Contestaţie decizie de pensionare. Aplicarea legii în timp. Natura juridică a excepţiei neîndeplinirii procedurii administrative prealabile obligatorii

Contestaţie decizie de pensionare. Aplicarea legii în timp. Natura juridică a excepţiei neîndeplinirii procedurii administrative prealabile obligatorii

Legea nr. 263/2010 – art. 149 alin. (1), alin. (2)

 Legea nr. 19/2000 – art. 82 şi urm.

Codul de procedură civilă – art. 109 alin. (3)

Dacă asiguratul s-a adresat Casei Judeţene de Pensii cu o cerere sub imperiul Legii nr. 19/2000, decizia de soluţionare a acesteia trebuie contestată potrivit procedurii reglementată de Legea nr. 19/2000, chiar dacă a fost emisă după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Paralizarea acţiunii judiciare a asiguratului, pe motiv că o lege nouă prevede o procedură administrativă prealabilă obligatorie, pe care reclamantul nu a urmat-o, nu poate fi posibilă fără încălcarea dreptului de liber acces la justiţie. Prevederile legii noi, respectiv ale Legii nr. 263/2010, nu pot stabili decât limitele şi condiţiile de exercitare a controlului jurisdicţional asupra deciziilor emise în temeiul ei.

Excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile nu este o excepţie de ordine publică, astfel încât nu poate fi invocată de către instanţa de judecată din oficiu. Potrivit art. 109 alin. (3) din Codul de procedură civilă, „neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii”.

Curtea de Apel Timişoara,

Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale,

Decizia civilă nr. 2265 din 1 noiembrie 2011, dr. C.P.

Prin sentinţa civilă nr. 652/6.06.2011, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 899/115/2011, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, ce a avut ca obiect contestaţie împotriva Deciziei de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă nr. 174873/23.02.2011.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamantul a introdus cererea dedusă judecăţii la data de 15.04.2011. Ori, potrivit dispoziţiilor art.196 alin. (1) lit. a), n) şi p) raportat la cele ale art. 193 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice se abrogă expres temeiurile de drept invocate de reclamant, stabilindu-se ca dată de intrare în vigoare a noii legi data de 01.01.2011.

În atare situaţie, întrucât temeiurile de drept invocate de reclamant nu ultraactivează, fiind expres abrogate, în raport de data introducerii acţiunii, instanţa de fond a constatat că acţiunea reclamantului este formulată în vederea anulării Deciziei nr. 1 – 2400370/04.03.2011, fără a se ţine seama de dispoziţiile art.149 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010, în care se arată că deciziile de pensionare pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestaţii, respectiv la comisiile de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii şi că această procedură reprezintă o procedură administrativă prealabilă.

Astfel, textul legal menţionat, prevede ca o condiţie obligatorie, parcurgerea procedurii prealabile administrative, urmărindu-se evitarea unor litigii prin posibilitatea acordată emitentului actului de a-l revoca, dacă va considera că e nelegal şi încă nu a intrat în circuitul civil, iar pentru destinatarul actului de a aprecia, după ce primeşte răspuns de la comisia competentă, dacă se mai impune promovarea unei acţiuni în justiţie.

În consecinţă, Tribunalul a considerat că, în speţă, reclamantul nu a respectat prevederile procedurale prealabile obligatorii stipulate în dispoziţiile art.149 alin.1 şi 2 din Legea nr. 263/2010. Dispoziţiile legale mai sus menţionate au fost coroborate cu cele ale art. 171 raportat la art. 174 din Legea nr. 263/2010, astfel încât acţiunea a fost apreciată ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul B.I., solicitând modificarea în totalitate a sentinţei supusă reformării, în sensul admiterii acţiunii sale aşa cum a fost formulată în primul ciclu procesual.

Sintetizând motivele de recurs ale reclamantului, Curtea a reţinut că reclamantul a reiterat în detaliu aspectele de fapt şi de drept prezentate în cererea de chemare în judecată, adăugând că pârâta în mod nelegal a revocat decizia contestată şi a emis, în mod succesiv în cursul procesului, două decizii noi de recalculare a pensiei, în temeiul Legii nr. 263/2010.

Recurentul a mai arătat că a formulat cererea de recalculare a pensiei în data de 24.11.2010, iar decizia contestată a fost emisă la data de 23.02.2011, în baza prevederilor 262/2008 şi ale Legii nr. 19/2000, context în care sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică.

Pârâta-intimată Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin nu şi-a exprimat poziţia procesuală prin întâmpinare, cu toate că a fost citată cu această menţiune în cursul procesului.

Analizând recursul reclamantului, prin prisma motivelor invocate, precum şi a actelor de procedură efectuate în primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 3041,art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1), (3) şi (5) din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat următoarele:

Admiterea de către instanţa de fond a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii reclamantului este rezultatul aplicării greşite a prevederilor art. 149  alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.

