Deschiderea procedurii insolvenţei. Creanţă cesionată de c.n.a.s. către a.v.a.s., dar nenotificată debitoarei. Consecinţe

Deschiderea procedurii insolvenţei. Creanţă cesionată de C.N.A.S. către A.V.A.S., dar nenotificată debitoarei. Consecinţe

Legea nr. 85/2006 – art. 31

O.U.G. nr. 95/2003 – art. 1, art. 5

Ordinul M.F.P. nr. 1644/2003 – art. 14 alin.(2) 

Cesiunea de creanţă este o convenţie prin care un creditor, numit cedent, transmite o creanţă a sa unei alte persoane, numită cesionar, debitorul creanţei transmise purtând denumirea de debitor cedat, prin efectul cesiunii noul creditor al datornicului devenind cesionarul.

Chiar dacă pentru validitatea cesiunii nu este necesar consimţământul debitorului, pentru ca transmiterea obligaţiei să fie opozabilă terţilor, deci, inclusiv debitorului, cesiunea trebuie să fie notificată de cedent sau de cesionar debitorului cedat, făcându-i-se prin aceasta cunoscut faptul schimbării creditorului, transferul putând fi şi acceptat de debitor.

Atâta timp cât societatea debitoare a făcut dovada plăţii debitelor acumulate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate către instituţia creditoare cedentă, prin intermediul altor instituţii bugetare, sentinţa tribunalului prin care judecătorul-sindic a admis contestaţia debitoarei, respingând, în consecinţă, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este temeinică şi legală.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 421 din 13 mai 2008

Prin sentinţa civilă nr. 2688 din 19 noiembrie 2007 pronunţată în dosarul nr. 2537/108/2007 Tribunalul Arad a admis contestaţia formulată de debitoarea S.C. Y. S.R.L. Hălmagiu şi a respins cererea creditoarei A.V.A.S. Bucureşti având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei reglementată de Legea nr. 85/2006, reţinând că prin Protocolul nr. 37/03.03.2004 instituţia reclamantă a preluat creanţele bugetare restante ale societăţii debitoarei la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate ale C.N.A.S. – C.A.S. Bihor în vederea recuperării acestora conform O.U.G. nr. 51/1998, creanţa totală fiind de 4.084,96 U.S.D., consolidată în valută în condiţiile art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 95/2003, modificată. Conform art. 1.2 din protocol s-au transferat la instituţia creditoare creanţele restante existente în evidenţele C.A.S. Bihor la 30 iunie 2003, cu dobânzile şi penalităţile aferente. Cu toate că din procesul-verbal încheiat de D.G.F.P. Bihor la 14 ianuarie 2004 rezultă că debitoarea, la data controlului, avea obligaţii la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate în valoare de 137.355.954 lei, din Certificatul de atestare fiscală nr. 2725/30.03.2007 reiese că la 30 martie 2007 societatea nu mai figurează cu obligaţii de plată către buget. De asemenea, prin ordinele de plată depuse la dosar debitoarea a achitat sume reprezentând diverse contribuţii către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. În aceste condiţii, raportat la certificatul de atestare fiscală menţionat, din care rezultă că la data de 30 martie 2007 societatea debitoarea nu figurează cu obligaţii de plată către buget, judecătorul-sindic, în baza art. 33 alin. (5)  din Legea nr. 85/2006, a admis contestaţia formulată de S.C. Y S.R.L. la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, respingând cererea creditoarei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea A.V.A.S. Bucureşti, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestaţiei debitoarei ca fiind neîntemeiată, considerând că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că creanţa deţinută de instituţia recurentă împotriva debitoarei intimate a fost compensată printr-un virament făcut către D.G.F.P. Bihor. Aceasta, întrucât prin O.U.G. nr. 95/2003, modificată, creditoarea a fost abilitată să preia de la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate creanţele bugetare restante către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate la 30 iunie 2003, actualizate la data predării, în vederea recuperării acestora în conformitate cu O.U.G. nr. 51/1998, republicată şi completată ulterior, astfel că A.V.A.S. Bucureşti este singura instituţie abilitată a încasa respectivele creanţe.

