Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul de creanţe. Nedepunerea cererii de admitere a creanţei în termenul stabilit de judecătorul-sindic. Consecinţe

Procedura insolvenţei. Contestaţie la tabelul de creanţe. Nedepunerea cererii de admitere a creanţei în termenul stabilit de judecătorul-sindic. Consecinţe

Legea nr. 85/2006, art. 61, art. 62 şi art. 76

Potrivit În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. 1 lit. c) ori, după caz, în condiţiile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

Notificarea se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă şi se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă, ea urmând să cuprindă, printre altele, termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă.

Cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului menţionat, este decăzut, cât priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi: 1. dreptul de a participa şi de a vota în cadrul adunării generale a creditorilor; 2. dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării şi falimentului; 3. dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială, decizia civilă nr. 653 din 16 septembrie 2008

Prin sentinţa civilă nr. 466 din 6 martie 2008 pronunţată în dosarul nr. 469/30/ 2007 judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Timiş a respins contestaţia creditoarei D Timiş faţă de tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. L S.R.L. Jebel, întocmit de lichidatorul judiciar M I.P.U.R.L. Timişoara.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că contestaţia instituţiei creditoare este neîntemeiată având în vedere, pe de o parte, că în cauză procedura s-a deschis la cererea debitoarei, prin lichidatorul desemnat de oficiul registrului comerţului în temeiul Legii nr. 359/2004, care a mai notificat creditorul bugetar şi la data de 23 ianuarie 2006, în cadrul procedurii de lichidare demarată în conformitate cu acest act normativ, astfel că creditoarea avea posibilitatea să depună declaraţia sa de creanţă încă de pe atunci, iar pe de altă parte, întrucât termenul acordat pentru depunerea declaraţiilor de creanţă în cadrul procedurii declanşate în baza Legii nr. 85/2006 a fost stabilit cu respectarea dispoziţiilor legale şi raportat la complexitatea cauzei.

Împotriva sentinţei civile de mai sus a declarat recurs creditoarea D Timiş solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestaţiei sale, judecătorul-sindic reţinând în mod greşit faptul că aceasta este neîntemeiată cu motivarea că notificarea deschiderii procedurii colective a fost făcută în interiorul termenului stabilit prin încheierea de declanşare a procedurii de insolvenţă. Este adevărat că notificarea care i s-a trimis de către lichidator a fost făcută în termenul prevăzut de lege, dar de la primirea notificării şi până la ultima zi de înscriere a creanţei a existat o perioadă de doar nouă zile. Conform art. 62 din Legea nr. 85/2006 termenul limită va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii. Or, de la data deschiderii procedurii şi până la data limită de înscriere a creanţei prima instanţă a stabilit un termen mai mic de 30 de zile, deşi legea prevede că termenul maxim este de 60 de zile. Mai mult, legiuitorul permite judecătorului-sindic prelungirea termenului cu până la 30 de zile, chiar lichidatorul judiciar numit în cauză solicitând tribunalului prelungirea termenului de depunere a creanţelor, însă această cerere i-a fost respinsă.

Prin decizia civilă nr. 653 din 16 septembrie 2008 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat recursul formulat de creditoarea D Timiş împotriva sentinţei civile nr. 466 din 6 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 469/30/2007 în contradictoriu cu debitoarea intimată S.C. L S.R.L. Jebel, reprezentată prin lichidator judiciar M I.P.U.R.L. Timişoara.

În considerente s-a reţinut că, în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 85/2006, citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, doar comunicarea citaţiilor, a convocărilor şi notificărilor faţă de participanţii la proces al căror sediu, domiciliu sau reşedinţă se află în străinătate fiind supusă dispoziţiilor Codului de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare. Prin excepţie de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii, pentru creditorii care nu au putut fi identificaţi în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c) procedura notificării prevăzute la art. 61 urmând a fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, formatul şi conţinutul-cadru ale actelor care se publică în buletin şi ale dovezii privind îndeplinirea procedurii de citare, convocare, notificare şi comunicare stabilindu-se prin ordin al ministrului justiţiei. Notificările, cu excepţia cazului în care sarcina notificării aparţine altor organe care aplică procedura, şi convocările prevăzute de prezenta lege cad în sarcina administratorului judiciar sau a lichidatorului, creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanţelor fiind prezumaţi că au în cunoştinţă termenele prevăzute la art. 62 ori la art. 107, 108 sau 109, după caz, astfel că nu vor mai fi citaţi. În vederea publicării citaţiilor, convocărilor şi notificărilor actelor de procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, după deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege, se va edita de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Buletinul procedurilor de insolvenţă, publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătoreşti în buletin înlocuind, de la data publicării acestora, citarea, convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.

Potrivit art. 61 şi 62 din acelaşi act normativ, în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) ori, după caz, în condiţiile art. 32 alin. (2), debitorului şi oficiului registrului comerţului sau registrului societăţilor agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea menţiunii. Notificarea prevăzută la alin. 1 se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă şi se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul procedurilor de insolvenţă, ea urmând să cuprindă, printre altele, şi termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă. În funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi d) cu maximum 30, 15, respectiv 15 zile.

