordinul nr.50/1990 şi să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverinţe în acest sens, potrivit dispoziţiilor art.  40, alin. 2,  lit. h din Codul muncii.

În susţinerea acţiunii, a arătat că a fost angajatul  unităţii  SC G... V... SA, având meseria de lăcătuş.

Reclamantul a învederat că în intervalul 1978-1987, a lucrat ca şi lăcătuş iar locul de muncă a fost la Atelierul Reparaţii mori cărbune din cadrul Termocentralei Energetice Turceni.

Pentru acest interval a fost încadrat benevol, de către unitate, în grupa a II a de muncă.

Totodată, a mai arătat reclamanul că şi în perioada 1992-1999, când a lucrat ca lăcătuş, în cadrul Atelierului Reparaţii mori cărbune din cadrul Termocentralei Energetice Turceni, a fost încadrat în grupa a II a de muncă, iar în intervalul 1978-1999, a lucrat în acelaşi loc de muncă.

Pentru perioada cuprinsă între anii 1987-1992, evidenţele din carnetul de muncă au fost neglijate ca urmare a reorganizării AMRCT Bucureşti în AMRCT Oltenia şi ulterior transformarea din AMRCT Oltenia în SC Termoenerg SA Oltenia şi SC G... V... SA dar reclamantul a lucrat în acelaşi loc de muncă, Atelierul Reparaţii mori cărbune din cadrul Termocentralei Energetice Turceni.

În susţinere, a invocat prevederile Ordinului 50/1990, anexa 2 pct.123, art.279 alin.2 din Legea 53/2003.

A solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu martori.

A depus  în copie cartea de identitate, carnetul de muncă, Decizia Civilă nr.2974/2018 a Curţii de Apel Craiova şi Decizia nr.2783/2019 a Curţii de Apel Craiova.

La data de 17.03.2020, pârâta C.J.P. D... a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, invocând excepţia prezumţiei puterii de lucru judecat raportat la cererea reclamantului ce a făcut obiectul dosarului nr.683/63/2018.

A invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CJP D... întemeiată pe Decizia  nr 2 / 2016 a Î.C.C.J, potrivit căreia justifică legitimare procesuală pasivă Casa de Pensii în situaţia în care nu există documente primare, însă în situaţia de faţă există documente primare.

Pe fond, a apreciat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată din următoarele motive:

A considerat că nu se poate dovedi cu martori că activităţile desfăşurate se încadrează în grupa a  II-a de muncă, în condiţiile în care există acte de încadrare în condiţii superioare de muncă efectuate de către angajator la momentul respectiv, care nu a înţeles să încadreze funcţia şi locul de muncă al reclamantului în condiţii superioare de muncă, nefiind îndeplinite toate cerinţele prevăzute de Ord.50/1990 pentru această încadrare.

În probatoriu a solicitat proba cu înscrisurile reprezentate de documentele de muncă ale reclamantei.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.205-208 şi 413 CPC.

Instanţa în baza art. 255, 258 C. proc.civ. a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de părţi, a dispus ataşarea dosarului nr.686/63/2018 pentru soluţionarea prezumţiei puterii de lucru judecat şi a încuviinţat în parte proba testimonială solicitată de reclamantă, doar cu un singur martor .

Analizând totalitatea probelor administrate în cauză, precum şi prevederile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesualele pasive invocată de pârâta C.J.P. D... prin întâmpinare, conform art. 248 din N.c.p.c, instanţa reţine următoarele:

