Minori

Prin sentinţa penală nr. 201/02.02.2010,  în temeiul art 101 alin 1 lit b Cod pen raportat la art 103 Cod pen s-a aplicat inculpatului minor M.A.C măsura educativă a libertăţii supravegheate pe timp de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev de art 211 alin 1,2 lit c Cod pen cu aplicarea art 99 şi urm Cod pen.

În temeiul art 103 Cod pen a fost încredinţată supravegherea minorului mamei acestuia , M.V.C.

În temeiul art 103 alin 2 Cod pen s-a pud în vedere persoanei căreia i-a fost încredinţată supravegherea îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului în scopul îndreptării lui şi obligaţia de a înştiinţa instanţa de îndată dacă minorul se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra lui sau are purtări rele ori a săvârşit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

În temeiul art 103 alin 4 Cod pen s-a atras atenţia inculpatului minor asupra consecinţelor comportărilor sale şi asupra conţinutului art 103 alin 6 Cod pen.

În temeiul art 488 alin 2 Cod pr pen, s-a fixat termen la data de 02.02.2010, ora 14,00 pentru când s-a  dispus aducerea minorului şi a persoanei căreia i-a fost încredinţată supravegherea.

În temeiul art 14 Cod pr pen şi art 346 Cod pr pen s-a luat act de neconstituirea părţii vătămate Z.A. ca parte civilă.

În temeiul art 191 alin 1 Cod pr pen s-a dispus obligarea inculpatul minor la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru pronunţarea sentinţei, prima instanţă a reţinut următoarele:

În ziua de 21.02.2009, în jurul orelor 13,00 în timp ce se deplasa pe str N.T. din mun Bacău a observat două persoane de sex feminin, de vârstă înaintată, dintre care una avea asupra sa o poşetă. În acel moment s-a hotărât să sustragă poşeta pe care o avea Z.A. şi prin smulgere i-a sustras acesteia geanta după care a fugit de-a lungul  străzii spre intersecţia cu str O., fiind urmărit de către  C.E. şi de către martorul ocular S.A.. În dreptul Secţiei 2 Poliţie  a fost imobilizat de membrii unei patrule de poliţie care au găsit asupra acestuia poşeta cu conţinutul intact. Partea vătămată Z.A. nu s-a constituit parte civilă.

La retinerea situatiei de fapt instanta a avut in vedere urmatoarele mijloace de proba : plângerea şi declaraţiile părţilor vătămate, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces-verbal, dovada de predare-primire, declaraţii martor şi declaraţii inculpat

 In drept, s-a apreciat că fapta inculpatului, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie prev. de art 211 alin 1,2 lit c Cod pen cu aplicarea art 99 ş.u Cod pen.

 Reţinându-se că fapta exista, constituie infracţiune si ca a fost săvârşită de către inculpat, urmează a dispune condamnarea acestuia.

 Instanţa în temeiul art 101 alin 1 lit b Cod pen raportat la art 103 cod pen se va dispune a se aplica minorului măsura educativă a libertăţii supravegheate.

La alegerea sancţiunii instanţa a avut în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău(f 38-42 dos ).

În temeiul art 103 Cod pen instanţa a dispus a se  încredinţa supravegherea  minorului către mama acestuia.

Instanţa a dispus a se  pune în vedere persoanei căreia i-a fost  încredinţată supravegherea îndatoririle prev de art 103 cod pen.

Instanţa a dispus a  se atrage atenţia minorului asupra prevederilor art 103  alin 6 cod pr pen.

Sub aspectul laturii civile , instanţa în temeiul art 14 Cod pr pen şi art 346 Cod pr pen instanţa a lua act de neconstituirea părţii vătămate ca parte civilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 191 alin 1 Cod pr pen instanţa a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău  care a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:

Prevederile cuprinse în art. 100 alin 1 Cpen stipulează imperativ criteriile ce trebuiesc avute în vedere de către instanţă la alegerea sancţiunii penale ce urmează a fi aplicată minorului care răspunde penal, criterii ce se impun a fi analizate cumulativ prin raportare la datele obiective/subiective, existente în cauza penală dedusă judecăţii. Or, în prezenta cauză se constată că instanţa a avut în vedere la alegerea sancţiunii aplicate inculpatului minor M.A.C. dosr concluziile cuprinse în referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, care au cel mult aptitudinea de a satisface criteriile subiective prevăzute de art. 100 alin 1 Cpen ce privesc elemente de natură să caracterizeze persoana inculpatului. Astfel, instanţa a nesocotit prevederile art. 100 alin 1 Cpen prin omisiunea de a proceda la o analiză a pericolului social concret al faptei de tâlhărie comisă de către inculpat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 356 lit.c Cprpen partea expozitivă a hotărârii judecătorului trebuie să cuprindă printre alte elemente şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză. Or, această omisiune a instanţei constând în necercetarea pericolului faptei de tâlhărie comise de inculpat, echivalează cu o motivare trunchiată a soluţiei date în această cauză şi, implicit, cu o încălcarea a dispoziţiilor art.  356 lit.c Cprpen 

De asemenea Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău  care a criticat hotărârea instanţei de fond şi  pentru netemeninicie apreciind că raportat la gradul de pericol social concret al infracţiunii de tâlhărie în varianta agravată se impunea în prezenta cauză condamnarea inculpatului minor M.A.C. la o pedeapsă penală, măsura educativă aplicată de către instanţă respectiv libertatea supravegheată nefiind suficientă pentru îndreptarea acestuia.

