Fond Coruptie

Prin rechizitoriul Parchetului Naţional Anticorupţie – Serviciul Teritorial Anticorupţie Alba-Iulia, înregistrat sub nr. 174985/2007 al Tribunalului Sibiu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului  R.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 Cod penal raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, şi pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea 78/2000, cu modificările ulterioare, ambele infracţiuni cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt, s-a reţinut că, în perioada 2000-2004, inculpatul R.D. a îndeplinit funcţia de director la SC A.D.O. S.A. Sibiu, societate având ca obiect de activitate creşterea animalelor şi producţie vegetală.

Urmare a faptului că această societate a înregistrat debite însemnate către bugetul de stat în perioada în care inculpatul îndeplinea funcţia de reprezentant legal al acesteia, mai mulţi creditori au procedat la executarea silită a acestui debitor în scopul satisfacerii creanţelor pe care le aveau asupra acestora. Dintre aceşti creditori enumerăm Direcţia Muncii Sibiu, Casa de Sănătate Sibiu, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, Casa Judeţeană de Pensii Sibiu. În scopul satisfacerii acestor creanţe, creditorii au procedat la demararea procedurii execuţionale silite concretizate prin scoaterea la vânzare a unor active aparţinând debitorului SC A.D.O. SA Sibiu – reprezentată legal de inculpatul R.D., cum ar fi Ferma nr. 2 vaci şi  Ferma nr. 3 porci aflată în patrimoniul societăţii debitoare.

În acest context inculpatul R.D. în calitatea sa de director al societăţii debitoare SC A.D.O. SA Sibiu şi urmărită silit prin vânzarea la licitaţie a activului intitulat Ferma nr. 3 porci pentru satisfacerea creanţei avută asupra sa de către creditorul Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, a luat legătura cu martorul M.O., reprezentant legal al SC O. Sibiu despre care acesta avea cunoştinţă că este interesat în achiziţionarea activului care urma a fi supus procedurii de executare silită.

În contextul discuţiilor purtate cu acesta i-a pretins acestuia sume de bani atât pentru sine cât şi pentru membrii Comisiei de licitaţie în scopul de a-i facilita acestuia adjudecarea activului urmărit silit la un preţ cât mai avantajos pentru acesta. Dată fiind împrejurarea că martorul M.O. este acţionat la SC O. SRL Sibiu alături de martora P.M. care la acel moment se afla în Canada şi care totodată urma să furnizeze capitalul pentru licitaţie, acesta i-a sugerat inculpatului R.D. să o contacteze pe martora P.M. telefonic în Canada, urmând să stabilească cu aceasta suma concretă ce urma a fi remisă inculpatului atât pentru sine cât şi pentru persoanele care urmau să constituie membrii ai Comisiei de licitaţie.

Faţă de această stare de fapt inculpatul R.D. în realizarea rezoluţiei sale infracţionale a procedat la contactarea telefonică a martorei P.M. în Canada la data de 26 septembrie 2001 având cu aceasta o discuţie legată de posibilitatea sa de a influenţa în mod real membrii Comisiei de licitaţie, predilect pe preşedintele acestuia în scopul de a-i determina să faciliteze participantului la licitaţie SC O. Sibiu adjudecarea imobilului scos la licitaţie la un preţ cât mai redus şi avantajos pentru acesta.

În cea de-a doua discuţie telefonică purtată de inculpatul R.D. cu martora P.M. la data de 27.09.2001 acesta i-a relatat martorei că poate facilita adjudecarea către SC O. SRL Sibiu a Fermei de porci nr. 3 scoasă la licitaţie prin influenţa pe care acesta o are asupra preşedintelui Comisiei de licitaţie şi a membrilor acesteia contra sumei de 10.000 dolari pretinşi iniţial iar ulterior a revenit pretinzând suma de 15.000 dolari cu motivarea că din aceasta suma de 10.000 dolari sunt banii care urmau să revină membrilor Comisiei de licitaţie, iar suma de 5.ooo dolari a fost pretinsă de inculpat pentru sine.

Este de relevat că cele două convorbiri telefonice purtate de inculpatul R.D.şi martora P.M. au fost înregistrate de martoră pe o casetă audio, care pe parcursul anchetei a fost remisă organului de urmărire penală.

