Legea 10/2001. Revendicare.

Sentinţă civilă 1090/D din 30.06.2010


Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.12.2009, sub nr. 7309/110, reclamanţii P.L. şi P.C.D. au chemat în judecată pe  pârâţii PRIMARUL MUNICIPIULUI BACĂU, S.C. "B." S.R.L. Bacău, S.C. "S." S.A. H. (fost S.C. „S."),  STATUL ROMÂN - prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâţii să răspundă notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 şi să emită dispoziţie de restituire în natură pentru imobilul, teren şi casă, situata în Bacău, compus din o locuinţă de 14 camere, subsol şi mansardă, anexe, respectiv o magazie din zid, cu 4 încăperi şi o magazie din scândură şi paiantă şi teren în suprafaţă de 2235 mp.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat, în esenţă, că imobilul în litigiu a aparţinut defunctului P.T., ai cărui moştenitori sunt reclamanţii, fiind preluat abuziv în baza Decretului nr. 224/1951. aşa cum s-a arătat în mai multe hotărâri judecătoreşti, în special prin decizia nr. 2486/2007 a ÎCCJ, datorită neîndeplinirii formalităţilor prevăzute de acel act normativ, imobilul nu  a trecut niciodată în proprietatea statului, neieşind din patrimoniul reclamanţilor. Ca atare, statul a avut doar un drept de folosinţă şi administrare, iar reclamanţii au păstrat nuda proprietate. Deşi au formulat notificare în termen legal, în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul mun. Bacău nu a rezolvat până în prezent notificarea, pe considerentul clarificării situaţiei juridice a imobilului  care, la data notificării, se afla în folosinţa SC B. SRL. Această societate a dobândit  proprietatea imobilului de la SC S. SA (fostă SC S. SA H., jud. Bacău), prin două contracte de vânzare-cumpărare, încheiate separat pentru construcţie şi teren.

Deşi reclamanţii au promovat acţiune în anularea celor două contracte, prin sentinţa civilă nr. 68/2006 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare privind construcţia, însă prin  sentinţa civilă nr. 5768/2007 a Judecătoriei Bacău, irevocabilă, cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare a terenului fost respinsă.

Se mai arată de către reclamanţi că, pe parcursul derulării litigiilor dintre părţi, pârâta S.C. S. S.A. a invocat dobândirea dreptului de proprietate ca efect al privatizării în temeiul Legii nr. 15/1990 şi a HG nr. 834/1991, însă, nefiind proprietar, statul nu putea transmite proprietatea imobilului asupra unei societăţi comerciale, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 224/2003 a Tribunalului Bacău şi  decizia nr. 2486/2007  a ÎCCJ.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Protocolului nr. 1 adiţional la CEDO.

Cererea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

La cerere au fost ataşate  înscrisuri, în copie certificată.

La termenul de judecată din 03.03.2010, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât a AVAS Bucureşti care, legal citat, nu s-a prezentat la judecată şi nu a formulat întâmpinare.

Pârâtul  STATUL ROMÂN - prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat în cauză de către DGFP Bacău, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând în esenţă, că singura dispoziţie din Legea nr. 10/2001, care i-ar conferi calitate procesuală ar fi dispoziţiile art. 28, al. 3 din lege, care prevăd situaţia în care entitatea deţinătoare a imobilului nu a fost identificată, ceea ce nu este cazul în speţă.

Pârâta  S.C. "B." S.R.L a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, întrucât a fost depăşit termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 10/2001, excepţia inadmisibilităţii acţiunii,  excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale sale pasive. În susţinerea acestei ultime excepţii, precum şi pe fondul cauzei, pârâta a arătat, în esenţă, că nu este o societate cu capital de stat, astfel încât nu intră sub incidenţa art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar reclamanţii au dreptul doar la despăgubiri, ce se acordă de către AVAS. Se mai invocă de către pârâtă art. 20 din Legea nr. 15/1990 şi art. 45 din Legea nr. 10/2001, în sensul că atât privatizarea imobilului în litigiu cât şi vânzarea lui ulterioară s-au făcut în condiţii legale.

