Legea nr. 272/2004 - aprecierea interesului suprem al copilului

Decizie 145 din 09.04.2012


Prin sentinţa civilă nr. 4582/26.05.2011 Judecătoria Bacău a respins excepţia lipsei de interes.

A respins acţiunea formulată de reclamantul I.C. împotriva pârâtei  B.R.E..

A respins cererile părţilor de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru  a  pronunţa această sentinţă  prima instanţă a reţinut următoarele:

Excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă la data de 9 septembrie 2010 a fost unită de instanţă cu fondul cauzei.

Instanţa reţine că prin interes se înţelege folosul material sau moral  pe care-l urmăreşte cel ce porneşte acţiunea sau săvârşeşte un act procedural. Interesul trebuie să fie legitim (în legătură cu pretenţia formulată), personal şi direct (folosul practic trebuie să-l vizeze pe cel care recurge la  forma procedurală), născut şi actual (partea s-ar expune la un prejudiciu dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune).

Excepţia lipsei de interes este o excepţie de fond absolută şi peremptorie, care vizează fie  inexistenţa interesului, fie neîndeplinirea  cerinţelor de mai sus.

Analizând cererea formulată instanţa constată faptul că reclamantul,  în grija căruia se află minorul în prezent, a justificat un folosul moral (respectiv facila adaptare a copilului său la un nou mediu), interesul fiind născut, actual, legitim şi direct (prin prisma exercitării drepturilor şi îndatoririlor părinteşti).

În consecinţă, având în vedere cele anterior precizate instanţa va respinge excepţia lipsei de interes.

Din relaţia  de concubinaj a părţilor a rezultat minorul I.A., născut la data de 09.09.2004.

Prin sentinţa civilă  nr. 1031/09.02.2007 pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti în dosarul nr. 1237/300/2007 a fost admisă cererea formulată de  B.R.E. (în calitate de reclamantă) în contradictoriu cu  I.C. (în calitate de pârât) şi s-a dispus încredinţarea minorului I.A., născut la data de 09.09.2004 mamei spre creştere şi educare până la soluţionarea în mod definitiv a cauzei înregistrate sub numărul 18727/300/2006 având ca obiect „încredinţare minor”. Cererea formulată de I.C. (în calitate de reclamant) în contradictoriu cu B.R.E. (în calitate de pârât) pe calea ordonanţei preşedinţiale, prin care a solicitat încredinţarea minorului sus amintit, a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 3552 din 03.05.2007 pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti în dosarul nr. 2567/300/2007.

Întrucât ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 1031/09.02.2007 de către Judecătoria Sector 2 Bucureşti în dosarul nr. 1237/300/2007, respectiv în perioada  februarie 2007 - octombrie 2007, reclamantul  l-a reţinut pe minorul I.A. contrar ordonanţei preşedinţiale sus amintite, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti, în dosarul nr. 5335/P/2007 (conexat cu 2828/P/2007), a dispus scoaterea acestuia  de sub urmărire penală pentru fapta prev de art 307 al 1 cod pen şi aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ, respectiv amenda în cuantum de 1 000 RON.

Prin decizia civilă nr. 1531 din 03.11.2008 pronunţată de Curea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu Minori şi de Familie în dosarul nr. 18727/300/2006 (246/2008) a fost admis recursul formulat de B.R.E. (în calitate de recurentă - reclamantă - pârâtă ) în contradictoriu cu I.C. (în calitate de intimat - pârât - reclamant), a fost modificată decizia recurată, a fost admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată  şi s-a dispus în mod irevocabil încredinţarea minorului I.A. mamei spre creştere şi educare. (deşi anterior prin sentinţa civilă nr. 1390 din 22.02.2007 pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti în dosarul nr. 18727/ 300 / 2006  şi prin decizia nr. A 1106 din 01.10.2007 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă se dispusese încredinţarea minorului către tată spre creştere şi educare).

Ulterior pronunţării de către Curtea de Apel Bucureşti civile a deciziei sus amintite, pârâta a încercat - în vederea  punerii în executare a acesteia - să contacteze reclamantul şi prin intermediul DGASPC Sector 3 Bucureşti, demersurile sale neavând rezultatul scontat. Sunt în acest sens dovadă înscrisurile aflate în dosarul 83/300/2009 al Tribunalului Bucureşti (fl 23 - 29) care atestă faptul că în perioada ianuarie - iunie 2009, deşi a fost contactat telefonic de către reprezentanţii DGASPC Sector 3 Bucureşti, reclamantul  nu a dorit să comunice adresa la care se află copilul (conform menţiunilor din referatul anexat adresei nr. 44743 din 04.06.2009, fl 27) şi nu a prezentat minorul pentru efectuarea unei evaluări psihologice, impunând unilateral condiţii imposibil de asigurat de instituţia în cauză (conform menţiunilor din adresa nr. 48370 din 17.06.2009, fl 29).