Solicitarea reclamantului se judecă în contradictoriu cu fostul angajator sau cu succesorul în drepturi al acestuia, iar în situaţia în care fostul angajator nu mai există din punct de vedere juridic (a fost lichidat, radiat) şi nu mai există documente primare, se judecă în contradictoriu cu Casele Teritoriale de Pensii, aşa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin această decizie, s-a arătat că "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 279 alin. (2) din Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru acţiunile privind reconstituirea vechimii în muncă, anterioare intrării în vigoare a Codului de procedură civilă actual/acelaşi text de lege cu referire la art. 32 alin. (l) lit. b) şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acţiunile în reconstituirea vechimii în muncă, introduse de la momentul intrării în vigoare a actualului Cod de procedură civilă şi în continuare; art. lll din Codul de procedură civilă din 1865 pentru acţiunile privind constatarea încadrării activităţii desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă introduse sub imperiul acestei reglementări/art. 35 cu referire la art. 32 alin. (l) lit. b şi art. 36 din Codul de procedură civilă, pentru acelaşi tip de acţiuni, formulate după intrarea în vigoare a codului actual, în toate ipotezele, atunci când angajatorul nu mai există din punct de vedere juridic (lichidat, radiat), justifică legitimare procesuală pasivă casele teritoriale de pensii, în situaţia în care nu există documente primare". Ca atare, Casa Judeţeană de Pensii  poate fi chemată în judecată pentru constatarea grupei de muncă doar în anumite condiţii stabilite prin Decizia nr. 2/2016 a Î.C. C. J, condiţii care în speţă sunt îndeplinite, societatea angajatoare fiind radiată şi documentele primare lipsind.

Având în vedere că în cauza de faţă, angajatorul reclamantului – SC GRUP VULCAN SA - a fost radiat, la dosar neexistând nici un document privind activitatea desfăşurată de reclamant în anumite condiţii de grupă de muncă, instanţa consideră neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.J.P. D..., motiv pentru care va respinge această excepţie.

Asupra prezumţiei puterii de lucru judecat invocată de pârâtă, instanţa reţine următoarele:

Prin prezenta actiune, reclamantul a solicitat să se constate că activitatea desfăşurată în în perioadele 01.07.1987-02.11.1992, se încadrează în grupa a II - a de muncă, în procent de 100 (%), conform pct. 123 din anexa 2 la Ordinul nr.50/1990 şi să fie obligată pârâta la eliberarea unei adeverinţe în acest sens, potrivit dispoziţiilor art.  40, alin. 2,  lit. h din Codul muncii.

Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. 686/63/2018 al Tribunalului Dolj, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu aceeaşi pârâtă, ca prin sentinţa ce o va pronunţa instanţa, să se dispună reconstituirea vechimii în muncă a acestuia pentru activitatea depusă în cadrul fostei societăţi SC G... V... SA pe perioada 01.07.1987 – 02.11.1992, perioadă pentru care nu există documente doveditoare, ca urmare a distrugerii acestora cu ocazia evenimentelor 1989 şi a celor imediat subsecvente.

Instanţa, constată că nu reprezintă un impediment în soluţionarea pe fond a prezentei cereri întrucât, reclamantul, în prezent, se află în situaţia de a nu avea o hotărâre în care să se fi analizat cu putere de lucru judecat activitatea acestuia şi indreptăţirea sa la incadrarea in grupa a II a de muncă.

Instanţa va reţine, astfel, raportat la cererea reclamantului din dosarul  nr. 686/63/2018 al Tribunalului Dolj şi prezentul dosar, că în cauză nu operează prezumţia puterii de lucru judecat, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.431 şi urm. C.P.Civ. 

Pe fondul cauzei, din probele administrate în cauză, instanţa apreciază cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâta C.J.P. privind constatarea activităţii desfăşurate de reclamant în cadrul societăţii SC G... V... SA, în perioadele 01.07.1987-02.11.1992, se încadrează în grupa a II - a de muncă, în procent de 100 (%), conform pct. 123 din anexa 2 la Ordinul nr.50/1990, pentru următoarele argumente:

Din  înscrisurile depuse de către reclamant rezultă că aceasta a lucrat doar în  meseria lăcătuş iar locul de muncă a fost la Atelierul Reparaţii mori cărbune din cadrul Termocentralei Energetice Turceni. Pentru activitatea de lăcătuş la Atelierul Reparaţii mori cărbune din cadrul Termocentralei Energetice Turceni, reclamantului i-a fost recunoscută încadrarea în grupa a II a de muncă, de către unitate, doar pentru perioadele 1978-1987 şi 1992-1999.

