Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate. Suspendare din funcţie a administratorului social

Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate. Suspendare din funcţie a administratorului social

C.proc.civ., art. 581

Legea nr. 31/1990, modificată – art. 155 şi 1551

În cazul cererii de suspendare a unei persoane din funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni, prin ordonanţă preşedinţială, cerinţele înscrise în art. 581 din Codul de procedură civilă nu sunt îndeplinite dacă reclamant este unul sau mai mulţi acţionari care nu deţin majoritatea din numărul total de drepturi de vot în adunarea generală deoarece lipseşte aparenţa de drept.

Din analiza prevederilor alineatului final al art. 1551 din Legea societăţilor comerciale rezultă fără echivoc că nici chiar în cazul în care acţiunea în despăgubiri introdusă de acţionarii reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social, împotriva administratorilor pentru daune cauzate societăţii prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de persoana juridică a fost admisă în mod irevocabil de către instanţa judecătorească, mandatul acestora nu încetează de drept de la data adoptării hotărârii, ci doar adunarea generală a acţionarilor va putea decide încetarea mandatului administratorilor şi înlocuirea acestora.

Ca atare, un acţionar, fie el şi semnificativ, nu poate solicita instanţei suspendarea din funcţie, chiar şi pe o perioadă provizorie, a preşedintelui consiliului de administraţie al societăţii în care deţine aceste acţiuni, singurul organism care are această prerogativă legală fiind adunarea generală a acţionarilor în condiţiile de cvorum şi de majoritate cerute de lege.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 320 din 1 aprilie 2008

Prin sentinţa civilă nr. 83 din 5 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 1574/30/2008 Tribunalul Timiş a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta S.C. O S.A. Timişoara în contradictoriu cu pârâţii S.C.C. şi S.C. C S.A. Timişoara având ca obiect suspendarea pârâtului persoană fizică din funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie al S.C. C S.A., cu motivarea că, faţă de obiectul cererii, în speţă nu este îndeplinită nici cerinţa vremelniciei şi nici cea a neprejudecării fondului, întrucât se invocă aspecte legate de culpa pârâtului, care necesită abordarea unor probleme de drept comun, din însăşi susţinerile reclamantei reieşind faptul că pârâtul S.C.C. este în mod legal numit în calitate de administrator şi preşedinte al consiliului de administraţie al S.C. C S.A. de către acţionarul majoritar – S.C. T S.R.L. Galaţi, astfel că doar această societate comercială ar putea invoca suspendare lui din funcţie.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C. O S.A. Timişoara, solicitând modificarea ei în tot şi, pe fond, admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială aşa cum a fost ea formulată. În susţinerea cererii a arătat că pârâtul S.C.C. este administrator şi asociat al S.C. T S.R.L. Galaţi, motiv pentru care a fost numit de către acest acţionar majoritar preşedinte al consiliului de administraţie al S.C. C S.A., calitate de care a profitat îndatorând societatea pârâtă prin diverse manevre către societatea deţinută de el, pentru ca ulterior, în numele acestei persoane juridice, să solicite executarea silită a S.C. C S.A., fiind de acord atât cu pronunţarea sentinţei, cât şi cu executarea ei silită. În acest fel pârâtul a acţionat în frauda intereselor S.C. C S.A. prin neparcurgerea nici unei căi de atac şi prin acceptarea debitelor solicitate de către S.C. T S.R.L., toate cele trei terenuri care făceau parte din capitalul social al intimatei fiind scoase la licitaţie de către executorul judecătoresc şi atribuite în contul aşa-zisei datorii în favoarea S.C. T S.R.L. Recurenta consideră că cererea sa este îndreptăţită având în vedere că din cauza pârâtului persoană fizică societatea intimată a pierdut din patrimoniu trei active care valorează 1.000.000 euro, acestea fiind dobândite de către o altă societate deţinută de aceeaşi persoană, şi anume S.C. T S.R.L. Galaţi, toate manevrele fiind săvârşite în detrimentul S.C. C S.A. şi în favoarea societăţii deţinute de pârât. În prezent pârâtul deţine încă funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie la S.C. C S.A., semnând în numele acestei persoane juridice acte în defavoarea societăţii, acceptând anumite debite fictive în vederea îndatorării ei faţă de S.C. T S.R.L.