În condiţiile în care decizia civilă a Curţii de Apel Bucureşti nu a fost pusă în executare de bună voie pârâta a pornit executarea silită care a făcut obiectul dosarului nr. 368/2008 al BEJ R.G..

În cadrul procedurii de executare silită, pentru soluţionarea dosarului nr. 2085/301/2009 al Judecătoriei Sector 3 Bucureşti  (fl 35), a fost întocmit la data de 11.12.2009 un proces verbal de cercetare la faţa locului din  al cărui conţinut rezultă că la acel moment „minorul era ataşat de tată, avea foarte multe jucării în camera sa, ceea ce dovedea şi explica relaţia specială de ataşament dintre tată şi copil şi că asculta de tatăl său,  părerea acestuia fiind foarte importantă pentru copil, acesta fiind singurul  care poate determina fiul s să petreacă timpul liber împreună cu mama sa, să locuiască împreună cu acesta şi noua familie, fără ca să se simtă abandonat sau frustrat.”

Prin încheierea de şedinţă din 14 ianuarie 2010 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti  în dosarul sus amintit (fl 15) în baza art 242 pct 1 cod proc civ a fost suspendată judecarea contestaţiei la executare privind pe  I.C. (contestator) şi pe B.R.E. şi Autorităţile Tutelare  Sector  3 Bucureşti şi Primăria Bacău ( în calitate de intimaţi ) în baza acordului scris al părţilor,  cu menţiunea în dispozitiv că judecata poate fi reluată oricând la  cererea oricărei părţi, s-a încuviinţat pe perioada  suspendării soluţionării contestaţiei, luând act de acordul intimatei, suspendarea executării  silite în dosarul 368/2008 al BEJ R.G.,  s-a consemnat că pe perioada suspendării părţile se obligă să urmeze cu minorul un program de consiliere psihologică (minim două şedinţe săptămânal a câte două ore fiecare) având ca scop preluarea  minorului de către mamă, a fost desemnat ca psiholog d-a N.E. şi a fost înştiinţată DGASPC cu privire la măsura anterior precizată. Acordul scris al părţilor pe care s-a întemeiat instanţa (fl 36) atestă faptul că acestea s-au înţeles în privinţa programului de consiliere psihologică, perioada maximă cu care intimata a fost de acord fiind de trei luni .

Practic, prin încheierea de şedinţă anterior menţionată s-a dat părţilor posibilitatea  părţilor fie de a urma programul de consiliere psihologică la care s-au obligat, fie de  a relua oricând judecata  cauzei suspendate la cerere. Instanţa nu a analizat pe fond oportunitatea programului de consiliere psihologică a minorului, ci s-a întemeiat, atunci când a pronunţat încheierea, pe acordul intimatei B.R. (fl 36 dosar) coroborat cu cel al reclamantului I.C..

La data de 08.10.2010 reclamanta a solicitat repunerea pe rol a cauzei nr. 2085/301/2009 cu motivarea că nu a avut succes consilierea psihologică, tatăl refuzând în continuare să se supună măsurilor privind încredinţarea minorului, apreciind că singurul remediul în constituie continuarea judecăţii. Contestaţia la executare a fost respinsă.

Cu adresa nr. 63675 din 08.10.2010 (fl 79 - 81) DGASPC Sector 3 Bucureşti  a informat instanţa de judecată în legătură cu faptul că - în urma pronunţării încheierii de şedinţă din data de 14 ianuarie 2010 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti (dosar 2085/301/2009) -  şedinţele de consiliere au început în data de 23.02.2010 printr-o întâlnire cu cei doi părinţi, fără copil, pentru a se pune la curent cu relaţia existentă între cei implicaţi, că ulterior au existat două întâlniri la care au participat ambii părinţi şi copilul I.A. în cadrul cabinetului psihologic din incinta DGASPC Sector 3 Bucureşti, că din cauza tensiunilor dintre cei doi părinţi - atmosfera dintre aceştia fiind de regulă tensionată şi practica parentală neconsensuală - s-a solicitat ca următoarea întâlnire să se desfăşoare în absenţa copilului, că în cadrul acestei întâlniri le-a fost pus la dispoziţie parcursul consilierii - la care nu au făcut obiecţii, că s-a stabilit ca următoarele întâlniri să aibă loc în afara Cabinetului Psihologic şi / sau spaţiului de locuit al domnului Ignat (în datele de 23.03.2010 şi 25.03.2010) şi că ambii părinţi s-au prezentat la întâlnirea din 25.03.2010, ocazie cu care minorul a fost preluat în forţă de către mama sa. La data înaintării adresei s-a mai comunicat instanţei că pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a V-a Civilă se afla dosarul nr. 34247/3/2010 având ca obiect ordonanţă preşedinţială prin care DGASPC Sector 3 Bucureşti a solicitat instanţei să dispună  măsura plasamentului în regim de urgenţă având în vedere că tatăl minorului nu a respectat dreptul copilului de a dezvolta şi menţine legături personale şi contacte directe cu mama sa dar şi cu familia extinsă din partea mamei dar şi datorită modului agresiv în care cei doi părinţi au luat copilul unul de la celălalt (în datele de 25.03.2010 şi 30.05.2010).

