Cerere de suspendare a executării unei hotărâri. Necitarea părţii. Consecinţe

Cerere de suspendare a executării unei hotărâri. Necitarea părţii. Consecinţe

C. proc. civ., art. 85, art. 105 alin. (2), art. 106, art. 107

Preşedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii. Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

Actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Vătămarea adusă părţii este evidentă în condiţiile în care, fără citarea acesteia în instanţă, s-a dispus respingerea cererii sale, vătămarea constând în imposibilitatea de a se apăra şi în pronunţarea unei hotărâri nefavorabile, iar anularea unui act de procedură atrage şi nulitatea actelor următoare în măsura în care acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare, cum este cazul în speţă cu hotărârea atacată.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia comercială,

 Decizia civilă nr. 1666 din 15 decembrie 2009

Prin încheierea de şedinţă din 29 septembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 4780/325/2009 Tribunalul Timiş a respins cererea de suspendare a executării sentinţei civile nr. 2174 din 21 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 8781/325/2007 formulată de revizuienta S.C. G S.R.L. Lugoj în contradictoriu cu intimata S.C. A S.R.L. Timişoara.

Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut că, potrivit art. 325 din Codul de procedură civilă, instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiţia dării unei cauţiuni, dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 aplicându-se în mod corespunzător. Conform acestui din urmă text, asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat. În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Tribunalul a apreciat că revizuienta nu a motivat cererea de suspendare, neindicând împrejurările care, în aprecierea sa, ar trebui să atragă această finalitate. Or, suspendarea executării poate fi justificată doar de existenţa unei prejudicieri a celui ce o solicită prin punerea în executare a unei hotărâri, iar prejudiciul cauzat ar fi greu sau imposibil de reparat în viitor.

Împotriva încheierii de mai sus a declarat recurs revizuienta S.C. G S.R.L. Lugoj, solicitând anularea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că nu a fost citată la soluţionarea cererii de suspendare, aşa cum a solicitat în scris pentru a depune cauţiune şi pentru a face dovada urgenţei şi a prejudiciului imposibil de reparat, cu atât mai mult cu cât a fost somată de executorul judecătoresc, înfiinţându-i-se poprire pe conturile de la bancă.

Prin decizia civilă nr. 1666 din 15 decembrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 4780/325/2009 Curtea de Apel Timişoara a admis recursul revizuientei şi a casat în tot încheierea de şedinţă din 29 septembrie 2009 a Tribunalului Timiş, trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În considerente s-a arătat că deşi prin hotărârea recurată tribunalul a respins cererea formulată de revizuienta S.C. G S.R.L. Lugoj în contradictoriu cu intimata S.C. A S.R.L. Timişoara având ca obiect suspendarea executării sentinţei civile nr. 2174 din 21 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Timişoara în dosarul nr. 8781/325/2007, prima instanţă nu a dispus citarea în cauză a societăţii revizuiente, nici pentru termenul din 4 septembrie 2009 şi nici pentru cel din 29 septembrie 2009, când s-a şi pronunţat asupra cererii sale.

Procedând în asemenea mod, judecătorul fondului nu a respectat prevederile art. 85, coroborat cu cele ale art. 107 din Codul de procedură civilă, încălcându-i astfel recurentei dreptul la apărare, ceea ce duce la casarea încheierii atacate, acest motiv fiind prevăzut de pct. 5 al art. 304 din acelaşi cod, reţinut ca incident în cauză de către Curte, el statuând că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate: (…) 5) când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2. Acest din urmă text de lege prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie. Or, în conformitate cu art. 107 din Codul de procedură civilă, preşedintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.

Lucrările dosarului demonstrează neîndoielnic că în faţa Tribunalului Timiş, ulterior declinării cauzei de către Judecătoria Timişoara prin sentinţa civilă nr. 8730 din 4 iunie 2009, revizuienta S.C. G S.R.L. Lugoj nu a fost citată, ignorându-se astfel prevederile art. 85 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.

În cauză, vătămarea adusă părţii recurente este evidentă în condiţiile în care, fără citarea acesteia în instanţă, s-a dispus respingerea cererii sale având ca obiect suspendarea executării sentinţei civile nr. 2174 din 21 februarie 2008 a Judecătoriei Timişoara, vătămarea constând în imposibilitatea de a se apăra şi în pronunţarea unei hotărâri nefavorabile, iar anularea unui act de procedură atrage şi nulitatea actelor următoare în măsura în care acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare, cum este cazul în speţă cu hotărârea atacată. Ca atare, sunt incidente dispoziţiile art. 105 alin. 2 şi cele ale art. 106 alin. 1 din Codul de procedură civilă, îndreptarea neregularităţii săvârşite cu privire la actele de procedură, în sensul prevederilor art. 106 alin. (2) din acelaşi cod, putând fi realizată numai prin refacerea lor de către judecătorul fondului.

Faţă de cele reţinute, în baza art. 312 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat de revizuienta S.C. G S.R.L. Lugoj, a casat în tot încheierea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Timiş, urmând ca această instanţă să stabilească, în conformitate cu art. 325 din acelaşi cod, şi cauţiunea datorată de parte.

Domenii speta

Spete similare