Litigiu funcţionari publici cu statut special. Eliberare din funcţie poliţist

Decizie 763/R din 10.11.2009


Litigiu funcţionari publici cu statut special. Eliberare din funcţie poliţist

Reclamantul a avut o conduită care e în contradicţie cu principiile care guvernează conduita profesională a poliţistului aşa cum sunt reglementate de art. 6 lit. j şi l şi art. 12 din Codul de etică şi deontologie a poliţistului dovedită, deci măsura eliberării din funcţie este corectă.

Prin sentinţa nr. 322 din 26 martie 2009, pronunţată de Tribunalul  Covasna  în dosarul nr.1583/119/2009 s-a respins acţiunea formulată de reclamantul C.A.D.împotriva pârâtului I. G. al P.R. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a respins acţiunea formulată de acelaşi reclamant împotriva pârâtului I. P. J. Cv. pentru anulare dispoziţie nr.45/2008.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că excepţia  lipsei  calităţii procesuale  pasive a I.G.P.a fost admisă  prin  Încheierea din 27.11.2008.

Reclamantul a fost încadrat  ca  agent  principal de poliţie  în cadrul  P.m. Sf.Ghe.

Prin Dispoziţia  Şefului  Inspectoratului nr.252/2/28.12.2007  a fost desemnat subcomisarul de poliţie  M.L. să efectueze cercetări prealabile  cu privire la fapta săvârşită de reclamant, precizându-se că acesta urmează a fi cercetat pentru  comportare necorespunzătoare  întrucât a încercat să sustragă  diferite produse de la SC T. SA Sf.Ghe. 

În legătură cu începerea cercetărilor  reclamantul a fost încunoştiinţat, acesta fiind informat cu privire la drepturile  pe care le are. Ca urmare a începerii cercetărilor penale, conform procesului verbal din 4.01.2008  s-a suspendat  cercetarea prealabilă, aceasta fiind reluată la data de  30.04.2008, reclamantul fiind înştiinţat  asupra  acestei împrejurări.

Prin raportul  întocmit la data de 12.05.2008, reclamantul  a confirmat  că a luat la cunoştinţă  de  dispoziţia nr.252/28.12.2007  şi a arătat că nu se consideră vinovat de acuzaţia de furt care i se aduce.

Prin raportul de cercetare  prealabilă din 23.05.2008 adus la cunoştinţa reclamantului -  s-a conchis că  reclamantul  a sustras produse cosmetice  din cadrul  hypermarketului  Trident  şi că în urma cercetărilor penale,  reţinându-se că fapta comisă  nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, a fost aplicată o sancţiune cu caracter  administrativ.

Din cercetările efectuate  s-a ajuns la concluzia că reclamantul  a avut un comportament necorespunzător, încălcând normele etice şi deontologice.

Ca urmare a rezultatului cercetărilor prealabile, prin dispoziţia nr.34/11.06.2008 a Şefului Inspectoratului, reclamantul a fost trimis în faţa Consiliului de  disciplină.

Consiliul de disciplină, întrunit la  24.06.2008  a luat în discuţie raportul  de cercetare prealabilă  şi a dat posibilitatea reclamantului  să-şi expună punctul de vedere  şi să propună probe. Reclamantul a  fost asistat de apărătorul desemnat S.V.M.

În cadrul audierii, reclamantul s-a declarat nevinovat pentru învinuirile de furt aduse şi nu a solicitat vreo probă în apărarea sa.

Ca urmare a cererilor formulate de apărătorul desemnat, consiliul de disciplină  a decis  completarea  materialului de cercetare prealabilă, stabilind efectuarea unor verificări privind comportamentul reclamantului, valorificarea Cd-ului anexat la raportul de cercetare prealabilă,  clarificări de la magazinul T. cu privire la sistemul de alarmă, reaudierea agenţilor de pază.

În urma verificărilor au fost  analizate  imaginile sistemului  video de supraveghere al  magazinului Trident,  s-au verificat  sesizările depuse  de soţia  reclamantului, verificările efectuate,  caracterizare,  atenţionările primite.

În data de 11.07.2008  consiliul de disciplină s-a întrunit din nou, iar reclamantului  i s-au adus  la cunoştinţă rezultatul verificărilor,  iar acesta şi-a expus  punctul de vedere  în legătură  cu acuzaţiile  privind  neglijenţa manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu şi în legătură cu comportamentul necorespunzător în familie.

