Încetare măsură de plasament

Sentinţă civilă 41 din 07.03.2014


Prin cererea promovată la Tribunalul Sibiu reclamanta D.G.A.S.P.C. Sibiu a cerut, în contradictoriu cu intimata S. C.  parte Parchetul Sibiu şi Centrul de Plasament G., încetarea  măsurii de plasament pentru minorul S. I.-V., fiul lui N. şi C., cu privire la care, mama şi-a dat acordul pentru a fi primită în familia sa actuală.

În drept invocă prevederile art. 68 din Legea nr. 272/2004.

Din cercetarea judecătorească efectuată în cauză, instanţa reţine în esenţă următoarele:

Minorul a fost instituţionalizat de mai mulţi ani, din cauza situaţiei precare financiar a familiei sale. În prezent, mama sa deţine o cameră, în care locuiesc alţi trei copii şi concubinul, în care intenţionează să-l adăpostească şi pe minorul în cauză.

Minorul I.-V. a arătat că doreşte să rămână la Centru, unde are curăţenie, îngrijire şi hrană bună, doreşte să meargă la şcoală, căci este în clasa X, să dobândească o calificare, căci în familie este trimis să lucreze la tomberoane, iar în prezent este cerut în familie pentru a fi trimis”la produs”(indiferent ce ar putea însemna aceasta) în Germania.

Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile Legii nr.272/2004. Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia. Intervenţia statului este complementară; statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu. În termenii art. 30 din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi, care au obligaţia să-i asigure condiţii de trai, de o manieră corespunzătoare capacităţilor în continuă dezvoltare ale copilului, iar în termenii art.32 din acelaşi act normativ copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială.

În această situaţie, văzând prevederile art. 51 din Legea nr.272/2004, care stabilesc în esenţă că protecţia specială se acordă de regulă minorilor care se găsesc în stare de nevoie, minorul de faţă neavând rezolvată problema de subzistenţă existentă anterior, instanţa, găsind nefondată cererea, a respinga ca atare cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.