Pe parcursul discuţiilor telefonice purtate de inculpat cu martora P.M. aceştia au folosit apelativele „D.” pentru martorul M.O. şi „P.” pentru martora P.M. şi  „D.” pentru inculpatul R.D..

În realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale inculpatul R.D. şi în scopul realizării de avantaje patrimoniale pentru sine folosindu-se de calitatea sa de director la SC A.D.O. SA Sibiu, cu prilejul procedurii de executare silită a acestei societăţi de către creditorul Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu la data de 25.06.2002 a pretins de la martorul A.M. – reprezentant legal al SC M. SRL Sibiu, societate participantă la licitaţie pentru vânzarea activului reprezentând Ferma nr. 2 de vaci a SC A.D.O. SA Sibiu şi care a fost declarat adjudecatar al licitaţiei, suma de 10.000 mărci germane.

Această sumă de 10.000 mărci germane a fost pretinsă de către inculpatul R.D. martorului M.I. reprezentant legal al SC M. SRL Sibiu pentru sine şi în scopul de a nu se folosi de competenţele şi prerogativele avute de inculpat în funcţia sa de reprezentant legal al debitorului urmărit silit de a nu formula contestaţie la licitaţia organizată de Direcţia generală a Finanţelor Publice Sibiu şi la care societatea administrată de martor a participat fiind declarată adjudecatar al acestei licitaţii.

În drept, s-a reţinut că, fapta inculpatului care, în calitatea sa de director la SC A.D.O. SA Sibiu, în cursul anului 2001, a pretins de la martorii P.M. şi M.O., suma totală de 15.000 dolari, pentru sine cât şi pentru membrii Comisiei de licitaţie a vânzării activului Fermei 3 porci, cu scopul de a determina, prin influenţa pe care a pretins că o are asupra membrilor comisiei de licitaţie, vânzarea la un preţ cât mai avantajos, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev.şi ped. de art. 257 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea 78/2000 modificată.

De asemenea, s-a reţinut că, fapta aceluiaşi inculpat care, în calitatea sa de director la SC A.D.O.SA Sibiu, în cursul anului 2002, a pretins pentru sine, de la martorul A.M., reprezentant legal al SC M. SRL Sibiu, suma de 10.000 mărci germane, pentru a nu proceda la efectuarea unei contestaţii la procesul verbal de licitaţie în urma căruia SC M. SRL a fost declarat adjudecatar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu modificările ulterioare, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Analizând actele şi lucrările dosarului (declaraţiile inculpatului, procese verbale de confruntare, declaraţiile martorilor S.W., M.O., P.M. A:M., M.M., M.C., S.T., R.I.,  transcrierile convorbirilor telefonice, procese verbale de licitaţie, rapoarte de evaluare, contestaţii la executare) toate administrate în faza de urmărire penală, dar şi declaraţiile martorilor P.M:, M.O:, B.S., A.M., S.C., audiaţi în faţa instanţei, declaraţia inculpatului, decizia de imputare nr. 1667/1997 şi contestaţia la executare nr. 5222/26.06.2002, toate administrate în faza de judecată, tribunalul reţine în fapt următoarele:

În perioada anilor 2000-2004, inculpatul a îndeplinit funcţia de director al SC A.D.O.SA Sibiu, societate care, în decursul timpului, a acumulat datorii însemnate la bugetul de stat, motiv pentru care, creditorii acestei societăţi, respectiv Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, au procedat la executarea silită a activelor acestei societăţi pentru acoperirea creanţelor datorate.

În acest context, creditoarea Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, demarează procedura de vânzare silită a fermei nr. 3 porcine aparţinând debitoarei SC A.D.O., încheind procesele verbale de afişare a publicaţiei de vânzare (f. 287-290 dosar urmărire penală) şi emiţând publicaţia de vânzare din 17.09.2001 (fila 294 dosar urmărire penală).

La data de 28.09.2001, în urma licitaţiei desfăşurate la sediul debitoarei, ferma nr. 3 porci este adjudecată de martorul M.O:, administrator la SC O. SRL, la preţul de 2.425.000.000 lei şi TVA, în condiţiile în care, preţul de evaluare al imobilului fusese stabilit la suma de 3.450.000.000 lei (fila 189 dosar urmărire penală).

