Acţiunea formulată de reclamantă cu privire la suspendarea executării Deciziei emise de Camera de Conturi Judeţeană – Admisibilitatea cererii de suspendare – dovedirea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Curtea asupra recursului de faţă:

Constată că la data de 30.04.2013,  reclamanta G din S a chemat în judecată  pe pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a Judeţului C solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 43/11.12.2012 emisă de Camera de Conturi a Judeţului C în ce priveşte constatările punctului 4 şi a deciziei de la punctul II.7 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 1347/119/2013, având ca obiect anularea deciziei menţionate.

Acţiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr.  1379/119/2013 a Tribunalului  Covasna.

În acest dosar, prima instanţă a admis cererea formulată de reclamanta G în contradictoriu cu  pârâtele Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi a Judeţului C.

S-a dispus suspendarea executării măsurilor dispuse la punctul 4 şi punctul II. 7  ale Deciziei nr. 43/11.12.2012 emisă de Camera de Conturi a Judeţului C - până la soluţionarea irevocabilă pe fond a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea acestui act - dos. nr. 1347/119/2013 al Tribunalului Covasna.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

În urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României  - Camera de Conturi a Judeţului C la entitatea verificată G a fost emisă Decizia nr.  43/11.12.2012 prin care s-au dispus în sarcina reclamantei  stabilirea întinderii prejudiciului estimat la suma de 17.479,27 lei la care s-au calculat accesorii în cuantum de 14.041,71 lei şi declanşarea  procedurilor de recuperare a  acestei sume reprezentând articole de  cheltuieli acceptate la plată însă neidentificate fizic şi nepuse în operă  sau decontate la un preţ superior celui înscris în factura de achiziţie.

S-a stabilit prin decizia mai sus arătată termen pentru executarea acestor măsuri, data de 29.03.2013.

Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestaţie, aceasta fiind respinsă prin încheierea nr. VI.32/29.03.2012, sens în care a fost promovată acţiune în contencios administrativ conform art. 106 din Hotărârea Nr. 1 din  4 februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, acţiune în cadrul căreia s-a solicitat anularea deciziei şi a încheierii de soluţionare a contestaţiei, această acţiune făcând obiectul dosarului nr. 1347/119/2013 al Tribunalului Covasna.

Totodată, reclamanta a formulat prezenta acţiune având ca obiect suspendarea măsurilor dispuse prin decizia mai sus arătată.

 În soluţionarea cererii de suspendare, instanţa de fond a avut în vedere în drept că potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004  “(1) în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente,  după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.” – iar conform art. 15 alin.1 din acelaşi act normativ – “(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.”

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere că potrivit disp. art.2 lit. ş din Legea 554/2004 prin pagubă iminentă se înţelege – “prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”, iar conform art. 2 lit.t noţiunea de  cazuri bine justificate vizează  -“împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.”

În ceea ce priveşte temeinicia cererii, instanţa de fond a reţinut - raportat la art. 15 redat anterior – că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii de anulare a actului administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită, fiind esenţial a se avea în vedere că cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, în lipsa uneia cererea neputând fi primită.

În  sensul celor de mai sus tribunalul a reţinut că măsura stabilită în sarcina reclamantei constă în declanşarea procedurilor de recuperare a unor sume de bani conform celor de la punctul 4, respectiv declanşarea procedurilor de recuperare a unor sume de bani de la o societate comercială, aceste demersuri presupunând promovarea unei acţiuni în justiţie, acţiune în interdependenţă cu procesul de fond în contencios administrativ în care se analizează legalitatea actului încheiat de Curtea de Conturi şi care poate fi de natură a genera cheltuieli în patrimoniul  instituţiei bugetare, cheltuieli aferente purtării procesului, respectiv onorariu pentru efectuarea unei expertize tehnice sau onorarii avocaţiale, aceste cheltuieli putându-se concretiza într-un prejudiciu material viitor şi previzibil în sensul în care este definită această noţiune de art.2 lit. ş din Legea 554/2004.