La întâmpinare au fost ataşate înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta SC S. SA a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a procuratorului reclamanţilor, excepţia nulităţii împuternicirii avocaţiale, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive. În susţinerea excepţiei inadmisibilităţii,  s-a invocat lipsa unei notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001, care să le fi fost adresată, precum şi dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, care exclud de la retrocedare imobilele deţinute de către societăţile comerciale cu capital privat. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pârâta a invocat. De-asemenea, dispoziţiile art. 21 din lege, arătând că nici pârâţii  S.C. "B." S.R.L şi Primarul Municipiului Bacău  nu au calitate procesuală.

Pârâtul Primarul Municipiului Bacău  nu a formulat întâmpinare, însă a fost reprezentat la judecată prin consilier juridic, care a formulat concluzii de admitere a excepţiilor invocate în cauză.

La termenul de judecată din 23.06.2010, instanţa a pus în discuţia părţilor şi a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant a procuratorului reclamanţilor, excepţia nulităţii împuternicirii avocaţiale, excepţia tardivităţii şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

De-asemenea, în raport de precizările exprese formulate de către reclamanţi, instanţa a invocat din oficiu şi a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor AVAS şi Primarul Municipiului Bacău  şi a pus în discuţia părţilor  excepţia  lipsei calităţii procesuale pasive a celorlalţi pârâţi.

În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând probatoriul administrat în cauză, asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, instanţa reţine următoarele: 

Prin notificarea adresată SC B. SRL, înregistrată sub nr. 235/2001 la executorul judecătoresc şi formulată prin mandatar N.V., reclamanţii au solicitat restituirea în natură a imobilului, teren şi construcţie situat în Bacău, compus din o locuinţă de 14 camere, subsol şi mansardă, anexe, respectiv o magazie din zid, cu 4 încăperi şi o magazie din scândură şi paiantă şi teren în suprafaţă de 2235 mp.

Faţă de răspunsul societăţii notificate (f. 11),  care le-a sugerat să se adreseze AVAS, reclamanţii s-au adresat cu notificare şi Primăriei Bacău, înregistrată sub nr. 236/2002.

Prin adresa din 04.02.2009 (f. 17), Primăria Bacău a comunicat reclamanţilor că va soluţiona notificarea după lămurirea situaţiei juridice a imobilului a cărui retrocedare se cere.

Imobilul în litigiu a fost preluat abuziv prin aplicarea Decretului nr. 224/1951, fiind scos la vânzare silită pentru neplata unor impozite, însă, aşa cum rezultă din sentinţa civilă 68/2006 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, vânzarea silită nu s-a mai realizat, iar imobilul a fost preluat şi administrat de ILL Bacău, iar în 1982  a fost transferat în administrarea operativă a Trustului pentru mecanizarea agriculturii Bacău. Această din urmă instituţie a fost privatizată şi s-a transformat în SC S. SA şi, ulterior SC S. SA, pârâtă în prezenta cauză.

Prin contractele de vânzare cumpărare nr. 105/20.01.1993 şi, respectiv, nr. 25738/1994, SC S. SA a vândut către pârâta SC B. SRL construcţia şi, ulterior, terenul în litigiu.

Contractul de vânzare cumpărare nr. 105/20.01.1993, având ca obiect imobilul-casă, a fost anulat prin sentinţa civilă 68/2006 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului şi a recursului promovate în acea cauză.

Pe de altă parte, însă cererea de anulare a contractului  autentificat sub nr. 25738/1994, având ca obiect terenul în litigiu,  a fost respinsă în mod irevocabil prin sentinţa civilă nr. 5678/2007  pronunţată de Judecătoria Bacău.

