Conflict negativ de competență privind cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea Inspectoratului de Jandarmi Județean la drepturi bănești.

Potrivit art. 1 lit. p) teza I din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, conflictul individual de muncă se definește ca fiind „conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative".

În regulă generală, litigiile având ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt conflicte individuale de muncă. Pentru soluționarea acestora au fost constituite completuri specializate, potrivit art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit căruia „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenta altor instanțe", se aplică în principiu tuturor raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, cu excepția celor pentru care se prevede contrariul în cadrul art. 382, iar statutele prevăzute în legi speciale nu prevăd la rândul lor competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Norma de competență materială și procesuală prevăzută de art. 536 din OUG nr. 57/201 privind Codul administrativ nu se aplică și în privința personalului militar, potrivit art. 382 lit. h) din același act normativ, după cum nici Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare nu cuprinde o normă specială de competență materială și/sau procesuală.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Golj–Secția Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr...., în data de 03.06.2021, reclamantul .... a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean ,, ....” ... solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- obligarea pârâtului la recalcularea cuantumului/valorii soldei de funcţie a reclamantului pentru perioada 31.05.2018 - 15.07.2020 (data trecerii în rezervă), prin luarea în considerare şi  acordarea valorii sporului pentru condiţii de pericol deosebit prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009, la nivelul maxim aflat în plată, respectiv 30%, pentru funcţie similară, prevăzută cu acelaşi grad de salarizare de colonel şi acelaşi coeficient de ierarhizare, acordate în cadrul instituţiei pârâte;

- obligarea pârâtului la recalcularea cuantumurilor majorărilor salariale corespunzătoare din diferenţa până la nivelul soldelor de funcţie prevăzute de lege pentru anul 2022, a cuantumurilor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care, potrivit legii, făceau parte din solda lunară brută a reclamantului, după recalcularea cuantumului/valorii soldei de funcţie în condiţiile punctului 1 din prezenta acţiune;

 - obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale dintre sumele primite în perioada 31.05.2018 - 15.07.2020 şi sumele rezultate în urma recalculării drepturilor băneşti solicitate potrivit punctelor 1-2 din prezenta acţiune, actualizate cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală aferentă, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective;

- obligarea pârâtului, ca în urma admiterii acţiunii şi a hotărârii pronunţate, să elibereze alte adeverinţe, în care să recalculeze noile solde lunare brute şi nete realizate, actualizate, în perioada aleasă pentru calcului pensiei şi să comunice aceste noi venituri salariale Casei Sectoriale de Pensii a MAI, în vederea restabilirii, începând cu data 15.07.2020, al noului cuantum al pensiei, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.561/13.06.2021, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr...., s-a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională a secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Gorj invocată din oficiu de instanţa de judecată.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulată de reclamantul .... în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean ,,....” Gorj, în favoarea secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale de sănătate din cadrul Tribunalului Gorj.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că: la termenul de judecată din data de 13.07.2021 tribunalul a invocat, din oficiu,  excepţia de necompetenţă materială funcţională a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Gorj în soluţionarea cauzei, excepţie care înlătură analizarea celorlalte excepții de procedură, cât şi a problemei de drept, conform dispoziţiilor art. 248 Cod procedură civilă care reglementează obligaţia instanţei de a se pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură sau de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea pe fond a pricinii.În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, s-a reținut că se află în prezența unui litigiu privind obligarea ... la plata unor drepturi băneşti pe care reclamantul, în considerarea activităţii desfăşurate în calitate de jandarm, le-a solicitat urmând ca în eventualitatea stabilirii unor diferenţe de drepturi de natură salarială să solicite şi recalcularea pensiei militare de serviciu de care beneficiază în prezent.

Potrivit dispoziţiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, „Competenţa de soluţionare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public. Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.", iar conform art. 382 litera h din acelaşi act normativ, „Categorii de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcţionarii publici. Prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar:......h) personalul militar."