Cu ocazia derulării şedinţei de consiliere psihologică din data de 25.03.2010, conform menţiunilor din adresa nr. 63675 din 08.10.2010 a DGASPC  Sector 3 Bucureşti  (fl  79 - 81) copilul a fost preluat în forţă de către mama sa.

Cu adresa nr. 4146/RG/18.08.2010  DGASPC Bacău a informat instanţa că în data de 26.03.2010 pârâta a solicitat includerea minorului într-un program de consiliere în scopul refacerii legăturilor dintre copil şi mamă şi dintre mama şi tata, că la rândul său reclamantul în  cursul lunii aprilie 2010 a făcut mai multe sesizări prin care a solicitat includerea fiului său într-un program de consiliere doar în prezenţa sa, că în urma evaluării cazului specialiştii respectivei instituţii au constat că minorul I.A. se află într-o perioadă de acomodare în noua familie şi că părinţii  au fost informaţi înscris în sensul că nu este necesară suprasolicitarea acestuia, întrucât instituţia de învăţământ preşcolar unde este înscris dispune de serviciile unui psihopedagog care urmăreşte evoluţia copiilor.

În plus, reprezentanţii D.G.A.S.P.C. Bacău, cu adresa nr. 1818/RG/26.04.2010 (ca răspuns la solicitarea pârâtei nr. 1818/26.03.2010) (fl 132 - 133) i-au comunicat acesteia punctul de vedere al specialiştilor conform căruia „reţeaua familială şi comunitară au resursele necesare de a oferi copilului modele pentru dezvoltarea unei imagini de sine pozitivă şi exprimarea trăirilor afective şi sentimentelor” şi, întrucât „în ultimii ani minorul A. a fost nevoit să îşi vadă părinţii doar prin intermediul reprezentanţilor unor instituţii, este importantă evitarea unor suprasolicitări a copilului,  care ar putea îngreuna procesul de adaptare al acestuia”.

 Pe de altă parte, din conţinutul anchetei psiho - sociale  privind situaţia familiei copilului I.A., nr. 7822/14.04.2010 întocmită de Serviciul Public de Asistenţă Socială - Biroul pentru Protecţia Copilului Bacău (fl 52 - 53) s-a constatat că la momentul efectuării minorul locuia alături de mamă, soţul mamei şi sora sa T. într-o locuinţă amplasată pe str. I.care respecta normele igienico - sanitare, că familia dispunea de un spaţiu de joacă special amenajat pentru copii şi grădină, că minorul urma cursurile unei grădiniţe şi era luat în evidenţele medicului de familie - dr. M.R. şi că pe parcursul întrevederii copilul a avut o atitudine deschisă faţă de mamă şi familia acesteia şi un comportament corespunzător.

La data de 18.05.2010 reprezentanţii Serviciului Public de Asistenţă Socială - Biroul pentru Protecţia Copilului Bacău - au efectuat o vizită privind monitorizarea minorului I.A., la domiciliul pârâtei, în cuprinsul raportului nr. 12483 / 03.06.2010 (fl 51) stipulându-se ca la momentul respectiv copilul avea un aspect îngrijit, nu prezenta urme ale unui abuz fizic, avea o atitudine mult mai deschisă faţă de persoanele adulte şi adecvată vârstei, concluzionându-se că minorul era integrat în familia mamei şi beneficia de condiţiile şi mediul necesar unei dezvoltări normale.

Conform adresei înaintate instanţei al solicitarea acesteia de către Scoala cu Clasele I - VII „M.C.” Bacău (fl 83) începând cu luna martie 2010 minorul I.A. a beneficiat de consiliere în cadrul şcolii, şedinţele demarând la cererea mamei care a dorit să înscrie copilul în clasa I începând cu anul şcolar 2010 - 2011 şi pentru facilitarea adaptării acestuia la noile schimbări.

Conform raportului de evaluare periodică întocmit de către doamna psihopedagog M.M. la data de 6 mai 2010 (fl 85) minorul a beneficiat de consiliere în cadrul şcolii începând cu data de 26 martie 2010. S-a arătat în conţinutul acestuia că „prima şedinţă de consiliere a avut loc în prezenţa mamei, relaţia dintre aceştia fiind plăcută,armonioasă, copilul manifestând în schimb o rezervă crescută faţă de alţi adulţi,refuzând să răspundă la întrebări legate de el şi de situaţia sa anterioară”, afirmând că „el trebuie să se ascundă, că lucrurile sale trebuie ascunse”, că în şedinţele următoare acest comportament a dispărut, că introducând copilul într-un grup mic de preşcolari a observat o deschidere faţă de toţi copiii şi că în ultimele trei săptămâni, în prezenţa altor copii, a început să deseneze,  arătând drept spaţiu în care doreşte să locuiască ultima casă, cea în care locuia la momentul respectiv , indicând drept adulţi pe care îi doreşte în preajmă pe mama şi soţul acesteia. S-a concluzionat în acest raport faptul că evoluţia uimitoare a copilului arăta că se simţea bine în mediul său.