Anterior acestei licitaţii, respectiv din primăvara anului 2001, între inculpat şi martora P.M., s-au purtat mai multe discuţii legate de intenţia acestuia din urmă de a achiziţiona una dintre fermele aparţinând SC A.D.O:.

În septembrie 2001, inculpatul, cunoscând intenţia martorei P.M.de a achiziţiona o fermă, îl contactează telefonic pe martorul M.O:, asociat la SC O. SRL alături de martora P.M, pentru a afla dacă aceştia mai sunt interesaţi în achiziţionarea unei ferme a societăţii administrate de inculpat, dând de înţeles martorului M.O. că ar avea influenţă asupra membrilor comisiei de licitaţie, în sensul de a facilita adjudecarea fermei la un preţ inferior.

La îndemnul martorului M.O., inculpatul este contactat telefonic, din Canada de martora P.M, ocazie cu care, îi comunică acesteia faptul că preţul de vânzare al fermei ar putea fi scăzut, chiar sub 2.000.000.000 lei, în condiţiile în care inculpatul ar discuta cu preşedintele comisiei de licitaţie, şi ar oferi 10.000 dolari fiecărui membru al comisiei de licitaţie ( f. 58-60 dosar urmărire penală). Această discuţie este reluată în cea de-a doua convorbire telefonică purtată de inculpat cu martora, în cursul căreia, inculpatul îi comunică faptul că ferme este întabulată pe numele SC A.D.O., iar creditorul nu poate vinde această fermă fără concursul inculpatului, acesta arătând că are promisiuni în sensul vânzării la un preţ mic al fermei, în schimbul achitării sumei de 10.000 dolari pentru toţi membrii comisiei de licitaţie (f. 62-65 dosar urmărire penală).

Aceste convorbiri telefonice, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză (declaraţiile martorilor M.O. şi P.M. – filele 63-66 dosar fond) şi  procesele-verbale de confruntare (filele 16-19 dosar urmărire penală) formează instanţei convingerea că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, săvârşită sub forma pretinderii unor sume de bani, atât pentru sine, cât şi pentru alţii, în scopul de a determina membrii comisiei de licitaţie ca, prin influenţa pe care a pretins că o are asupra acestora să îndeplinească un act ce intra în atribuţiile lor de serviciu.

Pentru ca infracţiunea de trafic de influenţă să subziste, nu este necesară existenţa unei influenţe reale asupra funcţionarului determinat să facă actul ce intră în atribuţiile sale, ci este suficient ca făptuitorul să lase să se creadă că ar avea influenţă asupra funcţionarului, iar această influenţă să se refere la un funcţionar ale cărui atribuţii sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a pretenţiilor celui ce solicită intervenţia.

În acest sens, inculpatul, prin asigurările pe care le-a dat martorei P.M., în contextul în care aceasta nu avea cunoştinţele necesare în domeniul vânzărilor prin licitaţie publică, cunoscând unele aspecte, doar din discuţiile purtate cu inculpatul şi cu martorul M.O., i-a creat acesteia convingerea că are influenţă asupra comisiei de licitaţie, aceşti funcţionari fiind şi cei care aveau în atribuţii vânzarea la licitaţie publică a activelor SC A.D.O..

Sub acest aspect, apărarea inculpatului potrivit căreia, una dintre condiţiile existenţei infracţiunii de trafic de influenţă nu este îndeplinită, anume aceea că persoana cumpărătoare a traficului să fie convinsă că făptuitorul dispune de relaţiile necesare pentru a da curs promisiunii făcute, nu poate fi reţinută, în ceea ce priveşte pe martora P.M., această martoră cunoscând condiţiile în care urma să se desfăşoare licitaţia, doar din informaţiile primite de la inculpat şi de la martorul M.O., informaţii care erau neconcordante între ele.

Alta este, însă, situaţia, în ceea ce-l priveşte pe martorul M.O. care, încă din faza de urmărire penală arată că ştia faptul că inculpatul nu poate influenţa preţul licitaţiei, martorul cunoscând dispoziţiile legale în această materie ( f. 27 dosar urmărire penală, f. 65 dosar fond), astfel că, faţă de acest martor, instanţa nu va putea reţine săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.