Prin demersul judiciar supus analizei, reclamantul a contestat Decizia nr.174873/23.02.2011, emisă de către Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin, prin care s-a soluţionat o cerere de recalculare a pensiei înregistrată la data de 24.11.2010, acordându-se drepturile de pensie astfel recalculate începând cu data de 01.12.2010. Decizia  a fost emisă în temeiul Legii nr. 19/2000, în considerarea principiilor enunţate in conţinutul art. 82 şi următoarele din acest act normativ, potrivit cărora drepturile reclamantului s-au născut la momentul îndeplinirii condiţiilor care au impus recalcularea pensiei, ori, după caz, la momentul formulării cererii, când legea era încă in vigoare.

Este adevărat că, în intervalul scurs de la data formulării cererii şi până la emiterea deciziei contestate, a intrat în vigoare Legea nr. 263/16.12.2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care a abrogat vechile norme în materie, reprezentate de Legea nr. 19/2000 şi care, prin art. 149 alin. (1) şi (2), instituie o procedură administrativă obligatorie de examinare a deciziilor supuse contestării, însă aceasta nu-i poate fi aplicată reclamantului care a contestat o decizie emisă în baza legii vechi.

Curtea nu poate să nu observe că in conţinutul Deciziei nr. 174873/23.02.2011, Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin a precizat că actul poate fi atacat potrivit prevederilor art. 87 din Legea nr. 19/2000, adică în termen de 45 de zile de la comunicare, ceea ce reclamantul a şi făcut. Paralizarea acţiunii sale, pe motiv că o lege nouă prevede o procedură specială obligatorie, pe care reclamantul nu a urmat-o nu poate fi posibilă fără încălcarea dreptului de liber acces la justiţie.

Prevederile sus-amintite ale legii noi nu pot stabili decât limitele şi condiţiile de exercitare a controlului jurisdicţional asupra deciziilor emise în temeiul acesteia. O atare concluzie este în acord şi cu normele procedurale de drept comun reglementate de art. 725 alin. (3) din Codul de procedură civilă, care, chiar dacă se referă la căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, îngăduie concluzia că legiuitorul a înţeles să menţină regulile de procedură cu privire la căile de atac şi termenele de exercitare aşa cum erau reglementate de legea sub imperiul căreia a fost emis actul atacat. 

O interpretare contrarie celei de mai sus, ar permite emitentului actului să poată stabili el însuşi dreptul aplicabil contestaţiei împotriva deciziei de pensionare, emisă sub imperiul Legii nr. 19/2000, în funcţie de momentul soluţionării cererii de acordare sau recalculare a pensiei, ceea ce evident nu poate fi îngăduit. 

În fine, Curtea a mai reţinut că, soluţionând cauza pe calea excepţiei de inadmisibilitate pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, judecătorul fondului a încălcat şi prevederile art. 109 alin. (3) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202 /2010, potrivit căruia „neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii”.

Ori, chiar dacă, prin întâmpinarea depusă de pârâtă la dosarul de fond, aceasta invocase impropriu excepţia inadmisibilităţii, ea a reprezentat de fapt o apărare de fond, deoarece argumentele intimatei au vizat abrogarea textelor legale menţionate de reclamant în susţinerea cererii, iar nu neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 149  alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.

Cum excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile nu mai este, potrivit actualelor norme procedurale, o excepţie de ordine publică, în mod greşit instanţa i-a acordat eficienţă, identificând-o nejudicios cu mijlocul de apărare al pârâtei, care a avut un alt obiect.

Curtea a observat că, procedând de o asemenea manieră, instanţa de fond a făcut o aplicare greşită a normelor legale incidente în cauză şi a omis să soluţioneze fondul litigiului dintre părţi, împrejurări ce atrag incidenţa motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă,dar şi a celui de casare a sentinţei conform art. 312 alin. (3) şi (5) din Codul de procedură civilă.

În speţă, reclamantul a făcut dovada că în intervalul scurs de la pronunţarea sentinţei de fond şi până la declararea căii de atac intimata a emis o nouă decizie de recalculare a pensiei, respectiv Decizia nr. 174873/22 iunie 2011, în temeiul Legii nr. 262/2008, prin care a revocat decizia contestată în dosarul pendinte. Însă, pentru a-i garanta reclamantului dreptul de acces la o instanţă care să-i analizeze pretenţiile in raport cu legea in vigoare la momentul formulării cererii iniţiale de recalculare a pensiei sale, în temeiul art. 312 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Caraş-Severin, instanţă care, conformându-se prevederilor art. 315 alin. (1) din Codul de procedură civilă precum şi cu respectarea art. 129 alin. (5) din Codul de procedură civilă, în rejudecare, va solicita petentului să precizeze dacă înţelege să conteste şi noua decizie de recalculare, iar dacă va fi cazul, va proceda la analizarea drepturilor invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, în raport cu înscrisurile depuse în dosarul de pensionare, precum şi în temeiul prevederilor Legii nr. 19/2000, act normativ în vigoare la data la care reclamantul a solicitat recalcularea pensiei sale.

Domenii speta

Spete similare