Conform raportului de evaluare periodică întocmit de către doamna psihopedagog M.M. la data de 25 mai 2010 (fl 86) starea copilului din punct de vedre psiho-emoţional era bună, copilul afirmând că îşi iubeşte ambii părinţi, fiind în continuare rezervat în legătură cu întrebările directe despre el şi trecutul lui. Recomandarea făcută mamei a fost în sensul amânării înscrierii copilului în clasa I în anul şcolar 2010 - 2011.

La data de 30.05.2010 copilul a fost preluat de către tată  în condiţii de forţă şi fără consimţământul mamei, din acel moment rămânând în custodia acestuia.

Ulterior acestui moment reclamantul a solicitat DGASPC Sector 3 Bucureşti includerea minorului şi a părinţilor într-un program de evaluare şi consiliere psihologică (fl 68), întemeindu-şi cererea pe dispoziţiile încheierii de şedinţă din data de din 14 ianuarie 2010 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti  în dosarul 2085/301/2009.

La data de 15.06.2010 a fost încheiat de către reprezentanţii DGASPC Sector 3 Bucureşti un proces verbal (fl 66), în urma unei deplasări determinată de înaintarea unui memoriu de către reclamant, în cuprinsul căruia s-a menţionat că minorul a socializat cu reprezentanţii instituţiei într-un mod corespunzător.

Prin sentinţa civilă nr. 1557/09.02.2011 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti în dosarul nr. 37546/301/2010  a fost admisă cererea formulată de  B.R.E. (în calitate de reclamantă) în contradictoriu cu  I.C. (în calitate de pârât) pe cale de ordonanţă preşedinţială (fl 169 - 172) şi s-a dispus înapoierea minorului I.A. către reclamantă.

Conform adresei nr. BC/108558 din 27.10.2010 a Secţiei 2 de Poliţie Bacău (fl 95) împotriva reclamantului I.C. a fost începută la data de 06.09.2010 urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute  de art 307 al 1 şi 180 al 2 cod pen, până la momentul  înaintării răspunsului nefiind identificată locaţia în care se află copilul.

Pronunţându-se asupra cererii reconvenţionale formulată de pârâta B.R.E. în cadrul dosarului nr. 34247/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia Civilă (în sensul de obligare a  DGASPC Bacău şi Sector 3 Bucureşti de a elabora  un plan de servicii, în  baza căruia să acorde serviciile şi prestaţiile prevăzute de lege, prin consiliere, terapie şi mediere) prin sentinţa civilă nr. 1636 din 08.12.2010 (fl 161 - 165), Tribunalul a apreciat-o ca neîntemeiată  în considerarea faptului că  în cazul minorului A. „un remediu eficient nu îl constituie în mod necesar participarea la şedinţe de terapie,  ce pot avea numai rol ajutător, cât îndeosebi surmontarea disensiunilor dintre părinţi şi aplanarea stării conflictuale în care au angrenat copilul”. În plus, a fost respinsă solicitarea de instituire a măsurii plasamentului în regim de urgenţă.

Precizându-şi poziţia la termenul de judecată din 12.05.2011 reclamantul prin apărător a solicitat obligarea pârâtei la respectarea programului de consiliere psihologică, program stabilit de DGASPC Sector 3 Bucureşti în vederea realizării unui transfer de la familia tatălui la familia mamei căreia i-a fost încredinţat.

Reclamantul şi-a întemeiat  prezentul demers în principal  pe conţinutul încheierii de şedinţă din data de 14 ianuarie 2010 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti  în dosarul 2085/301/2009 şi pe „Parcursul de consiliere” elaborat de Reprezentanţii DGASPC Sector 3 Bucureşti (înregistrat sub nr. 19430 din 18.03.2010), solicitând  însă să fie luate în considerare şi conţinutul fişei de evaluare psihologică întocmită de doamna psiholog C.S. precum şi al raportului de evaluare psihologică întocmit de psiholog L.P..

Răspunzând la întrebarea nr. 11 din interogatoriul luat de pârâtă reclamantul şi-a justificat demersul pe lângă dorinţa fiului său de a nu se întoarce în Bacău şi pe convingerea sa că dânsul îi poate oferi condiţii mai bune.

Sub aspectul evaluării  întocmite de doamna psiholog C.S. la data de 19.11.2008 (fl 34, 35 dos 82/300/2009) contestată de pârâtă, instanţa reţine că psihologul anterior menţionat a fost sancţionat de colegiul Psihologilor din România pentru modalitatea efectuării evaluării, realizată prin efectuarea unui singur test proiectiv, într-o singură şedinţă fără a se preciza limitele evaluării făcute, aspect rezultat din conţinutul adresei nr. 108/82 din 29.07.2009 (fl 130).