Astfel faţă de natura infracţiunii comise de către inculpat , infracţiune de tâlhărie , deosebit de gravă, ce aduce atingere atât valorilor sociale de ordin patrimonial cât şi a celor de natură nepatrimonială, faţă de modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost comisă, anume în loc public şi asupra unei persoane vârstnice, profitând de vigilenţa scăzută a acesteia, partea vătămată deplasându-se pe stradă, însoţită de martora C.E. cu care discuta, s-a apreciat  că inculpatul prin fapta comisă a exteriorizat o atitudine subiectivă de evident dispreţ faţă de normele sociale de conduită proteguite prin textul incriminator al art. 211 Cpen. Pe cale de consecinţă măsura educativă aplicată inculpatului minor M.A.C. apare ca fiind mult prea blândă, apreciindu-se că era necesară aplicarea unei pedepse penale pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.

Tribunalul, analizând hotărârea atacată cu privire la motivele invocate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele  de fapt şi de drept, constată că apelul Prchetului de pe lângă Judecătoria Bacău este neîntemeiat.

Pe baza unor probe concludente, judicios administrate şi temeinic apreciate instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a realizat o  încadrare  juridică legală a faptelor.

Astfel în mod corect instanţa de fond a reţinut că inculpatul se face vinovat de săvârşirea faptei din data de 21.02.2010.

Astfel din declaraţiile părţilor vătămate Z.A. ŞI C.E. coroborate cu declaraţiile martorului S.A. dar şi cu declaraţiile inculpatului prin care acesta recunoaşte comiterea faptei, precum şi cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante rezultă dincolo de orice dubiu că în ziua de 21.02.2009 în jurul orelor 13.00 în timp ce se deplasa pe str N.T. din mun. Bacău a observat două persoane de sex feminin, de vârstă înaintată, dintre care una avea asupra sa o poşetă. În acel moment s-a hotărât să sustragă poşeta pe care o avea Z.A. şi prin smulgere i-a sustras acesteia geanta, ce conţinea acte de identitate şi suma de 69 lei, după care a fugit de-a lungul  străzii spre intersecţia cu str O., fiind urmărit de către  C.E. şi de către martorul ocular S.A..

În dreptul Secţiei 2 Poliţie  a fost imobilizat de membrii unei patrule de poliţie care au găsit asupra acestuia poşeta cu conţinutul intact. Partea vătămată Z.A. nu s-a constituit parte civilă întrucât poşeta cu conţinutul intact i-a fost restituită pe bază de dovadă (fl. 15 dos. fond).

În drept, fapta inculpatului minor de a smulge, pe timp zi şi în loc public, o geantă ce conţinea acte de identitate şi suma de 69 lei  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin 1,2 lit.c Cpen cu aplic. art. 99 alin 2 Cpen

Cu privire la  măsura educativă aplicată, tribunalul consideră că prima instanţă a făcut o corectă individualizare având în vedere împrejurările comiterii faptei, gravitatea redusă a acestora, periculozitatea inculpatului care este infractor primar ,precum şi comportamentul  sincer înainte şi după săvârşirea infracţiunii, situaţia că prejudiciul este reparat integral prin restituire, prima instanţă aplicându-i o măsură educativă respectiv libertatea supravegheată.

Deşi sentinţa apelată este succint motivată în ceea ce priveşte alegerea sancţiunii de drept penal aplicate, acesta nu constituie motiv de desfiinţare a hotărârii, întrucât apelul fiind o cale de atac devolutivă nemotivarea hotărârii instanţei de fond poate fi complinită de către instanţa ierarhic superioară.

Tribunalul reţine că inculpatul a comis fapta dedusă judecăţii la vârsta de 14 ani şi 2 zile şi deşi a acţionat cu discernământ, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică (fl. 20 dup), nu prezintă tulburări psihice clinic manifeste , iar comisia de expertiză medico-legală psihiatrică recomandă consiliere psihologică individuală şi supraveghere intrafamilială.

De asemenea din cuprinsul Raportului de evaluare întocmit de serviciul de probaţiune rezultă că inculpatul este elev în clasa a  IX-a, a crescut într-un mediu familial adecvat, nu a creat probleme deosebite familiei , are un comportament social adecvat şi nu are un comportament infracţional, fapta pe care a comis-o fiind un incident izolat în evoluţia sa şi pe fondul unui impuls de moment şi a neconştientizării gravităţii acesteia.

Experienţa unui proces penal, continuarea traseului educaţional şi obţinerea unei calificări profesionale, menţinerea unei conduite adecvate în familie şi societate, precum şi continuarea eforturilor părinţilor în acest sens prin valorizarea acţiunilor pozitive ale inculpatului şi dezvoltarea unei comunicări adecvate cu acesta, în care punctul său de vedere să fie ascultat, ar putea conduce la prevenirea reiterării comportamentului infracţional al minorului.

Art.100 alin 2 Cpen prevede, cu caracter de principiu, că „pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului”. Din interpretarea acestei dispoziţii legale rezultă că, de regulă, instanţele trebuie să se orienteze spre aplicarea unei măsuri educative şi numai în mod excepţional spre aplicarea unei pedepse.

În raport de datele  de fapt existente la dosarul cauzei, având în vedere dispoziţiile art. 100 Cpen, tribunalul apreciază că aplicarea măsurii educative a libertăţii supravegheate de către instanţa de fond este temeinică şi legală.

Faţă de toate acestea, tribunalul în baza art. 379 pct. 1 lit. b cod pr. penală va respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva sentinţei penale nr. 20102.02.2010 a Judecătoriei Bacău.

Domenii speta

Spete similare