Este de necontestat că lichidatorul desemnat să administreze procedura simplificată a insolvenţei faţă de debitoarea S.C. L S.R.L. Jebel, ulterior deschiderii acestei proceduri prin încheierea nr. 118 din 25 aprilie 2007 a Tribunalului Timiş, a respectat prevederile legale mai sus citate privitoare la notificarea declanşării procedurii colective, înregistrând în acest sens, la 14 mai 2007, notificarea direct la recurentă, trimiţând una, în aceeaşi zi, şi la A Deta (instituţie aflată în subordinea creditoarei), menţionându-le în mod expres faptul că termenul limită pentru declararea eventualelor creanţe deţinute faţă de societatea falită este data de 24 mai 2007, aspect recunoscut, de altfel, şi de către recurentă.

Cu toate acestea, creditoarea D Timiş a depus la dosarul de insolvenţă cererea de înscriere a creanţei sale în sumă de 14.161 lei abia la 20 iunie 2007, cu mult peste termenul fixat de tribunal, ceea ce atrage decăderea acesteia din drepturi, potrivit celor statuate prin art. 76  din Legea nr. 85/2006, în conformitate cu care, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), este decăzut, cât priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi: 1. dreptul de a participa şi de a vota în cadrul adunării generale a creditorilor; 2. dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul reorganizării şi falimentului; 3. dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase, decăderea putând fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acţiune sau excepţie.

Este adevărat că prin raportul de activitate întocmit pentru termenul din 28 iunie 2007 lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului-sindic să majoreze, în temeiul art. 62 alin. (2) din lege, termenele stabilite pentru întocmirea tabelului preliminar şi a celui definitiv al creanţelor, însă, prin încheierea de şedinţă de la acea dată, tribunalul a respins această cerere cu motivarea că în cauză nu se impune majorarea termenelor menţionate, respectiva hotărâre nefiind atacată de nicio parte interesată, rămânând, astfel, irevocabilă. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că practicianul a solicitat judecătorului-sindic majorarea doar a termenelor prevăzute de literele c) şi d) ale art. 62, nu şi pe cel de la litera b), care se referă la termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, cum în mod eronat susţine instituţia creditoare.

Criticile recurentei privitoare la netemeinicia sentinţei atacate pe motiv că tribunalul, contrar dispoziţiilor art. 62, prin încheierea de declanşare a procedurii insolvenţei a fixat un termen mai mic de 30 de zile (mai exact, de 29 de zile) pentru declararea creanţelor la masa credală nu sunt fondate în condiţiile în care norma juridică menţionată arată fără echivoc că termenul stabilit de judecătorul-sindic în acest scop nu poate fi mai mare de 60 de zile, cerinţă legală respectată pe deplin întrucât hotărârea de deschidere a fost pronunţată la 25 aprilie 2007, iar termenul limită a fost fixat la data de 24 mai 2007. Aceasta, având în vedere că în speţă este vorba despre administrarea unui dosar de insolvenţă în procedura simplificată, şi nu în procedura generală, ceea ce nu presupune un grad foarte ridicat de complexitate al cauzei. De asemenea, atâta timp cât lichidatorul, în exercitarea atribuţiilor conferite de Legea insolvenţei, a notificat atât creditoarea recurentă, cât şi organul fiscal în raza căruia se află societatea debitoare, aceste instituţii primind notificarea cu nouă (în 14 mai 2007) şi, respectiv opt zile (15 mai 2007) înainte de expirarea termenului, nu se poate susţine cu temei că în mod greşit judecătorul-sindic a respins contestaţia formulată de D Timiş la tabelul preliminar al creanţelor, tabel în care practicianul a înscris suma declarată de creditoare cu menţiunea „creanţă înregistrată ulterior termenului limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor; decăzută din drepturi, conform art. 76 din Legea nr. 85/2006”, eventualele disfuncţionalităţi sau probleme de comunicare între instituţiile statului nejustificând înlăturarea sancţiunii legale a decăderii.

Chiar dacă nemulţumirile creditoarei privitoare la faptul că judecătorul-sindic eronat a reţinut că critica adusă tabelului preliminar de creanţe este neîntemeiată pentru că această instituţie a mai fost notificată de lichidator şi în cadrul procedurii de lichidare demarată ca urmare a dizolvării de drept a societăţii debitoare în condiţiile Legii nr. 359/2004 şi a Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, sunt justificate deoarece Legea insolvenţei nu face vreo distincţie sub acest aspect, recursul de faţă nu poate fi primit, în speţă nefiind incident niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă.

Faţă de cele reţinute, sentinţa tribunalului fiind temeinică şi legală, iar recursul instituţiei creditoare nefondat, văzând şi prevederile art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea a respins calea de atac.

Domenii speta

Spete similare