Analizând şi cea de a doua condiţie în privinţa acestor măsuri dispuse prin decizie, respectiv condiţia cazului justificat, tribunalul a reţinut că sub aspectul definirii acestei condiţii astfel cum s-a statuat în interpretare de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie – exemplificativ  în decizia nr.  3015 din 23 septembrie 2008  a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal, existenţa cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerinţă şi interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, acesta rezidând nu doar în simplele afirmaţii ale reclamantei, dar şi în argumentele juridice prezentate şi sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce priveşte actele contestate, emise de recurenta-pârâtă şi a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată, considerente prin prisma cărora s-a constatat că în speţă este îndeplinită şi cea de a doua condiţie prin raportare la  motivele de nelegalitate invocate de către reclamanta cu privire la actele administrative atacate.

Faţă de toate considerentele expuse, îndeplinite fiind toate condiţiile legale pentru a putea fi dispusă măsura suspendării actului administrativ în ceea ce priveşte punctul 4 şi II.7 din decizie, condiţii analizate în limitele permise de natura specială a acestei proceduri, tribunalul a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă în conformitate cu art. 106 din Hotărârea Nr. 1 din  4 februarie 2009 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi rap. la art. 14 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, dispunându-se suspendarea actului administrativ arătat în  ceea ce priveşte  constatările de la punctul 4 şi deciziei de la punctul  II. 7  până la soluţionarea irevocabilă pe fond a acţiunii în contencios administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal pârâta Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Judeţului C criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii şi rejudecând cauza în fond, respingerea cererii de suspendare a Decizie nr. 43/11.12.2012, emisă de către Camera de Conturi Covasna, ca fiind neîntemeiată.

Prin motivarea hotărârii recurate nu s-a făcut dovada şi analiza concludentă a întrunirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Tribunalul Covasna, în opinia recurentei greşit a considerat  că în cauză a existat  cazul bine justificat, atâta timp cât reclamanta nu  a făcut dovada existenţei unei împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură  să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative încheiate de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi C.

Probele administrate  în cauză nu au permis instanţei de judecată să conchidă că există o vădită aparenţă de nelegalitate a actelor atacate.

În prezenta cauză recurenta a apreciat că este vorba de măsuri prin care se urmăreşte înlăturarea unor nereguli de către entitatea controlată, care nu pot justifica o acţiune de suspendare.

Instanţa de fond soluţionând cauza, eronat a interpretat Decizia nr. 3015/2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul că existenţa cazului bine justificat nu presupune  prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o  asemenea cerinţă şi interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

Or, probele administrate până la data  pronunţării sentinţei prin care s-a dispus suspendarea actelor administrative emise de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi  C, nu permiteau instanţei să ajungă la concluzia că există o vădită aparenţă de nelegalitate a actelor atacate.

Natura măsurii  dispusă prin actul a cărui suspendare s-a solicitat nu a constituit prin ea însăşi un caz bine justificat, iar motivele de nelegalitate invocate  de reclamantă în susţinerea  cazului bine justificat şi însuşite de instanţă de fond au presupus cercetarea în profunzime a fondului cauzei şi nu s-au circumscris condiţiei prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Procedând astfel, instanţa de fond care a soluţionat cererea de suspendare a încălcat prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/204, cu modificările şi completările  ulterioare care prevăd la alin. 1 că „ în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei pe fond”.

Aşadar, legea prevede că suspendarea se poate cere „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente”.

Acestea sunt, aşa cum s-a conturat în doctrină, dar şi în practică, două condiţii care trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Tocmai de aceea, suspendarea actelor administrative este considerată ca o situaţie de excepţie. În doctrină se vorbeşte despre principiul revocabilităţii actului administrativ, dar nu şi despre principiul suspendării, suspendarea fiind o excepţie de la regula executării din oficiu.