Conform unei alte evaluări psihologice întocmite la data de 13.07.2009 de către  d-na psiholog L.P. (nedepusă la dosar dar necontestată de pârâtă şi analizată de instanţă pe baza menţiunilor din sentinţa civilă nr. 4364 din 19 mai 2011 a Judecătoriei Bacău) principala persoană de ataşament pentru copil era reprezentată de tatăl acestuia, relaţia cu acest părinte fiind una securizantă, însă pe de altă parte, pentru o dezvoltare psihoafectivă normală a minorului se constata faptul că se impunea şi o relaţie pozitivă normală cu mama sa, la acel moment fiind remarcate simptome de anxietate în privinţa legăturilor cu pârâta care era nu percepută ca o sursă de stabilitate şi de confort.

Temeiul de drept indicat de reclamant în constituie art 1 al 4 şi 5 codul fam  în conformitate cu care „în exerciţiul drepturilor faţă de copii bărbatul şi femeia au drepturi egale” şi „drepturile părinteşti se exercită numai în interesul copiilor”, precum şi art 2 şi art 5 al 2 din Legea 272/2004, ambele vizând interesul superior al copilului.

Pornind de la temeiul de drept invocat de reclamant instanţa reţine că legea 272/2004 a instituit un principiu de natura a garanta respectarea drepturilor copilului respectiv cel al interesului superior al copilului, principiu ce este impus inclusiv în legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor acestuia, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora copilul le poate fi dat în plasament (art. 2 din lege).

 Protecţia interesului superior al copilului reprezintă fundamentul oricărei masuri în legătură cu minorul, însă  aplicarea principiului nu trebuie realizată astfel încât să se anuleze alte drepturi ale acestuia.

Acest principiu trebuie să prevaleze în toate demersurile şi deciziile care privesc pe copii  întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Imperativul îşi păstrează viabilitatea în toate ipostazele care vizează creşterea, educarea, supravegherea şi influenţarea viitorului individ matur, urmărindu-se evitarea tuturor circumstanţelor care şi-ar putea pune amprenta negativă asupra formării acestuia.

În cauza de faţă instanţa este chemată să analizeze dacă este sau nu în interesul superior al minorului parcurgerea unui program de consiliere psihologică astfel cum a fost stabilit prin încheierea de şedinţă din data de 14 ianuarie 2010 pronunţată de Judecătoria Sector 3 Bucureşti în dosarul 2085/301/2009 urmată de „Parcursul de  consiliere” elaborat de Reprezentanţii DGASPC Sector 3 Bucureşti (înregistrat sub nr. 19430 din 18.03.2010).

Sub acest aspect  instanţa reţine în primul rând faptul că prin încheierea de şedinţă sus amintită instanţa a stabilit pentru părţi  posibilitatea  fie de a urma programul de consiliere psihologică la care s-au obligat, fie de  a relua oricând judecata  cauzei suspendate la cerere, fără a analiza pe fond oportunitatea instituirii unui program de consiliere psihologică a minorului, întemeindu-se  pe acordul intimatei B.R. - limitat în timp, pentru o perioadă de maxim 3 luni  (fl 36 dosar) - coroborat cu cel al reclamantului I.C..

Conform cererii de repunere pe rol formulată de intimata Brandabur Rodica, confirmată de menţiunile extrasului de pe Portalul Instanţelor de Judecată, cauza înregistrată la Judecătoria Sector 3 Bucureşti sub numărul 2085/301/2009  a fost repusă pe rol, soluţia pe fondul contestaţiei de executare fiind în sensul respingerii ( în data de 10.05.2011 ).

Practic intimata din cauza respectivă - pârâta în prezenta -  şi-a exercitat dreptul acordat de instanţă de cere reluarea judecăţii - cu motivarea ineficienţei şedinţelor  de consiliere psihologică  şi refuzului tatălui de a se supune măsurilor privind încredinţarea minorului - astfel încât în urma repunerii pe rol a fost soluţionat fondul cauzei.

În consecinţă,  nu poate fi primită solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei  la respectarea unui program de consiliere psihologică încuviinţat  de o instanţă prin încheiere, doar pe baza acordului părţilor şi cu posibilitatea alternativă de a cere reluarea judecăţii, în condiţiile  soluţionării pe fond  a cauzei.

Instanţa are însă posibilitatea de a aprecia dacă un program de consiliere psihologică similar celui stabilit de părţi la momentul respectiv  corespunde interesului superior actual al minorului.

În acest scop, analizând modalitatea în care s-au desfăşurat în mod efectiv şedinţele de consiliere psihologică consimţite de părţi instanţa remarcă lipsa de eficienţă a acestora în condiţiile în care - după cum a subliniat chiar  DGASPC Sector 3 Bucureşti în adresa nr. 63675 din 08.10.2010 (fl  79 - 81) - atmosfera dintre părinţi era de regulă tensionată şi practica parentală neconsensuală, iar conduita ulterioară a acestora de preluare a minorului în mod agresiv precum şi a tatălui de nerespectare a dreptului copilului de a dezvolta şi menţine legături personale şi contacte directe cu mama sa dar şi cu familia extinsă din partea acesteia a determinat reprezentanţii acestei instituţii să solicite Tribunalului Bucureşti instituirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă.

