Răspunderea patrimonială a angajaţilor.

Constată că s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu acţiunea de dreptul muncii formulată de reclamanta S.C. „A” S.R.L. Sibiu în contradictoriu cu pârâtul A. V. având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 1359,10 € şi a sumei 1887,85 lei în vederea acoperirii prejudiciului creat în patrimoniul societăţii reclamante.

În susţinerea acţiunii, reclamanta arată că pârâtul a fost angajatul societăţii în calitate de şofer din data de 26.02.2007 în baza contractului de muncă înregistrat la ITM Sibiu până la data de 18.07.2009 când a fost concediat disciplinar. În urma controlului efectuat la data de 18.06.2009 de către echipajul de control  din cadrul Compartimentului Control-relaţii cu publicul din cadrul societăţii s-a constatat faptul că înscrisurile menţionate de către conducătorul auto A. V. în Foile de parcurs ale microbuzului condus de acesta -SB 01 ABC- sunt eronate, respectiv acesta a înscris pe Foaia de parcurs mai multe curse decât a efectuat în realitate. Cursele neefectuate se referă la faptul că şoferul le-a menţionat ca fiind efectuate dar microbuzul a staţionat conform înregistrărilor efectuate de sistemul GPS sau de înregistrările din aparatul tahograf digital şi curse nejustificate constând în cursele efectuate pe traseele şi orele de transferuri deservite de societate în condiţiile în care microbuzele chiar circulau pe trasee raportate dar care din analiza rapoartelor de transferuri întocmite de către agenţiile Botoşani, Dorohoi,Rădăuţi şi Suceava nu se justifică deoarece la orele respective nu existau pasageri de transportat. Comparând înregistrările de deplasare ale microbuzului SB 01 ABC stocate în memoria tahografului digital cu înregistrările de deplasare înregistrate de sistemul GPS montat al aceluiaşi microbuz, se constată contradicţie, respectiv în perioada 22.04.2009 de la ora 18,50-23.04.2009, ora 3,05 respectiv 8,15, microbuzul se deplasează conform Tahografului digital iar în această perioadă conform GPS staţionează. Acest aspect, subliniază reclamanta, demonstrează că asupra aparatului tahograf al microbuzului SB 01 ABC s-a intervenit din exterior de persoane neautorizate, prin diferite metode, cu scopul de a modifica contorul kilometrajului şi de a arăta o valoare mai mare, în condiţiile în care microbuzul staţiona efectiv. Reclamanta susţine din verificarea foilor de parcurs ale microbuzului din perioada 01.01.2009-25.05.2009 prin confruntarea cu înregistrările sistemului GPS că s-au înregistrat abateri constând în curse nejustificate şi neefectuate în total 6118 km. Faţă de cele prezentate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, reclamanta consideră că sunt întrunite cerinţele antrenării răspunderii civile contractuale întemeiată pe prevederile  art.279 C.M. şi pe cale de consecinţă solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de judecată reţine următoarele:

Potrivit contractului individual de muncă înregistrat la ITM Sibiu sub nr.527327 din data de 15.03.2007, pârâtul a fost angajat în societatea reclamantă în calitate de şofer, contractul fiind încheiat pe durată determinată începând cu data de 26.02.2007(filele11-14). În vederea desfăşurării activităţii pârâtului i s-au comunicat Sarcinile de serviciu care la dosarul cauzei au fost depuse la filele 15-19.Începând cu data de 25.08.2007 pârâtul şofer la Coloana 11 Suceava a fost numit pe microbuzul SB 01 ABC(fila 20).

La dosarul cauzei s-a depus carnetul de muncă al pârâtului precum şi decizia de concediere disciplinară a acestuia din data de 18.07.2009 (filele 24-25).

La dosarul cauzei reclamanta pentru a dovedi prejudiciul creat în patrimoniul ei a depus documentaţia justificativă iar în cadrul Centralizatorului curselor înscrise în foile de parcurs ale microbuzului SB 01 ABC sunt centralizate cursele nejustificate şi cele neefectuate de pârât prin raportare la înregistrările din memoria Tahografului digital şi interpretate cu programul 4Trans din care rezultă că pârâtul a efectuat  6118 km care nu se justificau prin raportare la traseele şi cursele stabilite.