În urma audierilor, consiliul de disciplină a ajuns la concluzia că reclamantul  a avut o conduită necorespunzătoare  prin faptul sustragerii unor bunuri chiar dacă a fost scos de sub urmărire penală. Prin Dispoziţia  Şefului Inspectoratului  nr. 45/16.07.2008  s-a dispus destituirea din poliţie a  reclamantului  pentru comportarea necorespunzătoare în serviciu, familie, societate.

Împotriva dispoziţiei de  destituire  reclamantul a formulat contestaţie  care a fost respinsă  prin  dispoziţia IGP nr.1728/31.07.2008.

În afară de înscrisurile  depuse  în probaţiune, în cauză a mai fost audiată şi martora C. M.M.,  soţia  reclamantului,  care a declarat că a formulat  de circa  trei ori reclamaţii împotriva acestuia,  suspectându-l  că are relaţii extraconjugale.  Ulterior, a aflat că  acest lucru nu este adevărat şi că  lipsa  de acasă  a soţului se datora  serviciului său. Martora a mai susţinut că nu a primit nici un răspuns la  reclamaţiile sale şi că  reclamantul este un soţ şi un tată bun şi nu a fost niciodată violent cu ea. De asemenea, a fost vizionat şi  CD-ul cu înregistrările efectuate  în magazinul „Trident”.

Din  întreg probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reţinut că acţiunea  reclamantului este nefondată. În primul rând, în legătură cu afirmaţiile  că  nu ar fi avut acces la „dovezile” administrate în cadrul procedurii prealabile,  acestea sunt nefondate. Deoarece reclamantul a fost  înştiinţat de mai multe ori cu privire la începerea  şi reluarea  cercetărilor prealabile conform adreselor  de la dosar acesta fiind informat cu privire la drepturile pe care le are. De asemenea, în urma audierii  în faţa consiliului de disciplină  reclamantul a luat la cunoştinţă de faptele care i se impută, a avut posibilitatea să propună probe în apărare  şi a  avut  asistenţă de specialitate în persoana S. V. M. Ca urmare  în cauză  nu  s-a făcut nici o dovadă că  reclamantului  i s-ar fi încălcat vreun drept  la apărare,  susţinerile reclamantului în acest sens nefiind susţinute  cu vreo probă.

În al doilea rând  s-a  constatat că reclamantului i s-au imputat mai multe fapte care  denotă o conduită necorespunzătoare, însă fapta care  a stat la baza destituirii  a  constituit-o  cea referitoare la sustragerea  unor produse  din cadrul hypermarketului T. În legătură cu această faptă, reclamantul a fost cercetat  penal, iar prin  Ordonanţa  din 16.04.2008  emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna  s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia  pentru comiterea infracţiunii prevăzute  de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e) Cod penal dispunându-se aplicarea  sancţiunii cu caracter administrativ  a amenzii în sumă  de 1000 lei.

Înlăturarea caracterului penal al faptei  nu are relevanţă  sub aspectul conduitei  reclamantului,  fapta de  sustragere a unor bunuri fiind dovedită în mod neechivoc.

Comiterea unei astfel de fapte este în  contradicţie cu prevederile art.41  lit.h din Legea nr.360/2002 privind Statutul Poliţistului  care prevăd că „prin întregul său comportament, poliţistul este dator să se arate  demn de consideraţia şi încrederea impuse  de profesia de poliţist”.

Conduita reclamantului este în contradicţie şi cu principiile  care guvernează conduita profesională a poliţistului astfel cum sunt reglementate la art.6  lit.j şi  l  şi art.12  din Codul de etică şi deontologie a poliţistului.

Din probatoriul administrat a rezultat că în cauză au fost respectate şi dispoziţiile  art.28-32, 44 -  54  din Ordinul nr.400/29.10.2004 emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor privind cercetarea prealabilă.