Pe de altă parte, deosebită  importanţă prezintă şi analiza perioadei de şedere a copilului alături de pârâtă (25.03.2010 - 30.05.2010) întrucât relevă natura relaţiei mamă copil şi posibilităţile efective ale minorului de integrare în noul mediu.

Pe baza înscrisurilor depuse la dosar instanţa reţine că începând cu 26.03.2011 minorul s-a aflat sub monitorizarea  DGASPC Bacău şi SPAS Bacău.

Cu prilejul întocmirii anchetei psiho-sociale  privind situaţia familiei copilului I.A. (nr. 7822/14.04.2010 întocmită de Serviciul Public de Asistenţă Socială - Biroul pentru Protecţia Copilului Bacău - fl 52 - 53) s-a constatat că pe parcursul întrevederii copilul  a avut o atitudine deschisă faţă de mamă şi familia acesteia şi un comportament corespunzător, în acelaşi sens fiind şi menţiunile din cuprinsul raportului nr. 12483 / 03.06.2010 (fl 51)  întocmit de aceeaşi instituţie  în data de 18.05.2010, cu prilejul unei vizite de monitorizare, reţinându-se că minorul „avea  o atitudine mult mai deschisă faţă de persoanele adulte şi adecvată vârstei” concluzionându-se că acesta „era integrat în familia mamei şi beneficia de condiţiile şi mediul necesar unei dezvoltări normale”.

De altfel şi reprezentanţii DGASPC Bacău, cu adresa nr. 1818/RG/26.04.2010 (ca răspuns la solicitarea pârâtei nr. 1818/26.03.2010) (fl 132 - 133) i-au comunicat acesteia punctul de vedere al specialiştilor conform căruia „reţeaua familială şi comunitară au resursele necesare de a oferi copilului modele pentru dezvoltarea unei imagini de sine pozitivă şi exprimarea trăirilor afective şi sentimentelor” şi, întrucât „ în ultimii ani minorul A. a fost nevoit să îşi vadă părinţii doar prin intermediul reprezentanţilor unor instituţii, ..este importantă evitarea unor suprasolicitări a copilului, care ar putea îngreuna procesul de adaptare al acestuia”.

Instanţa urmează a analiza şi a da eficienţă - în măsura coroborării cu restul probatoriului administrat - şi rapoartele de evaluare periodică întocmite de  doamna psihopedagog M.M.. Este adevărat că reclamantul contestă actele anterior menţionate, că a formulat o plângere penală împotriva doamnei consilier şi că a depus în sprijinul punctului său de vedere extrase din acte normative, însă, nefiind  investită cu soluţionarea unei cereri prin care să se stabilească valabilitatea rapoartelor de evaluare periodică şi în condiţiile inexistenţei undei decizii provenind de la instituţii competente care să infirme actele sus amintite, instanţa va analiza puterea doveditoare a acestora ca şi înscrisuri.

Practic, cele două rapoarte de evaluare periodică, din 6 mai 2010 (fl 85) şi din 25 mai 2010 (fl 86) vin să confirme cele reţinute de DGASPC Bacău şi de SPAS Bacău, evidenţiind  încă de la început o relaţie plăcută, armonioasă a mamei  cu fiul său, însă iniţial rezervată faţă de alţi adulţi, comportament care a dispărut ulterior, copilul evoluând, semnificaţie a faptului că se simţea bine în mediul său. Cel de-al doilea raport de evaluare periodică, din 25 mai 2010 a reţinut o bună stare psiho - emoţională a copilului, rezerve rămânând în continuare legat de întrebările despre el şi trecutul lui.

După preluarea copilului de către tată, conform procesului verbal încheiat la data de 15.06.2010 de către reprezentanţii DGASPC Sector 3 Bucureşti (fl 66), minorul a socializat cu reprezentanţii instituţiei într-un mod corespunzător.

Pe de altă parte, raportul de evaluare psihologică întocmit de doamna psiholog C.S. la data de 19.11.2008 pe lângă faptul că a fost sancţionat de către Colegiul Psihologilor din România vizează o evaluare de la nivelul anului 2008,  infirmată de evenimentele ce s-au succedat.

Consilierea psihologică este o formă de intervenţie psihologică care se adresează persoanelor sănătoase aflate în situaţie de impas cu privire la rezolvarea unor situaţii de  criză sociale, profesionale sau familiale, în scopul gestionării acesteia şi soluţionării problemei cu care se confruntă. În speţă, prin consiliere se urmăreşte realizarea unui transfer de la familia tatălui la familia mamei, respectiv adaptarea copilului la noul mediu.

Probatoriul administrat în cauză nu justifică intervenţia psihologică anterior amintită în scopul realizării transferului de la tată la mamă,  acesta cu atât mai mult cu cât s-a demonstrat  deja faptul că minorul s-a acomodat în locuinţa pârâtei în perioada în care s-a aflat în grija acesteia, fără a-i fi prejudiciată sănătatea  şi dezvoltarea şi că realiza progrese.