Faţă de cele arătate, recurenta a apreciat că Tribunalul Covasna, soluţionând cauza, greşit a considerat că ne aflăm în prezenţa unui caz bine justificat, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţi actului de control încheiat de Curtea de Conturi.

Cât priveşte paguba iminentă, în opinia recurentei, instanţa de fond în  mod greşit a apreciat că prin luarea măsurilor dispuse de Camera de Conturi C, prin Decizia 43/11.12.2012, s-ar genera cheltuieli în patrimoniul reclamantei, prin plata onorariului pentru efectuarea unei expertize sau onorarii avocaţiale, deoarece plăţile nelegale făcute de către reclamantă au fost cele care au prejudiciat bugetul entităţii verificate, iar prin actul administrativ suspendat de instanţa de fond a urmărit tocmai recuperarea acestor prejudicii de ordonatorul de credite, conform prevederilor art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

Cât priveşte noţiunea de "pagubă iminentă", s-a reţinut că în art.2 alin. 1 lit. ş din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci şi sensul de perturbare previzibilă gravă a  funcţionării unei autorităţi publice, după caz a unui serviciu public.

Textul de lege cere ca pe lângă "iminenţa pagubei” să fie înfăţişate şi alte împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, împrejurări care fie de natură a argumenta faptul că este vorba de „un caz bine justificat”.

Aparenţa de valabilitate a unui argument juridic nu este întemeiată numai  pe simple supoziţii ori afirmaţii, fără o analiză pertinentă în fapt şi în drept, căci altfel există riscul căderii în arbitrar şi subiectivism. Este necesară o analiză proprie a instanţei întemeiată pe raţionamente clare, obiective, evidente. Acest lucru echivalează cu o prejudecare a fondului cauzei.

Acceptarea de plano a  afirmaţilor reclamantei, fără a fi supuse unui studiu riguros raportat la instituţia juridică a suspendării actelor administrative, în opinia recurentei este de neacceptat. Instanţa nu poate fi de acord şi nici nu poate respinge/admite o cerere fără propria analiză şi argumentaţie, căci altfel s-ar transforma într-o instituţie goală de conţinut.

Atât în practică, cât şi în doctrina de specialitate s-a pus deseori problema dreptului de apreciere al judecătorului,  în ce măsură acesta depinde de raţionamentul magistratului şi în ce măsură de argumentarea cererii. Este cunoscut faptul că orice demonstraţie logică implică cel puţin o ipoteză de lucru şi o concluzie de fond. In această situaţie decizia magistratului nu poate înclina într-o parte sau alta, fără o argumentare solidă însoţită de dovezi evidente.

Aşadar, în opinia recurentei prin admiterea acţiunii reclamantei şi dispunerea suspendării executării măsurilor dispuse prin hotărârea  mai sus amintită, instanţa de fond nu a făcut  altceva decât să înlesnească întreruperea procedurii de luare a măsurilor nedeterminat, inclusiv nerecuperarea banilor publici cheltuiţi nelegal o perioadă nedeterminată, dar îndelungată de timp, ceea ce poate determina perpetuarea  unor astfel de acte şi în viitor.

Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi rejudecând cauza în fond respingerea cererii de suspendare a Deciziei nr. 43/11.12.2012, emisă de către Camera de Conturi C.

În drept s-a întemeiat prezentul recurs pe dispoziţiile art. 483, art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, art. 10 alin. 1 şi art. 14 – 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ cu modificări şi completările ulterioare.

În susţinerea recursului recurenta a înţeles să se folosească de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum şi orice alte înscrisuri utile în  soluţionarea prezentei cauze.

Recursul a fost declarat în termenul legal şi scutit de la plata taxei judiciare de timbru  şi timbru judiciar.

În cauză a fost îndeplinită procedura  scrisă prealabilă filele 14 – 17, 21 – 33 dosar recurs conform prevederilor NCPC cauza fiind înregistrată în data de 30.04.2013 (dosar fond), fiind aplicabile noile dispoziţii ale C pr. civ.