Aşadar, după modificarea legislativă intervenită ca urmare a intrării in vigoare a Codului administrativ, personalului militar nu i se mai aplică prevederile privind funcţionarii publici, şi, pe cale de consecinţă, nici Legea nr. 188/1999, abrogată expres prin dispoziţiile art. 597 alineat 2 litera b din Codul administrativ.

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10/16.04.2018 prin care a fost soluţionat recursul în interesul legii, privea stabilirea naturii litigiilor având ca obiect drepturi băneşti solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi judeţean şi pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, ce au calitatea de cadre militare şi a fost dată în aplicarea dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, aplicabile cu titlu de drept comun pentru această categorie cadrelor militare, calificată ca fiind o categorie aparte de funcţionari publici care beneficiază de un statut special, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995.

De asemenea, potrivit prevederilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (art. 3511 şi art. 3512), acestea pot contesta la instanţa de contencios administrativ competentă deciziile de sancţionare disciplinară, însă legea prevede competenţa specială a instanţei de contencios administrativ doar în privinţa acestor contestaţii, iar textul de lege este de strictă interpretare şi nu trebuie extins la toate celelalte litigii privind raportul de serviciu al militarilor, întrucât Legea nr. 80/1995 nu se mai completează cu Codul administrativ, ca şi legislaţie de drept comun, cum se întâmpla în cazul art. 109 din Legea nr. 188/1999, ci cu prevederile legislaţiei muncii.

Nu se poate interpreta, în ciuda prevederii exprese din Codul administrativ, potrivit cu care dispoziţiile din Titlul II „Statutul funcţionarilor publici", nu se aplică personalului militar, că, în condiţiile în care nu s-a modificat competenta conferita de art. 536 din Codul Administrativ instanţelor de contencios administrativ, considerentele Deciziei nr. 10/2018 ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a reţinut că personalul militar care are şi statut de cadru militar are statut de funcţionar public, sunt în continuare aplicabile după intrarea în vigoare a Codului administrativ, întrucât un act normativ nu se poate aplica trunchiat, iar excluderea personalului militar s-a făcut pentru întreg Titlul II, prin urmare inclusiv cu privire la art. 536 din Cod.

Aşadar, în raport de considerentele expuse, se poate concluziona că ori de câte ori legea nu stabileşte o competenţă specială în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal, litigiile privind drepturile băneşti ale personalului militar, ce reprezintă conflict individual de muncă, astfel cum este definit de art.1, litera p din Legea nr. 62/2011, sunt de competenţa completurilor specializate în materia conflictelor de muncă, instituite prin art. 36, alineat 3 din Legea nr. 304/2004.

Scoaterea personalului militar de sub incidenţa dispoziţiilor Codului administrativ potrivit dispoziţiilor art. 382 litera h din acest cod face ca dispoziţiile art. 536 din acelaşi cod să nu fie aplicabile în stabilirea competenţei de judecare a unor asemenea litigii şi, prin urmare, considerentele înaltei Curţi din Decizia RIL nr. 10/2018 nu mai pot fi reţinute.

Mai mult, se cuvine a se sublinia faptul că în Legea nr. 188/1999 nu a existat o prevedere similară celei cuprinse in prezent în conţinutul art. 382 litera h din Codul administrativ, care să excepteze personalul militar de la aplicabilitatea dispoziţiilor legale referitoare la funcţionarii publici, art. 6 din Legea nr. 188/1999 stabilind că prevederile acestei legi nu se aplică: (a) personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice, care desfăşoară activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică; (b) personalului salariat încadrat, pe baza încrederii personale, la cabinetul demnitarului; (c) corpului magistraților; (d) cadrelor didactice; (e) persoanelor numite sau alese în funcții de demnitate publică.

În raport de considerentele expuse s-a reținut că exepția de necompetenţă materială funcţională a secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Gorj invocată din oficiu de instanţa de judecată este întemeiată, şi a fost admisă și pe cale de consecință a fost declinată competența în favoarea secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale de sănătate din cadrul Tribunalului Gorj.

Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei secții sub nr....