Din probele administrate în cauză, respectiv proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorul T.I. - coleg de serviciu, rezultă că în perioada dedusă judecăţii, reclamantul a lucrat în acelaşi loc de muncă, Atelierul Reparaţii mori cărbune din cadrul Termocentralei Energetice Turceni.  A mai indicat martorul şi faptul că fostul angajator a încadrat locul de muncă al reclamantului în grupa a II a de muncă. Chiar martorul a rătat că are recunoscută grupa a II a de muncă de către unitate şi că a fost coleg de serviciu cu reclamantul şi a lucrat în aceleaşi condiţii grele.

Astfel, instanţa reţine că activităţile efectuate de către reclamant se circumscriu în ipotezele reţinute de dispoziţiile Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, la pct.123 " activităţile de exploatare, întrţinere şi reparare cazane…..".

Cu privire la procentul din timpul efectiv lucrat de reclamant în condiţii de grupa II de muncă, din înscrisurile depuse şi din depoziţia martorului reiese că activităţile respective s-au desfăşurat în asemenea condiţii pe tot parcursul programului de lucru, de 8 ore, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art.7 din Ordinul 50/1990, de a lucra cel puţin 70% din programul de lucru, în locurile de muncă respective, realizând totodată operaţiunile nominalizate la punctele din ordin.

Principiul de bază al încadrării în grupele de muncă este cel al analizei condiţiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condiţiile concrete de muncă.

Ordinul nr. 50/1990 a suferit numeroase modificări şi completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat pe cale administrativă grupe superioare de muncă, chiar în absenţa unei enunţări exprese în ordin.

În acest sens al principiului caracterului nelimitativ este şi Decizia nr. 258 pronunţată de instanţa supremă la 20.09.2004, conform căreia nu se poate restrânge aplicarea Ordinului 50/1990 numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, în lipsa unei dispoziţii exprese o organului emitent sau a unui act normativ de ordin superior.

De altfel, tot un principiu, cel al nediscriminării a fost avut în vedere şi la pronunţarea Deciziei nr. 87/1999 a Curţii Constituţionale, conform căreia nu există nicio raţiune pentru menţinerea unui regim discriminatoriu în acordarea grupelor de muncă pentru persoanele care au activat în aceleaşi funcţii, indiferent de perioadă.

 Instanţa va avea în vedere si faptul că alţi colegi ai reclamantului, care lucrau în aceleaşi condiţii ca şi acesta, au obţinut recunoaşterea grupei de muncă de către unitate sau prin intermediul unor hotărâri judecătoreşti irevocabile.

Tribunalul va face şi aplicarea în acest sens a jurisprudenţei CEDO, care în cauza BEIAN a decis că jurisprudenţa contradictorie a unei instanţe poate fi asimilată unui diferenţieri de tratament care nu se bazează pe nici o justificare obiectivă şi rezonabilă. Prin urmare, s-a decis că o astfel de diferenţiere constituie o încălcare a articolului 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, combinat cu articolul 1 din Protocolul nr. 1.

Instanţa retine astfel, că Ordinul nr. 50/1990 a fost emis tocmai pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului şi reglementarea pensiilor de asigurări sociale de stat, scopul urmărit de reclamant fiind înlăturarea inechităţii produse prin neacordarea grupei de muncă de către angajatorul său, iar posibilitatea reclamantului de a se adresa instanţei de judecată este în deplină concordanţă cu prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la solicitarea reclamantului privind privind obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe, instanţa va respinge ca nefondată cererea formulată în contradictoriu cu această pârâta, întrucât C.J.P. D..., nu are atribuţii, conferite de lege, în  eliberarea de adeverinţe şi nici reclamantul nu a indicat vreun temei legal în acest sens.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite în parte acţiunea, va constata în cu pârâta C.J.P. D... că activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul societăţii SC G.... V... SA, în perioadele 01.07.1987-02.11.1992, se încadrează în grupa a II - a de muncă, în procent de 100 (%), conform pct. 123 din anexa 2 la Ordinul nr.50/1990.

 Opinia asistenţilor judiciari este conformă cu hotărârea şi considerentele prezentei.

Domenii speta

Spete similare