În schimb, se remarcă dificultăţi în privinţa consensului dintre părinţi sub aspectul modalităţii de punere în executare a deciziei civile nr. 1531 din 03.11.2008 pronunţată de Curea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a Civilă şi pentru cauze cu Minori şi de Familie în dosarul nr. 18727/300/2006 (246/ 2008), acestea trebuind a fi depăşite tocmai în ideea de respectare a principiului interesului superior al minorului.

Este necesar ca părţile să înţeleagă că demersurile lor unitare reprezintă principalul sprijin pe care îl pot acorda fiului lor în scopul unei facile adaptări la orice schimbare din viaţa acestuia. A suprasolicita copilul , supunându-l unor şedinţe de consiliere destinate în fapt să rezolve problemele părinţilor, este în dezacord tocmai cu interesul superior al acestuia.

Ambele părţi trebuie să respecte autoritatea de lucru judecat a  deciziei civile nr. 1531 din 03.11.2008 pronunţată de Curea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a Civilă dincolo de propriile convingeri, să adopte conduite de natură a menţine stabilitatea afectivă şi emoţională a minorului şi să menţină sau să permită menţinerea unor legături personale fireşti cu acesta, pentru a nu dezechilibra emoţional copilul.

În considerarea celor anterior expuse, întrucât interesul superior al minorului nu reclamă participarea acestuia la şedinţe de consiliere psihologică în scopul readaptării la mediul de viaţă oferit de mamă, instanţa va respinge acţiunea reclamantului, inclusiv în privinţa obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

În baza art. 274 cod proc. civ. va respinge şi cererea pârâtei de obligare a reclamantului la  cheltuielilor de judecată, nefăcându-se dovada acestora.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul I.C. pentru următoarele considerente:

- instanţa a apreciat în mod greşit că minorul nu are nevoie de consiliere psihologică ci că părinţii trebuie să  facă eforturi pentru a-şi schimba poziţiile de ostilitate pe care le au unul faţă de celălalt, fără a avea în vedere că în situaţia concretă a minorului I.A. ceea ce trebuie să primeze este situaţia de ataşament categoric faţă de tată.

- nu s-au avut în vedere concluziile raportului de evaluare psihologică din anul 2009 din care rezultă că atitudinea băiatului faţă de mamă este de respingere, manifestată conştient şi inconştient, cu prezenţa conflictelor  psihoafective profunde legate de imaginea maternă, recomandarea psihologului fiind aceea de consiliere psihologică a copilului împreună cu părinţii în prima etapă, pentru a se ameliora anxietatea copilului dată cel puţin de absenţa unei relaţii constante cu mama pentru o perioadă lungă de timp.

- instanţa a dat eficienţă raportului întocmit de un psihopedagog, care nu are competenţele instituite de lege, arătând că nu există nici o hotărâre care să constate nulitatea acestui raport dar nu face aceeaşi apreciere şi în legătură cu rapoartele întocmite de  psihologi autorizaţi.

-  programul de consiliere a minorului de către instituţiile abilitate din  Bacău, doar în prezenţa mamei, nu poate avea un rezultat benefic deoarece  această consiliere trebuie făcută în prezenţa şi cu acordul celuilalt părinte.

- pârâta este responsabilă de eşecul  programului de consiliere stabilit de  DGASPC Sector 3 Bucureşti, având în vedere că deşi a luat minorul  cu forţa de la reclamant nu şi-a manifestat dorinţa de a realiza un program de consiliere cu minorul, arătând că atunci când a acceptat programul de consiliere nu a vrut decât să-şi vadă copilul.

- în condiţiile în care pârâta şi-a manifestat intenţia de a realiza transferul minorului dintr-o familie în alta pe calea executării silite, pentru ca acesta să nu fie afectat se impune consilierea psihologică.

Intimata-pârâtă a depus la dosar adresele înaintate prin avocat către  Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi Şcoala cu clasele I-VIII „A.B.” Bacău şi răspunsurile comunicate de aceste instituţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

Soluţia de respingere a acţiunii reclamantului se întemeiază pe o corectă apreciere a interesului superior al copilului, raportat la situaţia concretă a acestuia, configurată de ataşamentul faţă de tată, de starea de divergenţă evidentă în care se află părinţii în legătură cu procedura de punere în executare a deciziei civile  nr. 1531/03.11.2008 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care minorul I.A. a fost încredinţat spre creştere şi educare mamei dar şi de faptul că, astfel cum rezultă din probe, în perioada în care s-a aflat în grija mamei minorul s-a acomodat la noile condiţii şi a evoluat, realizând progrese în cristalizarea legăturii fireşti care trebuie să se  dezvolte între mamă şi copil. 

Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 272/2004, act normativ care este  bazat pe  principiul responsabilizării părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti. Din considerentele sentinţei apelate rezultă că argumentele formulate de părţi au fost analizate prin prisma echilibrului care trebuie să existe între interesul superior al copilului şi primordialitatea responsabilităţii  părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului, fiind justă concluzia primei instanţe în sensul că şedinţele de consiliere sunt în dezacord cu interesul superior al copilului, fiind destinate în fapt să rezolve problemele părinţilor sub aspectul modalităţii de punere în executare a deciziei civile nr. 1531/03.11.2008 a Curţii de Apel Bucureşti.

În aceste sens urmează a avea în vedere că apelantul-reclamant invocă responsabilitatea intimatei-pârâte  în legătură cu eşecul consilierii dar nu face nici o referire la propria culpă, astfel cum rezultă din adresa nr. 63675/08.10.2010 înaintată la dosar de DGASPC Sector 3 Bucureşti, în cuprinsul căreia se arată că: din cauza tensiunilor existente între părinţi, atmosfera dintre aceştia fiind de regulă tensionată şi practica parentală  neconsensuală, s-a solicitat ca următoarea întâlnire să se desfăşoare în absenţa copilului; s-a formulat acţiune în instanţă pentru ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună plasamentul în regim de urgenţă al minorului I.A. deoarece tatăl minorului nu a respectat dreptul acestuia de a dezvolta şi menţine legături personale cu mama sa  şi familia  extinsă din partea mamei  dar şi din cauza modului agresiv în care cei doi părinţi au preluat copilul unul de la celălalt.

Criticile formulate de apelantul-reclamant nu sunt întemeiate nici în ceea ce priveşte aprecierea rapoartelor  de evaluare.

Din raportul efectuat de psiholog L.P., ca urmare a solicitării  nr. 52874/03.07.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, rezultă într-adevăr că principala  figură de ataşament pentru copil este reprezentată de tatăl acestuia, că s-au remarcat simptome de anxietate în privinţa legăturilor cu mama, astfel cum a susţinut apelantul reclamant  dar  şi faptul că pentru dezvoltarea psihoafectivă normală se impune o relaţie pozitivă normală cu mama iar prima instanţă a luat în consideraţie această evaluare cu privire la toate concluziile, nu numai sub aspectul celor precizate de către apelantul reclamant.

Raportul  de evaluare întocmit de  psiholog C.S. a fost înlăturat şi pentru considerente care nu pot constitui termen de comparaţie pentru aprecierea rapoartelor de evaluare  întocmite de psihopedagogul M.M.,  referitoare la faptul că vizează o evaluare efectuată la nivelul anului 2008,  infirmată de evenimentele care s-au succedat şi care nu au făcut obiectul  criticilor formulate de apelantul-reclamant.

În ceea ce  priveşte  evaluarea  efectuată  de  consilierul psihopedagogic  M.M., aceasta a fost contestată  de către reclamant însă din actele dosarului nu rezultă că evaluările întocmite de psihopedagog în intervalul de timp în care minorul s-a aflat în grija pârâtei ar fi fost infirmate de instituţii competente în acest sens. Pe de altă parte cele două rapoarte întocmite de consilierul psihopedagogic, din care rezultă că minorul este stabil din punct de vedere psiho-emoţional iar evoluţia acestuia arată că se simte bine în noul mediu, familia mamei oferindu-i acestuia stabilitatea de care are nevoie se  coroborează cu  actele emise în acelaşi interval de timp de  SPAS  Bacău şi de DGASPC Bacău, în cuprinsul cărora este evidenţiat  faptul că minorul este integrat în familia mamei şi beneficiază de condiţiile şi mediul necesare unei dezvoltări normale.

Apelantul-reclamant a pretins că  programul de consiliere a minorului de către instituţiile abilitate din  Bacău, doar în prezenţa mamei, este lipsit de eficienţă  dar nu a administrat  dovezi  care să  infirme concluziile formulate de specialiştii din cadrul SPAS  Bacău şi DGASPC  Bacău în sensul că  minorul are o evoluţie bună  în noul mediu socio-familial , care  are resursele necesare pentru a oferi acestuia modele pentru  a putea dezvolta o imagine de sine pozitivă şi a-şi exprima trăirile afective.

Contrar susţinerilor apelantului reclamant, care în motivarea cererii de apel a arătat că intimata-pârâtă nu şi-a manifestat dorinţa de a realiza un program de consiliere cu minorul în vederea evitării circumstanţelor care ar putea influenţa negativ adaptarea acestuia la noul mediu ca urmare a transferului din familia tatălui în familia mamei, din actele depuse la dosar în apel (adresa nr. 14/16.01.2012 emisă de Şcoala cu clasele I-VIII „A.B.” Bacău) rezultă că intimata-pârâtă a făcut demersuri în acest sens şi a solicitat consilierea psihopedagogică a copilului din data de 10.10.2011, că în prezent consilierea este în desfăşurare, urmând ca raportul să fie întocmit la sfârşitul anului şcolar 2011-2012.

Faţă de cele ce preced, văzând şi dispoziţiile art. 296 Cod procedură civilă, va menţine hotărârea primei instanţe, urmând a respinge apelul ca nefondat.