Furt calificat si viol-individualizarea pedepselor

DOSAR NR.61/253/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

DECIZIA PENALĂ NR.54

Şedinţa publică din 21 aprilie 2009

Asupra apelului penal, tribunalul, deliberând, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 12 din 25 februarie 2009, Judecătoria Măcin l-a condamnat pe inculpatul (...) la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g) Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74 - 76 lit. c) Cod penal şi la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, pedepse ce au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare; a făcut aplicarea art. 61 alin. 1 teza a II-a şi a revocat liberarea condiţionată pentru restul de pedeapsă de 1132 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 273/2003 a Judecătoriei Măcin şi a contopit acest rest cu pedeapsa de 7 ani închisoare în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în total 9 ani închisoare; a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b  Cod penal; a menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive; a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive (intenţia) a constatat prejudiciul acoperit către partea vătămată (...); a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, inculpatul (...) lucra ca cioban la ferma numitului (...) din comuna (...), judeţ Tulcea. In seara zilei de 31 decembrie 2008, inculpatul (...) a servit masa împreună cu prietenul său (...), iar în jurul orelor 20,00 au hotărât să plece împreună pentru a colinda diferiţi cunoscuţi din comună. Iniţial, s-au dus chiar la (...) unde au consumat două pahare cu vin şi au mâncat, dar au primit de la acesta şi o sticlă cu doi litri cu vin cu care s-au întors la fermă şi, împreună şi cu (...) au consumat vinul.

In jurul orelor 22,00, împreună cu (...) au plecat şi au mai colindat nişte persoane din comună, pentru că în jurul orelor 24,00 să se despartă, inculpatul hotărând să mai meargă cu colindul şi singur.

Ajungând în dreptul locuinţei deţinută de părţile vătămate (...) şi nepotul acesteia, (...), a intrat în curte întâlnindu-se cu (...), soţul acesteia (...), care veniseră la gazde să-i colinde şi la un moment dat inculpatul l-a rugat pe (...) să-i transmită gazdei că intenţiona să-i colinde. (...) şi ceilalţi însoţitori au intrat în casă, i-a transmis la un moment dat lui (...) "că era unul care vrea să-l colinde", dar în momentul în care a ieşit din casă, l-a observat plecând. Când (...) şi soţia sa, (...) au intenţionat să plece au constatat că pantofii marca Puma aparţinând lui (...) nu mai erau şi au bănuit că inculpatul i-a luat.

Ulterior, s-a dovedit că inculpatul, văzând că nu mai ieşea nimeni, s-a hotărât să ia acea pereche de pantofi şi a plecat.

Având asupra sa perechea de pantofi, inculpatul s-a deplasat la mai multe case tot cu intenţia de a colinda şi la un moment dat a ajuns în faţa locuinţei părţii vătămate (...) în vârstă de 82 de ani, a intrat în curte şi a solicitat să fie primit cu colindul, iar pentru că a fost refuzat, acesta a intrat în locuinţă unde a găsit-o pe partea vătămată.

Deşi i s-a solicitat să părăsească locuinţa, acesta a refuzat, a trântit-o în pat pe partea vătămată, a dezbrăcat-o de cămaşa de noapte şi pentru că (...) a început să strige după ajutor, a început să o lovească, după care a întreţinut un raport sexual normal cu victima împotriva acesteia.

Din declaraţia dată de partea vătămată a rezultat că inculpatul a stat în locuinţa părţii vătămate de la orele 2,00 noaptea până la orele 4,00 noaptea, perioadă în care a chinuit-o şi violat-o pe partea vătămată, întreţinând cu aceasta atât raporturi sexuale normale cât şi anale.

In jurul orelor 4,00, inculpatul a plecat din locuinţa victimei uitând în casa acesteia pantofii tip sport sustraşi, precum şi o brichetă din plastic de culoare galbenă. Pantofi ce au fost ridicaţi de postul de poliţie şi predaţi în dimineaţa zilei de 1 ianuarie 2009 lui (...) care tocmai se deplasase la postul de poliţie pentru a reclama furtul.