Prin sentinţa civilă nr.1013/09.09.2021, pronunţată de Tribunalul Gorj – Secţia Conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr...., s-a admis excepția necompetenței materiale funcționale a Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale invocată de către reclamant. S-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul ...., cu domiciliul în ..., şi cu domiciliul procesual ales în ...., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean ,,....” ..., cu sediul în ..., în favoarea Secției Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Gorj. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență. S-a suspendat din oficiu cauza și s-a trimis dosarul la Curtea de Apel Craiova, Secția Conflicte de muncă și Asigurări Sociale în vedere soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:

In speța, obiectul cauzei îl constituie o cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata către reclamant  la: recalcularea cuantumului/valorii soldei de funcţie a reclamantului pentru perioada 31.05.2018 - 15.07.2020 (data trecerii în rezervă), prin luarea în considerare şi  acordarea valorii sporului pentru condiţii de pericol deosebit prevăzut de legislaţia în vigoare până la data de 31 decembrie 2009, la nivelul maxim aflat în plată, respectiv 30%, pentru funcţie similară, prevăzută cu acelaşi grad de salarizare de colonel şi acelaşi coeficient de ierarhizare, acordate în cadrul instituţiei pârâte; recalcularea cuantumurilor majorărilor salariale corespunzătoare din diferenţa până la nivelul soldelor de funcţie prevăzute de lege pentru anul 2022, a cuantumurilor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care, potrivit legii, făceau parte din solda lunară brută a reclamantului, după recalcularea cuantumului/valorii soldei de funcţie în condiţiile punctului 1 din prezenta acţiune; plata diferenţelor salariale dintre sumele primite în perioada 31.05.2018 - 15.07.2020 şi sumele rezultate în urma recalculării drepturilor băneşti solicitate potrivit punctelor 1-2 din prezenta acţiune, actualizate cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală aferentă, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective; eliberarea unei  adeverinţe, în care să recalculeze noile solde lunare brute şi nete realizate, actualizate, în perioada aleasă pentru calcului pensiei şi să comunice aceste noi venituri salariale Casei Sectoriale de Pensii a MAI, în vederea restabilirii, începând cu data 15.07.2020, al noului cuantum al pensiei.

Natura juridică a acestor sume este aceea a unor drepturi de natură salarială sau asimilate acestora, deoarece derivă dintr-un raport de muncă sau de serviciu.

Temeiul de drept invocat de reclamant prin acțiune a fost constituit de dispozițiile Legii 554/2004.

Prin Decizia nr. 10/2018, pronunțată în recursul în interesul legii, Î.C.C.J. a stabilit că sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi fiscal litigiile având ca obiect drepturile băneşti solicitate de personalul militar din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române ori de cadre militare (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care îşi desfăşoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special, în considerarea prevederilor art. 109 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (care statuau ,,cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanţe").

Așa cum reiese din considerentele acestei decizii, instanța suprema a stabilit că aceste litigii sunt de competenta instanțelor de contencios administrativ avand în vedere natura juridică a dreptului a cărui realizare s-a urmărit prin formularea cererilor de chemare în judecată, faptul că acest drept se află într-o legătură directă cu raporturile de serviciu avute de reclamanţi, fiind asociat prestării activităţii în cadrul acestor raporturi juridice.

 În privinţa jandarmilor militari, ICCJ,  având in vedere dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Constituţia României, art. 4 lit. a) şi art. 109 din Legea nr. 80/1995, care stabilesc că prevederile acestei legi se aplică şi cadrelor militare din Ministerul Afacerilor Interne, precum şi dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999, care prevăd că pot beneficia de statut special funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în serviciile publice, precum poliţia şi alte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, a statuat că aceste cadre militare pot fi asimilate funcţionarilor publici cu statut special.

 A retinut Inalta Curte ca  ceea ce particularizează în mod fundamental şi de netăgăduit raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici faţă de raporturile de muncă ale salariaţilor rezidă în faptul că funcţionarii publici sunt purtători ai puterii publice, pe care o exercită în limitele funcţiei lor.