Faţă de cele expuse, tribunalul a apreciat că acţiunea reclamantului  este nefondată motiv pentru care a respins-o.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.A.D.criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în baza art. 304 pct. 9 şi art. 304 indice 1 Cod procedură civilă. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că între materialul probator şi soluţia pronunţată este contradicţie, a demonstrat netemeinicia acuzaţiilor aduse. Astfel s-au reţinut în sarcina sa trei fapte : 1)de furt, constând în sustragerea de produse cosmetice: paste de dinţi de la S.C. T. SA Sf.Ghe. 2)întreţinerea unor relaţii extraconjugale şi 3)părăsirea zonei de responsabilitate în timpul serviciului.

În ceea ce priveşte reţinerea în sarcina sa a infracţiunii de furt, ca şi condiţie a îndeplinirii dispoziţiilor art. 57 lit.a din Legea nr. 360/2002 constând în sustragerea de diferite produse cosmetice din hipermarket-ul T. situat în raza municipiului Sf.Ghe., acesta învederează că împotriva sa nu s-a dispus începerea urmăririi penale, nu s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea unei astfel de infracţiuni. Astfel, nu s-a putut demonstra că s-a dispus condamnarea sa sau a fost luată în ceea ce-l priveşte o altă măsură cu caracter penal.  Recurentul a mai arătat că asupra sa nu au fost găsite bunuri de natura celor descrise în cadrul raportului şi a dispoziţiei mai sus menţionate. La momentul percheziţionării sale nu s-a efectuat  nici un raport, nu s-a încheiat un proces verbal de percheziţie. Din cercetările efectuate nu s-a putut dispune şi efectua ridicarea de bunuri de natura celor reţinute. Nu au fost găsite asupra sa bunuri a căror provenienţă să nu fi putut fi justificate. Din declaraţiile paznicilor care au efectuat asupra sa percheziţia nu a rezultat că au găsit bunurile considerate a fi sustrase. Or, toate aceste probe au fost de natură a demonstra că nu există reţinută în sarcina sa nicio infracţiune de natură penală.

Arată că a demonstrat că nu i se poate face nici un reproş faţă de atitudinea şi comportamentul său în cadrul familiei, a relaţiilor de familie. Singurul reproş pe care soţia sa l-ar fi putut avea şi a fost exprimat ca atare, atât în cadrul sesizărilor efectuate cât şi în faţa instanţei de fond, a vizat faptul că este un om dedicat profesiei sale, care încearcă să realizeze cât mai multe,  inclusiv pe plan profesional, fapt care a condus la limitarea în anumite perioade a timpului petrecut împreună cu familia.

Cu privire la lipsa sa din post constatată la data de 22.11.2007, solicită ca instanţa să observe că este nominalizată o singură dată. Aşa cum a arătat şi cu ocazia cercetării disciplinare efectuate împotriva sa, nu a părăsit postul, a fost găsit la locul de muncă.  La data de 22.11.2007 nu a fost întocmit nici un raport, nu s-a consemnat în nici un act efectuat la acea dată, împrejurarea reclamată.

La dosar au depus întâmpinări intimaţii  IPJ Cv. şi I.G.P.Române  solicitând respingerea recursului declarat. Măsura luată de îndepărtare din poliţie este justificată faţă de existenţa unei fapte de furt, de comportamentul imoral în familie şi părăsirea postului. Acestea sunt dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarelor, sentinţa civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea  a constatat  că recursul este nefondat.

Deşi s-au invocat şi dispoziţiile art. 304 pct 9 Cod procedură civilă se constată că nici unul dintre motivele de recurs nu se referă la lipsa unui temei legal sau la o încălcare sau aplicare greşită a legii. Motivele de recurs vizează modul de interpretare a probelor şi lipsa faptelor reţinute ca temei pentru aplicarea sancţiunii contestate.

1.Toate apărările recurentului reclamant cu privire la inexistenţa faptei reţinute în sarcina sa de sustragere de produse din magazin sunt contrazise ce cuprinsul Ordonanţei procurorului din 16.04.2008. Prin aceasta s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

„La data de 27.12.2007 numitul B.E.  - şef obiectiv pază la Hypermarket T. din mun. Sf.Ghe. a sesizat organele de poliţie de faptul că în aceeaşi zi numitul C.A.D. a fost identificat sustrăgând produse din magazin, aspecte înregistrate de camerele de supraveghere.

Odată cu sesizarea faptei numitul B. E. a prezentat înregistrările video realizate de sistemul de supraveghere al magazinului.