În cauză intimata reclamantă  G, din S a formulat în termenul legal întâmpinare (filele 18 – 19 dosar recurs) solicitând respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, pentru argumentele prezentate  pe larg în întâmpinare.

Alte cereri sau probe nu s-au formulat, astfel încât la termenul de judecată din data de 20.08.2013 instanţa a dat cuvântul părţilor asupra recursului, amânând pronunţarea pentru data de 21 august 2013.

Curtea examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa civilă atacată nr. 1997/17.06.2013 a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor de recurs formulat de pârâta  Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Judeţului C, raportat la prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, la prevederile OUG 99/2000 şi faţă de actele administrative  emise de pârâte, respectiv Decizia nr. 43/11.12.2012 a Camerei de Conturi a judeţului C pct. 4 şi pct. II. 7 din aceeaşi decizie,  constată recursul declarat în cauză ca fondat pentru următoarele considerente:

Din verificarea întregului probatoriu administrativ în cauză la fond, raportat la obiectul cererii reclamantei ce constă  în suspendarea executării Deciziei Camerei de Conturi a Judeţului C nr. 43/11.12.2012, pct. 4 şi pct. II. 7,  faţă de dispoziţiile cuprinse în  aceeaşi decizie şi faţă de prevederile  art. 14 şi art.15 din Legea nr. 554/ 2004 republicată, instanţa constată că în mod greşit a reţinut instanţa de fond prin hotărârea dată, ca fiind îndeplinite condiţiile legale cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a fi admisibilă cererea de suspendare a executării actelor atacate de reclamantă.

Ori, în speţă din actele dosarului rezultă că reclamanta a depus ca înscrisuri copia Deciziei  nr. 43/11.12.2013 (fila 6 – 14 dosar fond), copia plângerii formulate de reclamantă împotriva încheierii nr. VI 32/29.03.2013, a Curţii de Conturi a României prin care s-a respins contestaţia reclamantei împotriva  Deciziei cu nr. 43/2012 (filele 15 – 19 dosar fond), aceste 2 înscrisuri fiind singurele probe depuse – respectiv actele atacate.

Însă ca şi probe efective în susţinerea şi dovedirea cererii de suspendare, reclamanta nu a depus nicio probă pentru a  dovedi, conform art. 1169 C.civil şi art. 14  din Legea 554/2004  cazul bine justificat şi paguba iminentă ce s-ar produce prin executarea actului atacat.

Ori, este bine ştiut că orice cerere, acţiune trebuie dovedită de reclamant cu probe în fapt şi în drept.

Cum în cauză reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanţa de recurs constată că soluţia instanţei de fond, de admitere a cererii de suspendare este nelegală şi neconformă cu legea, urmând a fi modificată această hotărâre.

Ca atare sunt incidente prevederile art. 488 pct.8 C.pr.civ., iar criticile de recurs formulate de Curtea de Conturi a României pentru Camera de Conturi a Judeţului C,  de la punctele 1 şi 2 din recurs privind nedovedirea şi neîndeplinirea de reclamantă a cazului bine justificat şi a pagubei iminente, vor fi reţinute ca justificate şi legale.

Aşa fiind, se constată recursul ca fondat, fiind incidente prevederile art. 488 pct.8 NCPC, iar în baza art. 496 alin. 1 NCPC  va fi admis în sensul că se va modifica hotărârea atacată şi se va respinge cererea  de suspendare formulată de reclamantă, ca netemeinică şi nelegală.

Referitor la apărarea formulată de intimată reclamanta prin întâmpinare la recurs, aceasta se va înlătura ca nelegală şi netemeinică faţă de cele expuse mai sus.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia nr. 3616/R/21 august 2013,  Dosar nr. 1379/119/2013 – redactat judecător IM

Domenii speta

Spete similare