In ceea ce priveşte bricheta ridicată de la partea vătămată, martorul (...) a recunoscut bricheta ca fiind a inculpatului.

La data de 2 ianuarie 2009, efectuându-se o recunoaştere în grup, partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat.

Ca urmare a examinării medico-legale a părţii vătămate s-a reţinut în raportul medico-legal nr. 9/14 ianuarie 2009, că victima prezenta semnele unei agresiuni fizice respectiv leziuni traumatice contuze vulvo anale şi extragenitale, hematoame, echimoze şi excoriaţii faciale şi ale coapselor.

Pentru leziunile suferite, victimei i-au fost acordate 8 - 9 zile de îngrijiri medicale.

Situaţia de fapt aşa cum a fost mai sus reţinută, a fost dovedită cu plângerea şi declaraţia părţii vătămate (...), şi a părţii vătămate (...), date în faza urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, cu declaraţia părţii vătămate (...), procesele verbale de cercetare la faţa locului însoţite de planşe foto şi procesul verbal de recunoaştere din grup a inculpatului, raportul medico-legal nr. 9/14 ianuarie 2009 şi declaraţiile martorilor (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...), (...), toate coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.

Legat de infracţiunea de violare de domiciliu, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, violare ce ar fi avut loc la locuinţa lui (...) şi (...), trebuia reţinut următoarele:

In primul rând, potrivit declaraţiei lui (...), acesta a cumpărat casa respectivă cu terenul aferent de la bunica sa, (...), iar aceasta urma să folosească o parte din casă până la moarte. Pe aceste motive, instanţa a apreciat că în fapt, calitatea de parte vătămată a avut-o atât (...) cât şi (...).

Pe de altă parte, tot din probatoriul administrat în cauză, a rezultat fără dubiu că inculpatul (...), fiind în noaptea de trecere dintr-un an în altul, noapte în care conform tradiţiei se mergea cu pluguşorul, a intenţionat să meargă la mai multe gospodării pentru a colinda.

In momentul în care a intrat în curtea deţinută de (...) şi (...), era evident că a intenţionat să colinde, niciun moment nu s-a gândit şi nu a avut imaginea săvârşirii infracţiunii de violare de domiciliu.

Ori, referindu-ne la latura subiectivă, violarea de domiciliu s-a săvârşit numai cu intenţia, făptuitorul dându-şi seama că pătrunde fără drept şi fără consimţământ în domiciliul persoanei.

Aşa cum s-a reţinut mai sus, inculpatul a intrat cu intenţia de a colinda şi nu exista nici un fel de probă din care să fi rezultat că a existat o intenţie clară de a săvârşi fapta de violare de domiciliu.

Gândul de a sustrage acea pereche de pantofi sport ce se aflau în pragul uşii părţii vătămate (...) i-a venit în momentul în care a realizat că nu era primit cu colindul.

Lipsa intenţiei în cazul infracţiunilor care se puteau săvârşi numai cu această formă de vinovăţie valabilă şi în cazul  violului, lipsea de temei juridic acţiunea penală.

Plecând de la aceste considerente, instanţa în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 alin. 1 lit. d) Cod proc. pen., a dispus achitarea inculpatului (...) pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal privind pe părţile vătămate (...) şi (...), întrucât faptei îi lipsea unul din elementele constitutive ale infracţiunii, şi anume intenţia.

In drept, fapta inculpatului (...) de a sustrage pe timp de noapte, o pereche de pantofi sport marca Puma, în valoare de aproximativ 200 lei în condiţiile mai sus reţinute, întrunea elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, fapta prev. şi pedepsită de art. 208 alin. 1 / 209 alin. 1 lit. g Cod penal, text de lege enunţat în şedinţa publică şi în baza căreia urma a se dispune condamnarea sa.

Plecând însă de la condiţiile concrete în care a fost săvârşită fapta, valoarea modică a prejudiciului, faptul că pantofii au fost restituiţi părţii vătămate, instanţa a apreciat că erau aplicabile în speţă circumstanţele atenuante prev. de art. 74 Cod penal, fiind aplicate şi prevăzute dispoziţiile art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal.

In drept, fapta aceluiaşi inculpat care, în noaptea de 1 ianuarie 2009, prin violenţe fizice şi ameninţare a întreţinut în mai multe rânduri raporturi sexuale normale şi anale cu partea vătămată (...) împotriva voinţei acesteia întrunea în drept elementele constitutive ale infracţiunii de viol prev. şi pedepsit de art. 197 alin. 1 Cod penal, text de lege enunţat în şedinţa publică şi în baza căreia urma să se dispună condamnarea sa.

Din fişa de cazier a inculpatului a rezultat că, prin Sentinţa penală nr. 273 din 10 decembrie 2003 a Judecătoriei Măcin acelaşi inculpat a mai fost condamnat pentru o infracţiune de viol prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal, aplicându-i-se acestuia o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru care s-a dispus arestarea acestuia la 15 noiembrie 2003 iar prin Sentinţa penală nr. 1049 din 3 octombrie 2008 a Judecătoriei Tulcea a fost liberat condiţionat la 8 octombrie 2008 cu un rest neexecutat de 1132 zile.

In aceste condiţii, inculpatului îi erau aplicabile şi prevederile art. 37 lit. a) Cod penal, referitoare la recidiva postcondamnatorie.

Pe de altă parte, avându-se în vedere că inculpatul a săvârşit o primă infracţiune de viol pentru care a beneficiat de clemenţă prin liberarea condiţionată, după care la nici două luni săvârşeşte o nou infracţiune de viol asupra unei femei de 82 de ani, instanţa a apreciat că era de strictă necesitate revocarea liberării condiţionate.

Astfel, în baza art. 161 alin. 1 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de 1132 zile rămase neexecutate din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 273/2003 a Judecătoriei Măcin, fiind contopit acest rest cu pedeapsa aplicată din această sentinţă şi la care avându-se în vedere pericolul faptei i se aplica un spor.

De asemenea, instanţa a apreciat că infracţiunea săvârşită era incompatibilă cu exercitarea unor drepturi civile, şi anume acelea de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Pe aceste considerente, şi în conformitate cu art. 71 Cod penal, inculpatului i s-a interzis pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la executarea pedepsei exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal.

Mai trebuia reţinut că inculpatul a fost reţinut la data de 2 ianuarie 2009 şi arestat la 3 ianuarie 2009. In aceste condiţii, instanţa a menţinut măsura arestării preventive, iar în baza art. 88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 2 ianuarie 2009.

Sub aspectul laturii civile, trebuia reţinut că părţii vătămate (...) i-au fost restituiţi pantofii, aceasta nemaiconstituindu-se parte civilă, iar partea vătămată (...) nu s-a constituit parte civilă.

 Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul individualizării pedepsei, arătând că pedeapsa aplicată este foarte mare în raport de circumstanţele personale şi atenuante.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate, în raport de critica formulată, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele prev. de art. 371 Cod proc. pen., tribunalul constată că apelul nu este întemeiat.

Instanţa de fond a făcut o justă dozare a pedepselor aplicate inculpatului apelant, ţinând seama de toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, 

îndeosebi de starea de recidivă postcondamnatorie în care acesta a săvârşit cele două infracţiuni puse în sarcina sa.

Cum infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 8 ani închisoare, a fost tot o infracţiune de viol ca şi cea cercetată în prezenta cauză, se poate lesne observa periculozitatea deosebită a inculpatului.

Acesta, la scurtă vreme după ce a fost liberat condiţionat, a comis o altă infracţiune de viol, victima fiind în vârstă de 82 de ani, recidiva demonstrând că scopul pedepsei anterioare nu a fost atins.

In acest context, instanţele, nici cea de fond, nici cea de control judiciar, nu pot manifesta îngăduinţă faţă de perseverenţa infracţională a inculpatului, de "specializarea" sa în comiterea unor infracţiuni privitoare la viaţa sexuală.

Aşadar, cum pedeapsa judicios individualizată de prima instanţă este necesară pentru reeducarea inculpatului, urmează a respinge apelul ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod proc. pen.,

5

Domenii speta

Spete similare