Din probele administrate în cauză s-a stabilit că învinuitul C.A.D. la data de 17.12.2007 a pătruns în magazinul T. În magazin, învinuitul a luat de pe rafturi produse cosmetice marca Vanderbilt (3 astfel de produse) şi un after  şi un after shave Nivea, iar de la raionul de băuturi alcoolice o sticlă de vin.

Produsele cosmetice le-a pus în buzunarele hainei, iar sticla de vin în cărucior.

La casa de marcaj, învinuitul C.A.D. a prezentat doar sticla de vin, pe care a plătit-o, după care a plecat. La capătul culoarului de ieşire de la casa de marcaj, în dreptul panourilor de alarmă, datorită faptului că unul din produsele cosmetice avea o etichetă antifurt, s-a declanşat alarma.

Învinuitul C.A.D. a intrat în panică, a înlăturat în grabă cumpărătorul aflat la aceeaşi casă de marcaj şi a reintrat în magazin. După învinuit au intrat în magazin agenţii de pază alertaţi de alarmă. Până să ajungă lângă învinuit, martorul D.C. l-a văzut pe acesta în timp ce din buzunarul hainei a aruncat pe raftul de cosmetice  unde era expusă pasta de dinţi, un obiect. Profitând de lipsa de supraveghere a agenţilor de pază, acesta a scos din buzunarele hainei şi celelalte produse pe care le-a aruncat pe rafturi.

Produsele sustrase au fost identificate de agenţii de pază consecutiv vizionării înregistrărilor video, de pe unul din produse identificându-se o urmă papilară care s-a stabilit a fi a învinuitului.

Învinuitul C.A.D. are 32 ani, este căsătorit, are 2 copii minori, studii medii, ocupaţie poliţist, fără antecedente penale. Învinuitul a negat fapta.

Prejudiciul  în sumă de 209, 47 lei fiind recuperat, partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă.

Având în vedere circumstanţele personale ale învinuitului, valoarea redusă a prejudiciului şi circumstanţele reale în care fapta a fost comisă, aceasta nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, o sancţiune cu caracter administrativ sever dozată, fiind suficientă pentru îndreptarea învinuitului.”

În ceea ce priveşte reţinerea în sarcina reclamantului a infracţiunii de furt, ca şi condiţie a îndeplinirii dispoziţiilor art. 57 lit.a din Legea nr. 360/2002 constând în sustragerea de diferite produse cosmetice din hipermarket-ul T. situat în raza municipiului Sf.– Ghe. recurentul a arătat că împotriva sa nu s-a dispus începerea urmăririi penale, nu s-a dispus trimiterea sa în judecată pentru săvârşirea unei astfel de infracţiuni.

Curtea  a reţinut că s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală nu datorită inexistenţei faptei ci faţă de valoarea redusă a prejudiciului şi circumstanţele reale în care fapta a fost comisă.

Recurentul reclamant nu a făcut plângere împotriva acestei soluţii de scoatere de sub urmărire penală cu aplicarea unei  sancţiuni cu caracter administrativ.

2. Nici susţinerea recurentului că atitudinea şi comportamentul său în cadrul familiei a fost ireproşabil nu se confirmă. La dosar s-au depus sesizările soţiei sale din perioada respectivă şi rapoartele întocmite de agenţi de poliţie care s-au deplasat la locuinţa reclamantului ca urmare a sesizării unor scandaluri în familie.

Faptul că soţia reclamantului a revenit asupra declaraţiilor sale, probabil din motive subiective, nu modifică situaţia reţinută prin cercetarea disciplinară.

3. Cu privire la părăsirea postului, există o atenţionare referitoare la acest aspect. Aceasta este semnată de reclamant fără obiecţiuni.

Corect a reţinut prima instanţă că reclamantul a avut o conduită care e în contradicţie cu principiile care guvernează conduita profesională a poliţistului aşa cum sunt reglementate de art. 6 lit. j şi l şi art. 12 din Codul de etică şi deontologie a poliţistului.

În consecinţă nici una  dintre criticile recurentului concretizate prin  motivele de recurs nu este întemeiată.

Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 304 indice 1 Cod procedură civilă a respins recursul declarat şi a menţinut sentinţa civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.

Decizia nr. 763/R/10.11.2009