 Legea nr.550/2004 reglementează organizarea si Funcționarea Jandarmeriei Romane,  art. 27 alin. (1) precizând, în termeni neechivoci că, în realizarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, personalul militar al Jandarmeriei Române este învestit cu exerciţiul autorităţii publice.

Aceasta interpretare îsi păstrează valabilitatea si ulterior abrogării art. 109 din Legea 188/1999, text de lege pe care instanța suprema si-a argumentat soluția in decizia in interesul legii nr 10/2018,  întrucât aceleași dispoziții legale au fost preluate de art 536 din OUG 57/2019, potrivit căruia cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanţe, asa incat cele statuate de instanta suprema in considerarea prevederilor art 109 din Legea 188/1999 sunt pe deplin valabile si raportat la art 536 din Codul Administrativ.

Așadar, potrivit deciziei nr 10/20188 a ICCJ, instanta va retine ca litigiile privind raporturile de serviciu, inclusiv cele privitoare la plata unor drepturi de natură salarială, aparţin competenţei instanţelor de contencios administrativ, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Sub acelasi aspect, instanța constata că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este o persoană numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică, iar potrivit prevederilor art. 1 şi art. 4-6 din Legea nr. 80/1995, cadrele militare - ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri, indiferent de apartenenţa instituţională (Ministerul Apărării Naţionale, Jandarmeria Română, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi unităţile subordonate) - sunt persoane numite într-o funcţie publică, facand parte, asadar, din categoria funcţionarilor publici,  prevederile Legii nr. 188/1999 fiindu-le aplicabile, cu titlu de reglementare generală, potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ.

Pentru toate aceste considerente, în privinţa cadrelor militare la care s-a făcut referire, respectiv jandarmi, în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, respectiv art 536 din OUG 57/2019  sunt aplicabile cu titlu de drept comun pentru această categorie aparte de funcţionari publici care beneficiază de un statut special.

Referitor la sustinerea potrivit careia, in conformitate cu dispozițiile art 382, litera h din Codul Administrativ, invocate de instanta de contencios administrativ in declinarea competentei in favoarea instantei de litigii de munca, prevederile acestui titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: personalul militar, instanța retine ca ceea ce are in vedere textul legal invocat este faptul ca partea a VI-a din Codul Administrativ care reglementează statutul funcționarilor publici, prevederi aplicabile personalului contractual din administrația publică şi evidenta personalului plătit din fonduri publice nu se aplica personalului militar al carui statut este reglementat de Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare. In sensul reglementarii unor  statute speciale distincte pentru funcționarii publici sunt si prevederile art.380 din OUG 57/2019, însă prin aceasta nu se  modifică în niciun caz  competenta conferita de art. 536 din Codul Administrativ instanțelor de contencios administrativ .

Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis excepția necompetenței materiale funcționale a Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj şi a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Tribunalului Gorj. a constatat ivit conflictul negativ de competentă între Secţia Conflicte de Muncă si Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj şi Secţia Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Gorj, a constatat suspendată din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul spre soluționare la Curtea de Apel Craiova-Secția Litigii de munca si asigurări Sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 27.09.2021, sub nr. de dosar .....

Examinând conflictul negativ de competență ivit între cele două secții ale Tribunalului Gorj, Curtea constată că, în speță, competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a cauzei revine Secției Conflicte de Munca şi Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj,  având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu  dispozițiile art. 133 pct. 2 teza I Cod procedură civilă, există conflict de competență când două sau mai multe instanțe şi-au declinat reciproc competența de a judeca același proces. Conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară şi comună instanțelor aflate în conflict, astfel cum prevede art. 135 alin. 1 Cod procedură civilă.

Conform art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă.

Art. 136 alin. 1-2 Cod procedură civilă, statuează că dispozițiile privitoare la excepția de necompetență şi la conflictul de competență se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conflictul urmând să fie soluționat de secţia instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul.