Prin decizia civilă nr. 421 din 13 mai 2008 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2688 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Arad.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că într-adevăr, prin O.U.G. nr. 95 din 14 octombrie 2003 privind preluarea de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare (în prezent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi virării lor la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, s-a reglementat cesiunea creanţelor bugetare restante, existente în evidenţele contabile ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate la data de 30 iunie 2003, pentru care creditorul deţine titluri de creanţă sau titluri executorii legal constituite, către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, republicată (art. 1).

Articolul 5 din O.U.G. nr. 95/2003 statuează că transferul creanţelor bugetare definite la art. 1 se face prin protocol, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, notificarea transferului urmând să fie făcută debitorilor de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin scrisoare recomandată.

Este de netăgăduit că prin Protocolul nr. 37/03.03.2004 încheiat între recurentă, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, recurenta a preluat de la celelalte instituţii creanţele bugetare restante la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate în vederea unei recuperări mai bune a acestora conform O.U.G. nr. 51/1998, la poziţia nr. 2989 din anexa A fiind trecută datoria înregistrată de intimata S.C. Y S.R.L. Hălmagiu în valoare totală de 137.507.982 lei (ROL), din care, potrivit susţinerilor creditoarei, s-ar fi achitat doar suma de 316 lei (RON).

Totuşi, cererea A.V.A.S. Bucureşti de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de societatea intimată nu poate fi primită întrucât aceasta nu a făcut dovada notificării către debitor a transferului creanţelor bugetare menţionate. Astfel, deşi în cuprinsul recursului instituţia creditoare susţine că subrogaţia legală a fost adusă la cunoştinţa debitoarei prin somaţia colectivă nr. 4944/04.03.2004, acest înscris nu se regăseşte la dosar, şi cu toate că instanţa, prin încheierea de la termenul din 26 februarie 2008, a pus în vedere reprezentantului recurentei, prezent la dezbateri, să depună dovada notificării cesiunii creanţei în litigiu, această dovadă nu a fost înfăţişată Curţii.

De asemenea, prin alin. (2) al art. 14 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor secţiunii a 5-a din cap. I din Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală, referitoare la activităţile de declarare şi colectare a creanţelor bugetare reprezentând contribuţii sociale, norme aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1644/2003, se arată fără echivoc că nu se cuprind în declaraţia-inventar creanţele bugetare reprezentând contribuţii pentru asigurări sociale de sănătate, cesionate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare, pentru care plătitorii de contribuţii sociale au primit notificări de la unităţile subordonate Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

În aceste condiţii, având în vedere că cesiunea de creanţă este o convenţie prin care un creditor, numit cedent, în cazul nostru Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, transmite o creanţă a sa unei alte persoane, numită cesionar, în speţă, A.V.A.S. Bucureşti, debitorul creanţei transmise purtând denumirea de debitor cedat, prin efectul cesiunii noul creditor al datornicului devenind cesionarul, şi chiar dacă pentru validitatea cesiunii nu este necesar consimţământul debitorului, pentru ca transmiterea obligaţiei să fie opozabilă terţilor, deci, inclusiv debitorului, cesiunea trebuie să fie notificată de cedent sau de cesionar debitorului cedat, făcându-i-se prin aceasta cunoscut faptul schimbării creditorului, transferul putând fi şi acceptat de debitor (art. 1393 din Codul civil), este evident că, atâta timp cât societatea intimată a făcut dovada plăţii debitelor acumulate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate către instituţia creditoare cedentă, prin intermediul altor instituţii bugetare, respectiv A.F.P. Gurahonţ şi D.G.F.P. Bihor, împrejurare recunoscută, de altfel, de către recurentă, sentinţa tribunalului prin care judecătorul-sindic a admis contestaţia debitoarei, respingând, în consecinţă, cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este temeinică şi legală.

Domenii speta

Spete similare