În schimb, această infracţiune subzistă în ceea ce priveşte martora P.M., declaraţiile acesteia, fiind credibile, în ciurda unor mici inadvertenţe, nesemnificative, invocate în apărare, declaraţiile acestei martore, coroborându-se cu declaraţiile martorului M.O. şi ale celorlalţi martori, precum şi cu transcrierile convorbirilor telefonice.

Din cuprinsul acestui probatoriu, rezultă faptul că martora a fost convinsă de împrejurarea că inculpatul ar putea influenţa, în vreun fel, pe membrii comisiei de licitaţie, în acest sens fiind şi convorbirea telefonică din 27.09.2001, în care martora solicită inculpatului să nu facă nici un demers pentru a influenţa licitaţia, într-un fel sau altul, ci să o lase să se desfăşoare în condiţii obişnuite.

În ceea ce priveşte aceste convorbiri telefonice, deşi nu au fost contestate în instanţă, s-a invocat, totuşi, în apărare, veridicitatea acestora, fără a se face vreo probă în acest sens, astfel că, instanţa, va constata că ele se încadrează în dispoziţiile art. 91 ind. 6 al. 2 C.p.p., urmând a ţine seama de ele, cu atât mai mult cu cât ele se coroborează cu declaraţiile martorei P.M. şi cu procesele verbale de confruntare ale martorei cu inculpatul.

Sub aspectul individualizării pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, tribunalul va ţine seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta săvârşită (închisoare de la 2 la 10 ani), dar şi de criteriile de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, şi anume, de gradul de pericol social mediu al faptei săvârşite, de împrejurările în care a fost comisă fapta (prin încercarea de inducere în eroare a martorei cu privire la atribuţiile membrilor comisiei de licitaţie şi ale inculpatului şi cu privire la preţul de vânzare al imobilului), de scopul urmărit de inculpat (de a obţine pentru sine şi pentru altul un folos material), dar şi de persoana inculpatului (care este la primul conflict cu legea penală), deşi este în vârstă de 54 de ani, şi se îndreaptă spre finele carierei, profesionale, împrejurări care îndreptăţesc instanţa să aprecieze că fapta săvârşită are un caracter accidental.

În aceste condiţii, tribunalul urmează a aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 al. 1 Cod penal, raportat la art. 6 din Legea 78/2000 modificată, apreciind că această pedeapsă este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv, să corecţia inculpatului.

În baza art. 71 Cod penal, tribunalul va aplica inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, apreciind că, faţă de natura infracţiunii săvârşite, prin care se aduce atingere unor activităţi de interes public şi unor activităţi privitoare la buna desfăşurare a relaţiilor de serviciu, faţă de gravitatea acesteia şi de împrejurările în care a fost săvârşită, se impune ca, faţă de dispoziţiile art. 71 al. 3 Cod penal, să-i fie interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b, c Cod penal.

La stabilirea modalităţii de executare a pedepsei aplicate, tribunalul va avea în vedere pedeapsa relativ mică ce urmează a fi aplicată inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, persoana inculpatului, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei, motiv pentru care, constatând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 81 al. 1 Cod penal, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 C.p.p., tribunalul va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare duce la revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

În ceea ce priveşte cea de a doua infracţiune, de luare de mită, prev.şi ped. de art. 254 Cod penal, raportat la art. 6 Legea 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare, tribunalul constată că, prin actul de sesizare al instanţei, s-a reţinut faptul că, inculpatul, în calitate de director la SC A.D.O.Sibiu, în cursul anului 2002, a pretins pentru sine, de la martorul A.M., reprezentantul SC M. SRL Sibiu, suma de 10.000 mărci germane, pentru a nu proceda la efectuarea unei contestaţii la procesul verbal de licitaţie prin care SC M. S.R.L.a adjudecat la licitaţie un imobil aparţinând SC A.D.O..

Din probatoriul administrat în cauză privitor la această infracţiune (plângerea penală, declaraţia martorului A.M., procesul verbal de licitaţie şi acte anexe acestuia, contestaţia la executare, referat de evaluare, declaraţia inculpatului, declaraţia martorului S.W., procesul verbal de confruntare) tribunalul reţine, în fapt, că date fiind datoriile acumulate de SC A.D.O.SA  creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, solicită vânzarea la licitaţie publică a Fermei nr. 2 aparţinând debitoarei, emiţând, în acest sens, publicaţia de vânzare (fila 131 dosar urmărire penală) şi procesul verbal de identificare a bunurilor supuse vânzării (fila 116 dosar urmărire penală), cu prealabila întocmire a raportului de evaluare a acestui activ (f. 118-130 dosar urmărire penală).