Prin cererea  de sesizare a instanței, reclamantul ....  în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Jandarmi Judeţean ,, ....” Gorj, a solicitat obligarea acestuia  la recalcularea cuantumului/valorii soldei de funcție a reclamantului pentru perioada 31.05.2018 - 15.07.2020 (data trecerii în rezervă), prin luarea în considerare şi  acordarea valorii sporului pentru condiții de pericol deosebit prevăzut de legislația în vigoare până la data de 31 decembrie 2009, la nivelul maxim aflat în plată, respectiv 30%, pentru funcţie similară, prevăzută cu același grad de salarizare de colonel şi același coeficient de ierarhizare, acordate în cadrul instituției pârâte; obligarea pârâtului la recalcularea cuantumurilor majorărilor salariale corespunzătoare din diferenţa până la nivelul soldelor de funcţie prevăzute de lege pentru anul 2022, a cuantumurilor sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care, potrivit legii, făceau parte din solda lunară brută a reclamantului, după recalcularea cuantumului/valorii soldei de funcţie în condiţiile punctului 1 din prezenta acțiune; obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale dintre sumele primite în perioada 31.05.2018 - 15.07.2020 şi sumele rezultate în urma recalculării drepturilor băneşti solicitate potrivit punctelor 1-2 din prezenta acţiune, actualizate cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală aferentă, începând cu data naşterii dreptului la acţiune şi până la data plăţii efective şi obligarea pârâtului, ca în urma admiterii acţiunii şi a hotărârii pronunţate, să elibereze alte adeverinţe, în care să recalculeze noile solde lunare brute şi nete realizate, actualizate, în perioada aleasă pentru calcului pensiei şi să comunice aceste noi venituri salariale Casei Sectoriale de Pensii a MAI, în vederea restabilirii, începând cu data 15.07.2020, al noului cuantum al pensiei, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin decizia  nr. 5/05.03.2018 publicată în: M. O. nr. 448 din 30 mai 2018,  a reținut că „ajutorul acordat la trecere în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu nu este un drept de asigurări sociale, ci este un drept asociat prestării unei anumite activități în temeiul unui raport de muncă sau de serviciu. Natura juridică a acestui ajutor este interpretată a fi aceea a unui drept de natură salarială sau asimilat acestuia, deoarece derivă dintr-un raport de muncă sau de serviciu, care a încetat” (par. 62 și 63). „Aceste drepturi au fost incluse în Legea-cadru nr. 284/2010, fiind elemente de remunerație având legătură indirectă cu raportul de muncă/de serviciu și salariul cuvenit, cu natură juridică a unui drept asociat prestării unei anumite activități (par. 68). Față de cele expuse mai sus rezultă că instanțele care au soluționat litigiile în considerarea raportului de serviciu în care s-au aflat părțile, conform alt. 109 din Legea nr. 188/1999, au procedat corect” (par. 69).

Prin decizia în interesul legii nr. 10/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „sunt de competența instanțelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean și pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, personal militar având statutul de cadre militar (ofițeri, maiștri militari și subofițeri) care își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici cu statut special". În acest sens, s-a reținut că ,,odată calificate raporturile juridice deduse judecății ca fiind raporturi de serviciu, prin efectul dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, se poate concluziona în sensul că litigiile are au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public - în concret, acestea au ca obiect drepturile bănești solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi județean și pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență-sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului” (par. 99).

Aceste două soluții de unificare a practicii judiciare, bazate pe art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, nu mai sunt de actualitate odată cu abrogarea acestei prevederi legale prin art. 597 alin. 2 lit. b) din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care a intrat în vigoare la  data de 05.07.2019.

Conform art. 382 lit. h) din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, intitulat„Categorii de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcționarii publici", „prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar:[...] h) personalul militar".

 Prin urmare, personalului militar nu i se aplică art. 536 din același act normativ, care reproduce art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, potrivit căruia „clauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Prin decizia Curții Constituționale nr. 34/09.02.2016 publicată în Monitorul Oficial Nr. 286 din 15 aprilie 2016, s-a reținut că militarii formează „o categorie specială de funcționari publici” (par. 26).