În aceste condiţii, urgenţa cererii de ordonanţă preşedinţială este justificată tocmai prin faptul că datorită lipsei de interes şi a manevrelor frauduloase pe care le exercită numitul S.C.C., S.C. C S.A., persoană juridică al cărui acţionar este şi reclamanta, va suferi grave pierderi financiare raportat tocmai la faptele pe care le întreprinde pârâtul în numele societăţii, diminuând în mod fraudulos patrimoniul social, prin aceasta aflându-se sub iminenţa unei executări silite din partea societăţii deţinută de pârât, executare care se datorează însuşi faptelor sale de a o îndatora în mod nereal şi injust. Nerezolvarea fondului cauzei este, de asemenea, îndeplinită, recurenta solicitând pe această cale pronunţarea prin încheiere asupra cererii de suspendare din funcţie a intimatului persoană fizică. Nu în ultimul rând, vremelnicia demersului rezidă în faptul că S.C. C S.A., din vina pârâtului intimat, va deveni o societate care nu o să mai deţină în patrimoniu absolut nici o proprietate, fiind astfel sortită falimentului, recurenta, în calitate de acţionar, urmând să fie prejudiciată.

Prin decizia civilă nr. 320 din 1 aprilie 2008 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. O S.A. Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 83 din 5 februarie 2008 a Tribunalului Timiş.

Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, în conformitate cu prevederile incidente în cauză, în speţă nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă invocat de recurentă.

Prin ordonanţă preşedinţială, reclamanta S.C. O S.A. Timişoara, în contradictoriu cu pârâţii S.C.C. şi S.C. C S.A. Timişoara, a solicitat tribunalului suspendarea pârâtului persoană fizică din funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al S.C. C S.A. cu motivarea că acesta a îndatorat prin diverse manevre societatea pârâtă faţă de S.C. T S.R.L. Galaţi, persoană juridică la care pârâtul este acţionar majoritar.

În mod corect instanţa de fond a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta S.C. O S.A. reţinând că, dat fiind raporturile juridice existente între părţi, solicitarea acesteia nu poate fi examinată pe calea sumară a ordonanţei preşedinţiale, în susţinerea cererii de suspendare invocându-se aspecte legate de culpa pârâtului persoană fizică care necesită abordarea unor probleme de drept comun, ceea ce face ca prevederile art. 581 din Codul de procedură civilă să nu fie aplicabile în speţă.

În scopul apărării drepturilor care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, articolul menţionat prevede că în cazuri grabnice, la cererea părţii interesate, instanţa poate lua măsuri vremelnice pe calea ordonanţei preşedinţiale, care va putea fi dată şi fără citarea părţilor. Ordonanţa preşedinţială constituie o procedură specială edictată în vederea rezolvării temporare a unor cazuri al căror caracter grabnic nu îngăduie să se aştepte desfăşurarea procedurii de drept comun. Hotărârea luată pe calea ordonanţei preşedinţiale are un caracter vremelnic şi nu are scopul de a stabili definitiv drepturile părţilor, dar tinde să păstreze drepturi care s-ar păgubi prin întârziere sau să preîntâmpine o pagubă iminentă şi ireparabilă. Ordonanţa preşedinţială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmează că instanţa învestită cu soluţionarea unei asemenea cereri se mărgineşte să stabilească, în raport cu probele prezentate de părţi, în favoarea căreia dintre ele există aparenţa de drept. Condiţia generală de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale este aceea ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului, adică, judecând cererea, instanţa nu trebuie să soluţioneze fondul litigiului, precum şi aceea că urgenţa în luarea unor măsuri este determinată de iminenţa producerii unor pagube. Evident, soluţionarea unei cereri prin ordonanţă preşedinţială presupune existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute de textul enunţat.

Sentinţa tribunalului este temeinică şi legală întrucât reclamanta recurentă, deşi a făcut dovada urgenţei şi a caracterului vremelnic al măsurii solicitate, nu a probat existenţa în favoarea sa a aparenţei dreptului, ceea ce face ca cererea de ordonanţă preşedinţială să nu poată fi primită, ştiut fiind faptul că ordonanţa nu are drept scop rezolvarea fondului litigiului, judecătorul învestit cu soluţionarea unei astfel de cereri urmând să stabilească numai în favoarea căreia dintre părţi există aparenţa de drept, legea dându-i în acest sens dreptul să „pipăie fondul”.