La data de 25.06.2002 se desfăşoară licitaţia, în baza căreia, ferma nr. 2 este adjudecată la SC M. SRL (f. 32, 34 dosar urmărire penală).

La data de 26.06.2002, sub nr. 5222/2002 se înregistrează pe rolul Judecătoriei Sibiu contestaţia la executare formulată de SC A.D.O. prin administratorul judiciar SC R.A. SRL Sibiu, împotriva formelor de executare silită imobiliară efectuate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu (fila 77 dosar fond), contestaţie semnată şi ştampilată de administratorul judiciar al societăţii debitoare, SC R.A. SRL, împrejurări care formează instanţei convingerea că inculpatul nu şi-a mai exercitat atribuţiile de administrator al debitoarei, în această fază procesuală, de vânzare silită a activului fermei 2 aparţinând debitoarei.

Sub aspect probator, această faptă pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, este probată prin  plângerea formulată de administratorul SC M. SRL – martorul A.M., declaraţia acestui martor, procesul-verbal de confruntare, declaraţia martorului S.W:.

Analizând aceste probe, tribunalul constată că, singurele referiri la fapta pretins a fi fost săvârşită de inculpat, aceea de a pretinde suma de 10.000 mărci germane pentru a  nu contesta licitaţia pentru ferma nr. 2, sunt cele din plângerea SC M. şi, declaraţiile martorului A.M. (filele 6, 33, 36 dosar urmărire penală, fila 22 dosar urmărire penală, fila 68 dosar fond).

Susţinerile acestui martor, care, în realitate este şi denunţătorul, astfel cum a relatat martorul în faţa instanţei de fond, nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, astfel că, actul de trimitere în judecată se bazează, exclusiv, pe susţinerile şi declaraţiile denunţătorului.

În ceea ce priveşte credibilitatea acestui martor, este de remarcat starea conflictuală existentă între martor şi inculpat, şi multiplele procese prestate între cei doi, împrejurări ce formează instanţei convingerea că declaraţia acestuia nu este obiectivă.

În acest context, se încadrează şi inadvertenţele existente în declaraţiile martorului A.M., şi procesul verbal de confruntare, şi privitoare la momentul la care i-a fost pretinsă suma de bani de către inculpat, martorul arătând, iniţial, în procesul-verbal de confruntare (fila 23 dosar urmărire penală), că această sumă i-a fost pretinsă la o lună după adjudecare, iar în declaraţia dată în faţa instanţei (fila 68 dosar fond), arătând că suma i-a fost pretinsă la o săptămână de la licitaţie, în condiţiile în care contestaţia la executare a fost depusă de administratorul judiciar a doua zi după licitaţie, în 26.06.2002 (fila 77 dosar fond).

Tot în contextul obiectivităţii declaraţiei acestui martor este şi susţinerea acestuia privitoare la pretinderea, de către inculpat, a sumei de 300.000.000 lei de la martorul S.W. pentru a facilita cumpărarea unei ferme (filele 34, 37 dosar urmărire penală), susţinere neconfirmată de martorul S.W. (filele 25, 26 dosar urmărire penală).

În aceste condiţii, declaraţiile martorului denunţător A.M. fiind singurele probe ce susţin afirmaţiile acestuia, însă, declaraţiile martorului sunt, şi ele, neconcordante, şi nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, tribunalul va aprecia că, aceste declaraţii nu fac dovada, în afara oricărui dubiu, că inculpatul a săvârşit infracţiunea de luare de mită, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit.a C.p.p. raportat la art. 10 al. 1 lit. a C.p.p., va achita inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 Cod penal raportat la art. 6 Legea 78/2000 modificată şi completată, apreciind că fapta nu există.

În baza art. 191 al. 1 C.p.p., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare parţiale, în sumă de 82o Ron, din care 5oo lei în faza de urmărire penală, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat, urmând a rămâne în sarcina acestuia, în baza art. 192 al. 3 C.p.p.

Domenii speta

Spete similare