Deci, militarii sunt funcționari publici cărora nu li se aplică statutul funcționarilor publici prevăzut de Titlul II din Codul administrativ. Statutul acestora este prevăzut de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, care nu cuprinde prevederi speciale referitoare la competența instanțelor de a soluționa litigii privind raportul de serviciu al militarilor.

Potrivit art. 1 lit. p) teza I din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, conflictul individual de muncă se definește ca fiind „conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative".

Așadar, în regulă generală, litigiile având ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt conflicte individuale de muncă. Pentru soluționarea acestora au fost constituite completuri specializate, potrivit art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În același timp, art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit căruia „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenta altor instanțe", se aplică în principiu tuturor raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, cu excepția celor pentru care se prevede contrariul în cadrul art. 382, iar statutele prevăzute în legi speciale nu prevăd la rândul lor competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Așa cum s-a reținut în precedent norma de competență materială și procesuală prevăzută de art. 536 din OUG nr. 57/201 privind Codul administrativ nu se aplică și în privința personalului militar, potrivit art. 382 lit. h) din același act normativ, după cum nici Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare nu cuprinde o normă specială de competență materială și/sau procesuală.

 Din analiza prevederilor legale anterior redate  rezultă că art. 1 lit. p) teza I din Legea nr. 62/2011 dialogului social, coroborat cu art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, constituie dreptul comun aplicabil litigiilor privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici. De la această normă generală derogă norma specială prevăzută de art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care conferă competența de soluționare a litigiilor privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția unora dintre acestea, între care se află și raporturile de serviciu ale personalului militar.

 Este adevărat că art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ prezintă la rândul său un caracter de generalitate, dar acesta se manifestă numai în raport cu excepțiile expres prevăzute la art. 382, în timp ce păstrează caracter special în raport cu art. 1 lit. p) teza I din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, coroborat cu art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Altfel spus, litigiilor privind raporturile de serviciu ale militarilor, exceptate de la jurisdicția specială de contencios administrativ, li se aplică jurisdicția generală a muncii.

 Nu se poate reține că regula generală de competență materială procesuală a instanțelor de a soluționa cauzele privind raporturile de serviciu ale personalului militar, reflectată în cuprinsul deciziilor în interesul legii nr. 5/2018 și nr. 10/2018, pronunțate în considerarea art. 109 din Lege 188/1999, ar rămâne aplicabilă și în contextul OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ, întrucât între vechea reglementare și cea nouă există o diferență esențială. Art. 109 din Legea nr. 188/1999 se aplica și personalului militar întrucât nici art. 6 și nici vreo altă norma din această lege nu prevedeau că dispozițiile ei nu se aplică personalului militar. În schimb, art. 382 lit. h) din OUG nr. 57/2019 prevede expres că dispozițiile titlului din care face parte inclusiv art. 536 nu se aplică personalului militar. Prin urmare, nu mai există nicio legătură între personalul militar și norma de competență materială procesuală a instanțelor de contencios administrativ prevăzută de art. 536 din OUG nr. 57/2019 privind Codul administrativ .

În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv cele ale art. 1 alin. (2) și art. 278 alin. (2) din Codul muncii. Potrivit acestor dispoziții, Codul muncii se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii (art. 1 alin. 2), prevederile acestui cod aplicându-se cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

In  acest sens, s-a pronunțat ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE-Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin  decizia nr. 19/27.09.2021 in dosarul nr. 1922/1/2021, fiind admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă, a stabilit că: ,,În interpretarea art. 382 lit. h) şi a art. 536 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, a art. 1 lit. p) teza I din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi a art. 23 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare, competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a cauzelor având ca obiect obligarea instituțiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora aparține secțiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor. Chiar dacă nu s-a publicat Monitorul Oficial al României, când dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie potrivit art.517 alin.4 din Codul de procedura civilă, instanța nu  poate ignora decizia în interesul legii.

În consecinţă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Gorj - Sectia Conflicte de Munca şi Asigurări Sociale.

Domenii speta

Spete similare