La dosarul cauzei s-au depus şi foile de parcurs ce au reprezentat baza de stabilire a răspunderii juridice a pârâtului.

Din declaraţia depusă la dosarul cauzei la filele 198-203, deşi este o probă extrajudiciară, instanţa pentru a verifica contextul în care s-a produs acest prejudiciu în patrimoniul societăţii, reţine că persoana care a dat declaraţia este impiegat care a constatat că la momentul la care la agenţie s-a deplasat echipajul de la Control din cadrul societăţii de la Sibiu, şoferii de microbuze au început să se agite iar unul dintre conducătorii auto a afirmat că unele curse  menţionate pe foile de parcurs nu sunt efectuate, că a făcut „rost de călători de la alte firme şi alte grupuri” pe care îi ducea pe diferite trasee şi toate acestea s-au întâmplat cu acordul şefului de coloană care era sunat în prealabil.

Urmare a situaţiei create s-a dispus de către societate concedierea disciplinată a şefului de coloană 11 Suceava, L. G. şi şoferilor R. E., B. D. care şi-au luat angajamentul de acoperire a prejudiciului creat în patrimoniul societăţii.

La dosarul cauzei s-a depus R.I. din conţinutul căruia instanţa reţine obligaţiile pe care le au angajaţii printre care se numără şi cele prevăzute la art.7, lit. a referitoare la respectarea programului de lucru stabilit, indiferent de funcţia ce o îndeplinesc şi folosesc cu eficienţă timpul de lucru, lit. m în sensul că manifestă grijă şi protecţie pentru bunurile societăţilor fiind preocupaţi de eliminarea cheltuielilor nejustificate şi eficientizarea activităţii. La art.30 d9n R.I. sunt stabilite abaterile grave care pot fi săvârşite de salariaţi şi anume la pct.25 depăşirea nejustificată şi repetată a consumului de carburanţi din alte motive decât cele  de ordin tehnic semnalate şi consemnate în documente, pct. 26, falsificarea de acte privind diversele evidenţe, precum şi executarea unor lucrări străine de interesele societăţii în timpul serviciului.

La fila 197 din dosarul cauzei, pârâtul recunoaşte prejudiciul adus societăţii în cuantum de 1359 euro şi 1887,85 lei ca urmare arată că este de acord  să i se reţină din garanţia constituită la societate care este în valoare de 900 euro iar diferenţa se obligă să o achite în termen de 6 luni în mod eşalonat.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de judecată constată următoarele:

Codul muncii consacră în art.270 instituţia răspunderii patrimoniale a salariaţilor în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Din verificarea actelor depuse la dosar de societate prin raportare la prevederile art.7, lit. a referitoare la respectarea programului de lucru stabilit, indiferent de funcţia ce o îndeplinesc şi folosesc cu eficienţă timpul de lucru, lit. m în sensul că manifestă grijă şi protecţie pentru bunurile societăţilor fiind preocupaţi de eliminarea cheltuielilor nejustificate şi eficientizarea activităţii. La art.30 din R.I. sunt stabilite abaterile grave care pot fi săvârşite de salariaţi şi anume la pct.25 depăşirea nejustificată şi repetată a consumului de carburanţi din alte motive decât cele  de ordin tehnic semnalate şi consemnate în documente,  pct.26, falsificarea de acte privind diversele evidenţe, precum executarea unor din R.I., instanţa constată că pârâtul se face vinovat de producerea prejudiciului solicitat de reclamantă a fi acoperit. Instanţa a constatat că sunt întrunite în mod cumulativ cerinţele antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtului la care se adaugă şi recunoaşterea producerii prejudiciului în patrimoniul, mărturisirea asemănându-se cu achiesarea de către pârât la pretenţiile reclamantului, drept pentru care în baza art.270 C.M. a admis acţiunea aşa cum a fost formulată. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa a constatat că pentru stabilirea caracterului cert al prejudiciului a ordonat efectuarea unei expertize tehnice iar societatea reclamantă a avansat suma de 300 lei pentru efectuarea acestei expertize care reprezintă o cheltuială pentru societate chiar dacă expertiza nu s-a finalizat având în vedere recunoaşterea producerii prejudiciului de către pârât, astfel încât în baza art.274 C. pr. civ, pârâtul a fost obligat la suportarea acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare