Admisibilitatea acţiunii formulate de o autoritate publică locală în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului – Anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei şi a Notei de constatare a neregulilor emise de pârât cu condiţia dov

Asupra acţiunii de faţă,

Constată că, la data de 30 ianuarie 2013, reclamantul Municipiul B, prin primar a chemat în judecată pe pârâta Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadru Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turism Bucureşti solicitând: anularea Deciziei nr.224/4.12.2012 a Comisiei de soluţionare a contestaţiei din  cadrul pârâtei, anularea în parte a notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. VT 56372/30.07.2012 privind aplicarea corecţiei financiare de 851.470,14 lei, la contractul de lucrări nr. 396/2011, ca netemeinice şi nelegale.

În motivarea acţiunii se arată următoarele aspecte de nelegalitate a actelor administrativ fiscale atacate, emise de pârâtă: în fapt în baza Ordinului nr.1543/23.08.2012 al Ministrului Dezvoltării Regionale şi Turismului, echipa de control a procedat la încheierea Notei de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Corecţiilor Financiare, în baza aspectelor semnalate în sesizarea Direcţiei Generale Autoritatea de Management - POR - Serviciul Verificare Conformitate Programe şi Gestionare Nereguli nr.VT-56372/30.07.2012 şi recomandărilor conţinute în Raportul de Audit nr.51140/AP/23.07.2012, înregistrat la MDRT cu nr.54438/23.07.2012, care conţin constatări cu implicaţii financiare cu privire la încălcarea normativelor legale în materie de achiziţie publică la atribuirea contractului de lucrări nr.396/24.06.2011 încheiat cu asocierea SC R SA şi  SC V S SRL. Astfel autoritatea contractantă a impus în fişa de date a achiziţiei, punctul VIL Situaţia economică şi financiară, VII.2) Declaraţie privind cifra de afaceri ca: „Ofertantul va prezenta o declaraţie pe propria răspundere ca în termen de S zile de la semnarea contractului, acesta va încheia o asigurare de răspundere civilă în valoare de 8.000.000 lei."

Valoarea de corecţie stabilită prin actul de control este de 851.470,14 lei, respectiv 5% aplicabilă la valoarea contractului de lucrări nr.396/24.06.2011, încheiat UAT Municipiul B cu Asocierea SC R şi SC V S SRL în sumă de 17.029.402,71 lei tară TVA şi TVA recuperabilă, din care: contribuţie din fonduri UE: 684.156,26 lei - 80,35% ;contribuţie publică naţională de la bugetul de stat:150.114/18 lei - 17,63%; contribuţie privată: 17.199,70 lei - 2,02%; TVA recuperabilă 204.352,83 lei.

Nu a fost impusă o cerinţă de calificare excesivă şi restrictivă, într-adevăr Municipiul B a solicitat prin fişa de date ca ofertantul să încheie o asigurare de răspundere civilă.

Municipiul consideră că această cerinţă impusă prin fişa de date nu este una excesivă şi restrictivă deoarece poliţa de asigurare în valoare de 8.000.000 lei impusă ofertantului câştigător presupunea un efort financiar minim din partea acestuia de aproximativ 3.000 lei.

Este mai mult decât evident că o astfel de sumă este nesemnificativă în raport cu complexitatea lucrării ce urmează a fi executată precum şi în raport cu valoarea estimată de 17.679.382,2 lei plus TVA a lucrării.

Ori un procent de 0.017 % din valoarea lucrării reprezentat de plata unei poliţe de asigurare nu reprezintă în nici un caz o obturare, o restricţionare a participării la procedura de atribuire.

Examinând conţinutul poliţei de asigurare ce urma a fi încheiată vom constata că despăgubirile priveau eventualele vătămări corporale accidentale, pieirea sau avarierea accidentală a bunurilor, cheltuieli de judecată plătite de asigurat unor terţi, acoperirea , unor prejudicii suferite de asigurat.

Toate aceste evenimente, împrejurări în situaţia în care s-ar fi produs ar fi diminuat capacitatea financiară a ofertantului câştigător al licitaţiei cu consecinţa punerii în pericol a executării contractului în condiţii de calitate şi la termenul prevăzut în caietul de sarcini.

Raportat la aspectele arătate anterior apreciem că în mod greşit echipa de control a stabilit că impunerea criteriului „încheierea unei asigurări de răspundere civilă" nu prezintă relevanţă în raport de lucrările de executat.

Dimpotrivă spunem noi, chiar dacă ne repetăm, că prin preluarea răspunderii de către asigurător se diminuează riscul ca executantul să-şi diminueze capacităţile financiare avute şi dovedite prin oferta de participare la licitaţie creându-se în acest fel premisele pentru neexecutarea contractului în limitele stabilite de părţi.

In motivarea deciziei contestate se susţine că au fost încălcate dispoziţiile art.178 alin.(2) şi art.179 din OUG nr.34/2006 potrivit cărora „Art 178 (2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire. Art. 179 (1) Criteriile de calificare şi selecţie stabilite de către autoritatea contractantă trebuie să aibă o legătură evidentă cu obiectul contractului ce urmează să fie atribuit.

(2)Autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, precum şi nivelul cerinţelor minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească.

(3)Criteriile de calificare şi selecţie precizate în cadrul invitaţiei/anunţului de participare trebuie să fie aceleaşi cu cele precizate în cadrul documentaţiei de atribuire."

Se apreciază că încheierea unui contract de asigurare (ce presupune un efort financiar de doar 3.000 lei) de către ofertantul declarat câştigător nu reprezintă cerinţe minime referitoare la situaţia economică sau financiară, capacitatea financiară a acestuia, ci pur şi simplu o protejare deopotrivă a intereselor executantului şi ale beneficiarului în faţa unor evenimente, situaţii neprevăzute la încheierea contractului de execuţie de lucrări.

Desigur încheierea poliţei de asigurare are legătură evidentă cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit după cum cer dispoziţiile art. 179 alin.(l) din OUG nr.34/2006 privind achiziţiile publice.

A fost respectat şi principiul proporţionalităţii impus de alin.(2) al aceluiaşi articol in sensul că cerinţa încheierii poliţei de asigurare reprezintă un efort nesemnificativ din partea executantului lucrării.

Criteriul de care vorbim a fost cuprins în invitaţia de participare nefiind nici vorbă despre modificarea ori completarea acestui criteriu.

Condiţia existenţei unui prejudiciu nu este îndeplinită ' Invocăm dispoziţiile art.2 alin.(l) lit.a) din OUG nr.66/2011 potrivit cărora prin neregulă se înţelege „orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Nici condiţia „a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene" nu este îndeplinită.

Se pune întrebarea firească: „Cum a fost prejudiciat bugetul Uniunii Europene atât timp cât beneficiarul lucrărilor publice a impus executantului câştigător un criteriu ce presupune efort valoric insignifiant, un criteriu ce nu a restricţionat în nici un fel participarea la procedura de atribuire, un criteriu care are menirea să evite în situaţii neprevăzute neexecutarea contractului?”

După cum bine se cunoaşte prejudiciul trebuie să fie cert, direct şi personal. Apreciază că în cauză prejudiciul nu înfăţişează nici unul din caracterele enumerate.

Condiţia „sumă plătită necuvenit nu este îndeplinită"

În fine nici condiţia ca prejudicierea să fie consecinţa unei sume plătite necuvenit nu este îndeplinită.

Există un câştigător al licitaţiei iar licitaţia nu a fost contestată. Deşi a existat posibilitatea contestării anunţului de participare şi a caietului de sarcini acest lucru nu s-a întâmplat.

În concluzie, reclamantul faţă de argumentele invocate în susţinerea acţiunii a apucat că măsura administrativă de aplicare a unei corecţii:

Autoritatea emitentă nu a respectat principiul proporţionalităţii

Potrivit art. 17 din OUG nr.66/2011 „Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, oarecum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia".

Aceste prevederi trebuie raportate la dispoziţiile art.2 lit.n) din OUG nr.66/2011 care definesc principiul proporţionalităţii ca „orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv".

Apreciază că măsura administrativă de aplicare a unei corecţii financiare nu respectă principiul proporţionalităţii deoarece nu are în vedere impactul de nivel zero pe care 1-a avut utilizarea criteriului „încheierea de executant a unei poliţe de asigurare de răspundere civilă".

De altfel la fila 8 din nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr.CA/70567/21.09.2012 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului pct.2.

 Recomandările Autorităţii de Audit se reţine că în ceea ce priveşte impactul pe care l-a avut utilizarea criteriilor de calificare restrictive, în procesul de atribuire a contractului, nu putem aprecia în ce măsură acest lucru a fost afectat de deficienta prezentată".

Reclamantul a susţinut că şi din acest punct de vedere corecţia financiară de 5% în sumă de 851.470,14 lei este netemeinică şi nelegală, În ce priveşte corecţia financiară de 5% în sumă de 851.470,14 lei considerată netemeinică şi nelegală.

În probaţiune, în susţinerea admiterii acţiunii a depus înscrisuri şi anume (f.4):- nota de constatare nr.CA/70567/21.09.2012;- contestaţia la nota de constatare;

- decizia  nr.224/04.12.2012 a MDRT;

- contractul de lucrări nr.396/24.06.2011 (în extras - filele 1, 3 şi 18);

- fişa de date a achiziţiei (în extras - filele 1, 8 şi 20); împuternicire avocaţială;

Acţiunea reclamantului a fost iniţial introdusă la Tribunalul Braşov şi a format obiectul dosarului nr.1199/62/2013.

În acest dosar s-a dispus citarea părţilor pentru termenul de judecată din 26.02.2013.

Faţă de acţiunea reclamantului pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţie Publică succesor în drepturi şi obligaţii al Ministerului dezvoltării Regionale şi Turism (conform art. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. nr. 96/2012) a formulat Întâmpinare fila 30-38 dosar, Tribunalul Braşov, solicitând introducerea în cauză a Curţii de Conturi a României prin Autoritatea de Audit Bucureşti, invocând faptul că Nota de Constare a neregulilor şi stabilirea corecţiilor financiare nr. CA 70567/21.09.2012, costurile au fost consemnate de Autoritatea de audit a Curţii de Conturi în Raportul de audit şi că reclamantul s-a conformat şi a dus la îndeplinire a celor consemnate de autoritatea de audit.

Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea actinii reclamantului, precizând că susţinerile şi argumentele acestea sunt nefondate cu privire la nelegalitatea Raportului de autoritatea de Audit şi a măsurii de corecţie financiară şi nemenţinerea actelor administrativ fiscale atacate.

La fila 42-50 s-a depus întâmpinare de pârât.

La fila 51 pârâtul a depus în două exemplare documentaţia ce a stat la baza emiterii Deciziei nr. 224/4.12.2012, şi-a Notei de constatare nr. 70567/21.09.2012, ( f.51-131 dosar - Tribunal Braşov, ataşat în cauză).

În cauză, Curtea de Conturi a României a formulat Întâmpinare fila 132-139-157 dosar Tribunal Braşov, prin care a invocat pe cale de excepţie:

 -  admiterea excepţiei de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov şi pe cale de consecinţă, să decline competenţa în favoarea Curţii de Apel Braşov - secţia de contencios administrativ şi fiscal;

-  admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Curţii de Conturi a României - Autoritatea de Audit.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii de anulare a deciziei nr. 224/04.12.2012 şi a Notei de constare nr.CA70567/21.09.2012, ca fiind neîntemeiată şi nelegală, menţinerea acestor acte, ca fiind temeinice şi legale.

Aceasta a dezvoltat pe larg apărarea pe excepţie şi pe fond în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar şi pe fax şi cu corespondenţă la fila 139-146, cu anexe la acest raport de audit nr. 51140/23.07.2012 (f.147-156) dosarul Tribunalului Braşov.

În cauză, pârâta a depus copie de pe Încheierea de şedinţă a Curţii de Apel Braşov privind admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale a Autorităţii de Audit de pe lângă Curtea de Conturi Bucureşti, Încheierea din 26.10.2012 pronunţată în dosarul nr. 272/64/2012, (f.158 dosar tribunal); copie de pe sentinţa nr. 5958/22.10.201, dosar nr. 4249/2/2012, de respingere a acţiunii formulate de Consiliul Judeţean B, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turism şi Curtea de Conturi a României (respinge acţiunea pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive) fila 159-164, acţiune cu obiect similar cu cel în cauză.

Reclamantul Municipiul B a formulat o Notă de şedinţă fila 167 dosar Tribunal Braşov la care a anexat Nota de constatare contestată în cauză nr. CA/70567/21.09.2012, a Ministerului Dezvoltării Regiunilor şi Turism (fila 168-176 a Tribunalului Braşov).

În dosarul Tribunalului Braşov, instanţa mai întâi sesizată a pronunţat sentinţa civilă nr. 2762 din 30.04.2013 şi anume a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamant în contradictoriu cu cele două pârâte Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turism şi Curtea de Conturi a României.

Ca urmare a acestei sentinţe nr. 2762/CA/30.04.2013 a Tribunalului Braşov, cauza a  fost înregistrată la Curtea de Apel Braşov sub nr. 1199/62/2013.

În acest dosar instanţa a dat posibilitatea părţilor să-şi formuleze apărarea conform legii.

În vederea pronunţării reclamantul a formulat Concluzii scrise fila 9-10 dosar, prezent, în sensul admiterii acţiunii formulate şi a depus practică judiciară, în sensul admiterii acţiunii, sentinţa civilă nr. 278/F/7.12.2012, a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 510/64/2012, (f.11-12 dosar, practica Curţii de Apel Iaşi, Decizia nr. 284/CA din 6.05.2009,(fila 10-13), Extras din Decizia civilă nr. 2211/28.10.2010 (fila 14-16 dosar).

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, actele administrative atacate, respectiv Decizia nr. 224/4.12.2012 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor şi Nota de constatare a neregulilor  de stabilire a corecţiilor financiare nr. VT 56372/3007/2012, privind aplicarea corecţiei financiare în sumă de 851.470,14 lei, la contractul de lucrări nr. 396/24.06.2011; raportat la prevederile legale aplicabile, văzând apărarea reclamantului şi a pârâtei cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turism şi a Curţii de Conturi a României, instanţa reţine pe excepţie şi pe fond următoarele:

În baza art. 137 Cod procedură civilă faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de Conturi României constată că, această excepţie este  întemeiată şi legală, faţă de obiectul acţiunii reclamantului, acesta nu a atacat în cauză actele emise de Curtea de Conturi a României, ci actele emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turism.

Ca atare, reţine ca justificată apărarea pe excepţie, va admite excepţia invocată şi în consecinţă va respinge acţiunea formulată de reclamantul Municipiul B prin primar, faţă de Curtea de Conturi a României, în calitate de chemat în garanţie ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

În ce priveşte fondul cauzei instanţa reţine următoarele:

Din întreg probatoriu de la dosar rezultă că în mod greşit a respins pârâta Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, acţiunea formulată de reclamant împotriva Notei de constatare de constatare a neregulilor de stabilire a corecţiilor financiare nr. VT. 56372/30.07.2012, privind aplicarea corecţiei financiare de 851.470,14 lei, la contractul de lucrări nr. 396/24.06.2011 şi faţă de prevederile legale, şi faţă de înscrisurile prezentate organelor de control şi Comisiei de către reclamant care s-a conformat raportului de audit întocmit de Curtea de Conturi a României.

Din verificarea Contractului de lucrări nr. 396/24.06.2011, încheiat între reclamant şi, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, şi Nota de constatare nr. VT 56372/30.07.2012, instanţa reţine că, în speţă neregulile reţinute în sarcina reclamantului nu sunt reale, nu se justifică pentru următoarele argumente: - obiectul prezentei acţiuni îl constituie actele emise de pârâta MDRT în condiţiile OUG nr.66/2011; raportul de audit efectuat de structurile din cadrul Curţii de Conturi a României conţin recomandări si nu măsuri precum cele cuprinse în actul atacat şi că raportul de audit nu are valoarea juridică a unui act administrativ în sensul art.2 alin.(l) lit.c) din Legea nr.554/2004.

O astfel de motivare s-a reţinut de instanţă şi prin sentinţa civilă nr.278/F/07.12.2012 a Curţii de Apel Braşov.

De asemenea se reţine ca justificată şi poziţia procesuală a Curţii de Conturi a României care a solicitat admiterea excepţiei.

Cerinţa încheierii unui contract de asigurare nu este o cerinţă de calificare excesivă si restrictivă.

Într-adevăr Municipiul B a solicitat prin fişa de date ca ofertantul să încheie o asigurare de răspundere civilă.

Municipiul B a considerat că această cerinţă impusă prin fişa de date nu este una excesivă şi restrictivă deoarece poliţa de asigurare în valoare de 8.000.000 lei impusă ofertantului câştigător presupunea un efort financiar minim din partea acestuia de aproximativ 3.000 lei.

Este evident că o astfel de sumă este nesemnificativă în raport cu complexitatea lucrării ce urmează a fi executată precum şi în raport cu valoarea estimată de 17.679.382,2 lei plus TVA a lucrării.

Ori, un procent de 0,017 % din valoarea lucrării reprezentat de plata unei poliţe de asigurare nu reprezintă în nici un caz o obturare, o restricţionare a participării la procedura de atribuire.

Examinând conţinutul poliţei de asigurare ce urma a fi încheiată vom constata că despăgubirile priveau eventualele vătămări corporale accidentale, pieirea sau avarierea accidentală a bunurilor, cheltuieli de judecată plătite de asigurat unor terţi, acoperirea unor prejudicii suferite de asigurat.

Toate aceste evenimente, împrejurări în situaţia în care s-ar fi produs ar fi diminuat capacitatea financiară a ofertantului câştigător al licitaţiei cu consecinţa punerii în pericol a executării contractului în condiţii de calitate şi la termenul prevăzut în caietul de sarcini.

Raportat la aspectele reţinute mai sus instanţa apreciază că în mod greşit echipa de control a stabilit că impunerea criteriului „încheierea unei asigurări de răspundere civilă" nu prezintă relevanţă în raport de lucrările de executat.

Dimpotrivă se reţine că prin preluarea răspunderii de către asigurător se diminuează riscul ca executantul să-şi diminueze capacităţile financiare avute şi dovedite prin oferta de participare la licitaţie creându-se în acest fel premisele pentru neexecutarea contractului în limitele stabilite de părţi.

In motivarea deciziei contestate se susţine că au fost încălcate dispoziţiile art.178 alin.(2) şi art.179 din OUG nr.34/2006 potrivit cărora „Art.178 (2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la resţricţionarea participării la procedura de atribuire.

Potrivit Art.179 (1) Se reţin următoarele: Criteriile de calificare şi selecţie stabilite de către autoritatea contractantă trebuie să aibă o legătură evidentă cu obiectul contractului ce urmează să fie atribuit.

(1)Autoritatea contractantă are obligaţia de a respecta principiul proporţionalităţii atunci când stabileşte criteriile de calificare şi selecţie, precum şi nivelul cerinţelor minime pe care ofertanţii/candidaţii trebuie să le îndeplinească.

(2)Criteriile de calificare şi selecţie precizate în cadrul invitaţiei/anunţului de participare trebuie să fie aceleaşi cu cele precizate în cadrul documentaţiei de atribuire."

Instanţa apreciază că încheierea unui contract de asigurare (ce presupune un efort financiar de doar 3.000 lei) de către ofertantul declarat câştigător nu reprezintă cerinţe minime referitoare la situaţia economică sau financiară, capacitatea financiară a acestuia, ci pur şi simplu o protejare deopotrivă a intereselor executantului şi ale beneficiarului în faţa unor evenimente, situaţii neprevăzute la încheierea contractului de execuţie de lucrări.

Încheierea poliţei de asigurare are legătură evidentă cu obiectul contractului ce urmează a fi atribuit după cum cer dispoziţiile art.179 alin.(l) din OUG nr.34/2006 privind achiziţiile publice.

Din actele dosarului raportat la prevederile legale, reclamanta a respectat şi principiul proporţionalităţii impus de alin.(2) al aceluiaşi articol în sensul că cerinţa încheierii poliţei de asigurare reprezintă un efort nesemnificativ din partea executantului lucrării.

Criteriul despre care se vorbeşte a fost cuprins în invitaţia de participare nefiind nici vorbă despre modificarea ori completarea acestui criteriu.

Condiţia „existenţei unui prejudiciu", respectiv condiţia „sumă plătită necuvenit" nu sunt îndeplinite.

Bugetul Uniunii Europene nu a fost prejudiciat, deci nu există prejudiciu, atât timp cât beneficiarul lucrărilor publice a impus executantului câştigător încheierea unui contract de asigurare care să evite (acopere) situaţii neprevăzute care să conducă la neexecutarea lucrării adjudecate la licitaţie publică.

Suma care va fi plătită de câştigătorul licitaţie, licitaţie de altfel necontestată nici sub aspectul contractului de asigurare şi nici pe alte considerente.

Principiul proporţionalităţii a fost însă nesocotit de pârâtă prin actele emise, deoarece:

Potrivit art.17 din OUG nr.66/2011 „Orice acţiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli şi al stabilirii creanţelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporţionalităţii, ţinându-se seama de natura şi de gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia".

Aceste prevederi trebuie raportate la dispoziţiile art.2 lit. n) din OUG nr.66/2011 care definesc principiul proporţionalităţii ca „orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului / programului respectiv".

În esenţă, faţă de prevederile legale şi faţă de probatoriul de la dosar, instanţa  apreciază că măsura administrativă de aplicare a unei corecţii financiare nu respectă principiul proporţionalităţii deoarece nu are în vedere impactul de nivel zero pe care 1-a avut utilizarea criteriului „încheierea de executant a unei poliţe de asigurare de răspundere civilă".

De altfel la fila 8 din Nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr.CA/70567/21.09.2012 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului pct.2 Recomandările Autorităţii de Audit se reţine că „în ceea ce priveşte impactul pe care l-a avut utilizarea criteriilor de calificare restrictive, în procesul de atribuire a contractului, pârâta a arătat că nu poate aprecia în ce măsură acest lucru a fost afectat de deficienţa prezentată".

Ca atare, şi din acest punct de vedere corecţia financiară de 5% în sumă de 851.470,14 lei este netemeinică şi nelegală.

În sensul nelegalităţii actelor atacate şi a admiterii acţiunii reclamantei se reţine şi hotărârea judecătorească în materie, respectiv Decizia nr. 284/CA/6.05.2009 a Curţii de Apel Iaşi şi Decizia nr. 2211/28.10.2010 a Curţi de Apel Bucureşti.

În concluzie, instanţa constată că nu i se poate reţine o culpă reclamantului, că acţiunea formulată de aceasta este întemeiată şi legală, sens în care va fi admisă conform celor cuprinse în dispozitivul prezentei hotărâri.

În ce priveşte apărarea formulată pe excepţie şi pe fond de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului aceasta se va înlătura ca nelegală şi nejustificată şi în consecinţă se va admite acţiunea reclamantului astfel cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.

Sentinţa nr. 117/F/10 iunie 2013, dosar nr. 1199/62/2013, redactat judecător I.M

Domenii speta

Spete similare