Ca atare, în prezent, aşa cum au susţinut şi reclamanţii, imobilul construcţie ce face obiectul notificării se regăseşte în patrimoniul pârâtei SC S. SA, iar imobilul teren este proprietatea pârâtei SC B. SRL.

Prezenta acţiune reprezintă o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, pin care se solicită instanţei, în conformitate cu Decizia nr. XX/2007, pronunţată de ÎCCJ în interesul legii, să se pronunţe pe fondul notificării formulate de reclamanţi, în sensul obligării pârâţilor la restituirea în natură a imobilului solicita prin notificare.

Astfel cum au precizat reclamanţii în mod expres la ultimul termen de judecată, la solicitarea instanţei, aceştia urmăresc în mod exclusiv restituirea în natură a imobilului, neurmărind, prin prezenta cerere, acordarea altor măsuri reparatorii  prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Pe fondul notificării, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile legale, fiind făcută dovada calităţii de proprietar a reclamanţilor şi dovada preluării abuzive, astfel încât aceştia sunt îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.

Instanţa reţine că, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 şi normelor metodologice de punere în aplicare a acesteia, restituirea în natură se face prin dispoziţie/decizie  a organelor de conducere  a unităţii deţinătoare, fiind obligatorie dacă calitate de entitate deţinătoare o are o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, o organizaţie cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept public.

În speţă, atât la momentul notificării cât şi în prezent, imobilul în litigiu se găsea în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate (pârâta  SC S. SA şi, ulterior, şi  SC B. SRL) care nu au calitatea de entităţi deţinătoare obligate la restituire, în acest caz fiind incidente dispoziţiile art. 29 (în actuala numerotare) din lege, care prevede că persoana îndreptăţită are dreptul doar la despăgubiri, care se acordă de instituţia care a efectuat privatizarea, în speţă AVAS.

Ca atare, având în vedere petitul acţiunii, instanţa reţine că pârâtele SC S. SA şi SC B. SRL, neputând fi obligate la restituire în natură în temeiul Legii nr. 10/2001, nu au calitate procesuală în prezenta cauză, ci într-o eventuală acţiune în revendicare promovată în condiţiile Deciziei nr. 33/2008, având în vedere că sunt actualii proprietari ai bunurilor în litigiu.

Cu privire la pârâtul Primarul mun. Bacău, instanţa reţine că, deşi Primăria Bacău ar avea calitatea de entitate deţinătoare, nu are în patrimoniu bunurile în litigiu, astfel încât nu poate fi obligată la restituire. Este adevărat că Primăria Bacău a fost învestită cu notificarea, pe care ar fi trebuit să o soluţioneze într-o manieră oarecare, în termenul legal, însă, faţă de modul de formulare a acţiunii, prin care se solicită instanţei analizarea pe fond a notificării, instanţa nu poate obliga Primarul mun. Bacău să emită decizie de soluţionare a notificării, cu atât mai mult cât constată că notificarea adresată acestei instituţii ar trebui respinsă şi înaintată la AVAS.

Pârâtul STATUL ROMÂN - prin Ministerul Finanţelor Publice nu poate avea  calitate într-o astfel de acţiune decât în condiţiile art. 28, al. 3 din lege, aşa cum s-a şi invocat, respectiv în situaţia în care unitatea deţinătoare nu a fost identificată, ceea ce nu este cazul în speţă.

În ceea ce o priveşte pe pârâta AVAS, instanţa reţine că această instituţie, fiind responsabilă de privatizarea SC S. SA, este singura în măsură să soluţioneze notificarea, însă doar în condiţiile art. 29 din lege, respectiv, prin acordarea de despăgubiri către reclamanţi.

Or, în speţă, reclamanţii au arătat în mod expres că solicită doar restituirea în natură, în contradictoriu cu toţi pârâţii, motiv pentru care instanţa apreciază că nici pârâta AVAS nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere obiectul acţiunii.

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale a tuturor pârâţilor şi va respinge ca atare acţiunea, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.