În cazul cererii de suspendare a unei persoane din funcţia de Preşedinte al Consiliului de Administraţie al unei societăţi comerciale pe acţiuni, prin ordonanţă preşedinţială, cerinţele înscrise în art. 581 din Codul de procedură civilă nu sunt îndeplinite dacă reclamant este unul sau mai mulţi acţionari care nu deţin majoritatea din numărul total de drepturi de vot în adunarea generală deoarece lipseşte aparenţa de drept.

Astfel, potrivit art. 155 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, acţiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere, precum şi a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societăţii prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de aceasta, aparţine adunării generale, care va decide cu majoritatea prevăzută la art. 112, adunarea desemnând, cu aceeaşi majoritate, şi persoana însărcinată să exercite acţiunea în justiţie. Dacă adunarea generală decide să pornească acţiune în răspundere contra administratorilor, respectiv a membrilor directoratului, mandatul acestora încetează de drept de la data adoptării hotărârii şi adunarea generală, respectiv consiliul de supraveghere, va proceda la înlocuirea lor. Dacă acţiunea se porneşte împotriva directorilor, aceştia sunt suspendaţi de drept din funcţie până la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar dacă adunarea generală decide să pornească acţiune în răspundere contra membrilor consiliului de supraveghere cu majoritatea prevăzută la art. 115 alin. (1), mandatul membrilor respectivi ai consiliului de supraveghere încetează de drept, adunarea procedând la înlocuirea lor. Acţiunea în răspundere împotriva membrilor directoratului poate fi exercitată şi de către consiliul de supraveghere, în urma unei decizii a consiliului însuşi, iar dacă decizia este luată cu o majoritate de două treimi din numărul total de membri ai consiliului de supraveghere, mandatul membrilor respectivi ai directoratului încetează de drept, consiliul de supraveghere procedând la înlocuirea lor.

Articolul 1551 din acelaşi act normativ, statuează că dacă adunarea generală nu introduce acţiunea în răspundere prevăzută la art. 155 şi nici nu dă curs propunerii unuia sau mai multor acţionari de a iniţia o asemenea acţiune, acţionarii reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social au dreptul de a introduce o acţiune în despăgubiri, în nume propriu, dar în contul societăţii, împotriva oricărei persoane prevăzute la art. 155 alin. 1, cu condiţia ca persoanele care exercită acest drept să fi avut calitatea de acţionar la data la care a fost dezbătută în cadrul adunării generale problema introducerii acţiunii în răspundere. Cheltuielile de judecată vor fi suportate de acţionarii care au introdus acţiunea, în caz de admitere, acţionarii având dreptul la rambursarea de către societate a sumelor avansate cu acest titlu. După rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei de admitere a acţiunii prevăzute la alin. (1), adunarea generală a acţionarilor, respectiv consiliul de supraveghere, va putea decide încetarea mandatului administratorilor, directorilor şi membrilor consiliului de supraveghere, respectiv al membrilor directoratului, şi înlocuirea acestora.

Din analiza prevederilor alineatului final al art. 1551 din Legea societăţilor comerciale rezultă fără echivoc că nici chiar în cazul în care acţiunea în despăgubiri introdusă în nume propriu, dar în contul societăţii, de acţionarii reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social, împotriva fondatorilor, administratorilor, directorilor, respectiv a membrilor directoratului şi consiliului de supraveghere, precum şi a cenzorilor sau auditorilor financiari, pentru daune cauzate societăţii prin încălcarea îndatoririlor lor faţă de persoana juridică a fost admisă în mod irevocabil de către instanţa judecătorească mandatul acestora nu încetează de drept de la data adoptării hotărârii, ci doar adunarea generală a acţionarilor, respectiv consiliul de supraveghere, va putea decide încetarea mandatului administratorilor, directorilor şi membrilor consiliului de supraveghere, respectiv al membrilor directoratului, şi înlocuirea acestora. Ca atare, un acţionar, fie el şi semnificativ cum este reclamanta recurentă care deţine un număr de 2.050 acţiuni, reprezentând 48,8% din capitalul social al pârâtei intimate S.C. „C.M.” S.A. Timişoara, nu poate solicita instanţei suspendarea din funcţie, chiar şi pe o perioadă provizorie, a Preşedintelui Consiliului de Administraţie al societăţii în care deţine acest pachet de acţiuni, singurul organism care are această prerogativă legală fiind adunarea generală a acţionarilor în condiţiile de cvorum şi de majoritate cerute de lege.

Domenii speta

Spete similare